Daca exista acordul bancii si in contractul de vanzare-cumparare, sau donatie dintre dumneavoastra si tata se prevede ca imobilul se preia de catre cumparator/donarat cu tot cu ipoteca, puteti incheia linistit acest act. Ipoteca nu se stinge daca se schimba proprietarul imobilului.
In cazul in care tatal va doneaza bunul, dupa decesul acestuia, VALOAREA bunului, nu bunul, in raport cu fratele, va fi adusa la masa succesorala. si in cazul in care tatal nu mai are alte bunuri de impartit si la fratele defavorizat, veti putea fi, eventual obligata la plata unei sume de bani, reprezentand rezerva (adica acea parte din averea tatalui care se cuvine si celuilat copil si care nu poate fi incalcata).
Art 845 din Codul civil instituie prezumtia unei donatii deghizate daca un parinte ii vinde copilului un imobil, cu sarcina uzufructului, sau a unei rente viagere. Deci, doar in situatia unui contract de vanzare-cumparare cu drept de uzufruct viager, sau cu drept de renta viager in favoarea vanzatorului exista aceasta prezumtie si doar in raport cu un alt "succesibil in linie dreapta", adica doar in raport cu un alt copil (copii) ai dispunatorului.
Insa daca faceti un contract de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere nu exista nicio problema, pentru ca, in cazul intretinerii nu exista prezumtia respectiva...
Nici eu nu sunt de acord cu aceasta practica, insa daca esti impiedicat sa te prezinti (esti bolnav, ai cauze la alta instanta) trebuie sa faci dovada acestei impiedicari cu acte (certificat medical...), altfel nu ia in considerare delegatia de substituire, zice el, tocmai in ideea ca cei binevoitori nu fie abuzati si incarcati de atatea substituiri. Dupa parerea mea, daca este indeplinit acordul de vointa intre cei doi avocati care doresc substituirea, judecatorul nu ar avea ce se baga...
Daca eu sunt de acord sa-mi substitui un coleg, care-i problema? Interesul justitiabilului este sa i se judece cauza, sa nu i se amane in mod inutil, cand i s-ar putea finaliza mai rapid...
Am lecturat discutiile pe tema pledoariei, cu care sunt mai mult, sau ma putin de acord, insa cel mai mult m-a revoltat ca avocat si ca om parerea colegului Lascoschi referitoare la durata si calitatea pledoariei in functie de remuneratie. Ori esti profesionist si tratezi cu aceiasi seriozitate toate cauzele, chiar si oficiile, ori nu angajezi cauza, nu te faci de rusine in fata judecatorilor si a clientilor motivand insuccesele profesionale pe "criza": ma platesti prost, te apar prost. cea mai lamentabila scuza... Sa se apere prost poate si omul singur, insa odata ce ai angajat cauza si ai semant un contract de asistenta juridica, unde mai pui ca ai depus si un juramant la intrarea in profesie si trebuie sa respecti Legea si Statutul avocatului in exercitarea profesiei, esti obligat sa depui toate diligentele necesare, toata priceperea, cunostintele de care dispui in slujba justitiabilului.
Pentru mine nu conteaza ca sunt platita cu onorarii mari, sau mai mici, oficii fac rar, insa si alea le fac atunci cand mi se repartizeaza tocmai pentru a nu fi jusitiabilul lipsit de dreptul real la aparare si depun aceleasi eforturi necesare in toate cauzele pe care le am, de dragul spetelor...
Indiferent in ce domeniu lucrezi, daca nu faci ceva din pasiune, cu drag, nu are rost sa faci "doar pentru bani". Daca iti faci treaba cum trebuie, vin si banii... in viata, ca si in avocatura, totul se compenseaza... pierzi intr-o parte, castigi in altele, chiar si respectul de sine si tot e un castig...
In cazul in care avocatul este impiedicat (la Judecatoria Sighet, de exemplu, exista un judecator (care a fost inainte avocat) care cere ca avocatul care nu se poate prezenta in cauza si isi asigura substituirea sa faca dovada acestei impiedicari si doar atunci i se accepta substituirea (formalism excesiv, dupa parerea mea, mai ales in penal unde interesul inculpatului este sa i se asigure dreptul la aparare).
Din cate am vazut eu in 10 ani de avocatura, in Suceava, Cluj, Bistrita, Maramures, Arad... substituirea este o activitate gratuita. La viata mea am substituit la greu, doar din colegialitate: serviciu contra serviciu... Nu am intalnit pana acuma avocat sibstituent care sa fie remunerat pentru activitatea asta.
Insa, intr-adevar, daca delegatia de substiutire este doar pentru anumite activitati, avocatul substituent poate sa exercite doar acele activitati. In orice caz, raspunde personal pentru toate actele pe care le face, asa cum si avocatul care isi delega colegul pentru subtituire raspunde in fata clientilor (suntem in cadrul mandatului special).
Din ce zicea colegul mai sus, ca nu ar fi fost semnatura avocatului care se pretinde ca asemnat actul, intram in sfera penalului, a falsului...
artemys a scris:
Acest drum de servitute este delimitat separat si in cadastru, asa s-a vrut de la inceput. Acest lucru nu are importanta?
Va multumesc foarte mult.
Una este delimitarea "pe hartie" din cartea Funciara si alceva este delimitarea drumului
de trecere (aveti doar un drept de trecere peste terenul proprietatea vecinului) prin gard.
Raspuns final: Nu, nu puteti ingradi drumul de trecere.
Din moment ce drumul respectiv este folosit si de catre proprietarul acestuia, ca drum de acces, nu-i puteti impuune sa-si delimiteze drumul. Dumneavoastra aveti doar un drept de tercere peste terenul proprietatea altuia.
Ingradirea (stabilirea liniei despartitoare) se face intre proprietari diferiti. Ori omul nu poate fi obligat sa-si ingradeasca propriul teren, cu atat mai mult cu cat l-ar incomoda pe el in folosirea drumului.
In loc sa multumiti omului ca va lasa sa treceti peste proprietatea lui, vreti sa-l impovarati si mai mult si sa-i ingraditi lui dreptul de trecere...
Domnule, evident ca 'cineva citeste legile pe-aici", chiar avocati...
Care este mai exact problema dumneavoastra? nu rezulta clar din formulare: una este constatarea pagubei ( in ce modalitate? in scris?) si alta este obligativitatea achitarii acesteia. Ati fost somat in vreun fel sa platiti vreo suma de bani?vi s-a retinut vreo suma de bani din salar? ce reprezinta suma respectiva?
Intrebarea este prea evaziva dupa parerea mea pentru a putea avea o opinie (pentru ca aici formulam opinii) cat de cat pertinenta... Fara sa vezi vreun act, fara sa ai o discutie clara, ca avocat este foarte greu sa-ti dai cu parearea cu prvire la o problema...
Incercati sa va reformulati exprimarea problemei...
Daca banii s-au dat prin contract notarial de imprumut, nu are importanta daca banii s-au dat in fata notarului, sau inainte. Este suficient ca dumneavoastra sa fi recunoscut ca ati primit acei bani cu titlu de imprumut de la persoana respectiva, deci ca ii datorati bani... daca ati luat bani imprumut, corect este sa-i restituiti inapoi... ca datorita crizei, sau altor evenimente independente de vointa dumneavoastra personala, nu reusiti sa-i mai restituiti, este alta problema...
antony a scris:
Am imprumutat o suma de bani cu contract notarial, dar fara garantie imobiliara. Nu am mai reusit sa inapoiez in timpul stabilit prin contract suma, iar persoana care mi-a imprumutat vrea sa ma execute silit. Mi-a spus ca-mi trimite o notificare de la un executor si ca imi vinde casa. Casa este proprietate comuna cu sotia. Ea nu a semnat contractul de imprumut. Ce pot sa patesc? Ca si venituri, avem salariul meu si somajul sotiei. As avea nevoie de un raspuns URGENT.
Va multumesc anticipat.
Este foarte important cum este formulat contractul de imprumut.
Daca contractul de imprumut nu este cu garantie imobiliara, nu vi se poate vinde direct casa, fara proces.
Art. 33 din Codul Familiei prevede:
Bunurile comune nu pot fi urmarite de creditorii personali ai unuia dintre soti.
Cu toate acestea, dupa urmarirea bunurilor proprii ale sotului debitor, creditorul sau personal poate cere impartirea bunurilor comune, insa numai in masura necesara pentru acoperirea creantei sale.
In acest din urma caz, bunurile atribuite prin impartire fiecarui sot devin proprii.
Insa pentru toate acestea, este necesar proces, in instanta...
blue night a scris:
Nu stiu ce trebuie schimbat , dar ceva trebuie facut , sistemul oamenii , nu stiu . Pur si simplu nu pot intelege de ce nu pot comunica cu copilul meu , sa presupun ca inteleg ca ia fost incredintat ei , cu toate ca aproape din toate punctele de vedere situatia este cu mult mai buna la mine , dar sa trec peste asta , de ce o mama isi varsa frustrarile prin propriul copil , si daca este asa de ce nu putem sa facem nimic . legal .
Nu am nimic personal cu mama copilului nostru , precizez nostru , dar ma deranjeaza la culme ca toata educatia ei a fetitei in cazul meu , se duce pe apa simbetei si ura care i-o inoculeaza o va marca pe viata , si va ajunge in acelasi sistem pe care noi nu il acceptam acuma .
Sau poate ca fiica dumneavoastra va avea avea discernamantul necesar si vointa de a incerca sa evite greselile parintilor...
avocatnet.ro explicăm legislația
