pensie de intretinere

Eu nu iau apararea nimanui. Nu ma intereseaza ce ai tu de impartit cu tatal tau. Am comentat doar aspectul juridic al problemei. N-ar trebui sa le iei pe toate ca atac la persoana, fiindca nu esti chiar atat de importanta incat sa ma deranjez cu asa ceva. Topic closed :)

Sunt de acord cu alenicol. Legal vorbind, acea hotarare este o eroare. Este jenant ca se dau astfel de hotarari. :"> Nu ma intereseaza impotriva cui... nu conteaza ca este responsabil ori ba, hotararea este nelegala si netemeinica si cu asta basta!
Daca tie iti prieste, bravo tie! Pe mine m-au intretinut parintii cat au putut in facultate, asta nu inseamna ca nu am muncit... desi eram la zi.
Legea iti da dreptul sa fii intretinut de parinti in anumite conditii si consider ca este corect sa beneficiezi. As vrea sa subliniez ca nimeni nu are nimic personal cu tine, ma bucur ca pe tine te avantajeaza hotararea, spun doar ca e nelegala si ma irita numarul de astfel de hotarari.
#-o

stii avlil care e chestia tu te gandesti drept inainte precum calul.gandeste-te totusi ca nu o fac ca sa ma intretina, ca nu ma intretine pensia lui, am facut-o cu alte sentimente in nici un caz pt bani.m-am tot repetat ca sunt cazuri si cazuri.nu ati stiut decat sa luati apararea tatilor,care va spun in a mea situatie nu merita nici buna ziua.si o zic pt ca am vazut "cat de mult" l-a interesat de mine.nu conteaza cine din parinti a avut vina, copilu pe care te-ai "chinuit" sa il faci nu are nici o vina. un tata care se face ca nu isi vede copilu pe strada ttrece pe langa el ca pe langa un strain nu merita nici o aparrare. nu ma intereseaza banii lui, nu asta era motivu pt care luptam ci ca sa"simta"ca are copii. poate cine e in situatia mea intelege. cine nu ar fi mai bine sa taca.poate sa ia apararea cat o vrea tot nu schimba nimic. nu mai judecati aiurea.pana la urma nu e aici rolul vostru asta, ca pana la urma d-aia e lege.nu am facut nimic decat sa ma apar. el a intentat actiunea el a pierdut .asa ca nu va mai dati atata mari stiutori si mari moralisti pana nu sunteti pusi intr-un caz asa.
o zi buna

Avlii si alenicol, subscriu si eu la ceea ce ati scris si voi.
Hotararea nu are un temei tocmai legal. Ca judecatorul a hotarat altceva, asta e alta poveste. Daca tatal nu a gasit un avocat care sa ii explice cum sta treaba, asta este, e bun de plata in urmatorii trei ani.

Laura, poate ca ar fi bine sa iti revizuiesti putin atutudinea agresiva pe care o adopti in postarile tale. Nimeni nu iti vrea raul, nimeni nu te judeca. Ai postat pe un forum public unde fiecare e liber sa isi spuna parerea, fie ea de la un specialist, fie ea de la un simplu om care are o parere. Nu te afli aici in fata unei instante de judecata si , prin urmare, nu inteleg de ce incerci sa te justifici, sa te aperi, sa il incriminezi pe tatal tau.

Pentru ca juridic stim cum sta treaba, poate ar trebui sa discutam altfel. Laura, tot ce doresti tu este sa il faci pe tatal tau "sa platesca" , atat la propriu cat si la figurat....Sa platesca pentru ca nu ti-a fost alaturi, nu te-a sustinut, a trecut pe langa tine pe strada, etc. Dar te-ai gandit vreodata ca atitudinea lui ar putea fi si rezultatul actiunilor tale sau ale mamei tale?
Si chiar te vei simti mai bine daca in urmatorii trei ani vei primi o suma de bani? Crezi ca astfel il vei pedepsi si iti vei recupera lipsa de atentie sau afectiune din partea tatalui tau?

Poate vei primi bani in urmatorii trei ani...dar atunci cand nu vei mai primi bani, cu ce ai sa-l mai pedepsesti? Ce vei face dupa varsta de 26 de ani pentru a-l face "sa simta ca are un copil"?

Cu cea mai mare caldura iti recomand sa incerci sa treci peste resentimentele fata de tatal tau...Incerca sa te bucuri de viata ta si sa nu mai privi in urma. Ai terminat o facultate, acum faci un master. Gandeste-te ca putea sa iti fie mult mai rau. Daca nu ai fi avut parinti deloc? Daca nu ar fi putut mama ta sa te tina la facultate? ( Si n-ai idee cati copii sunt intr-o astfel de situatie ).

Asa nepasator si rece si lipsit de afectiune, tatal tau ramane pentru totdeauna tatal tau...Si tu, in loc sa incerci sa ai o relatie cat de cat cu el, incerci sa te razbuni pe el....
Acum simti ca asa e bine, ca trebuie sa ii arati lui "ca are copil"...mai incolo poate vei regreta atitudinea asta razboinica....si vezi ca timpul nu se mai intoarce inapoi.
Uneori poate fi prea tarziu sa mai spui " iarta-ma" sau "imi pare rau". Si asta e valabil pentru tine, pentru tatal tau si pentru fiecare dintre noi.

Ioana, asta e provocare sa nu fim on topic. :D
Oricum, ambii mei parinti s-au gandit sa nu ma intretina prin anul 2 de facultate, pentru ca nu le conveneau alegerile mele. :)) La fel ca laura, credeau ca banii au vreo legatura cu sentimentele (de vinovatie, de iubire, de orice...). Au tinut-o asa vreo 2 ani...
Te-ai gandit sa mergi la o consiliere cu tatal tau, sa-i spui: nu vreau pensia, odata ce mergi o data pe saptamana cu mine la terapie. Sau, daca nu-ti place ideea, mergeti in parc sau la un film...

Cand unul lasa garda jos, o lasa si partea adversa. E aproape o reactie conditionata, ca si cainele lui Pavlov. Mama imi spunea mereu: cel mai destept renunta primul. Si asa, azi am doi parinti minunati, care au o fata minunata (scuze, trebuia...:)):P). Am ales sa fiu desteapta.

Fii desteapta! Fa ceva pentru relatia cu tatal tau, ceva productiv... cum crezi ca se simte el cand stie ca legal nu ai dreptul sa-i iei niste bani, dar tu asta faci? Adica profiti. Tu stii ca nu e asa, noi stim, mama ta stie, dar el nu stie. Si crede-ma, cu cat imbatranesti, cu atat esti mai inchis la minte. Deci, daca tu nu poti lasa vechile sentimente deoparte, sa stii ca unui om mai in varsta ii e si mai greu sa faca asta. Mai ales unuia care crede ca e nedreptatit.

Si sper sa nu vezi iar ca-i iau apararea tatalui tau. Iau partea ta, asa cred eu ca ti-ar fi mai bine, daca ai dezvolta o relatie cu tatal tau.
Vezi? Ce era daca saream pe tine si-ti spuneam ca n-ai citit postul meu ca lumea, ca n-ai vazut ca scria clar ca vorbesc doar juridic etc... Nu tocmai bine. Imi pare rau pentru incrancenarea ta, stiu ca are o cauza dureroasa, ca e greu sa treci peste sentimente de frustrare adunate ani de zile... Dar intr-un razboi frustrari au toate taberele...
Indiferent cat iti e de greu, chiar daca rreusesti sau nu, fa ceva pentru tine si relatia cu tatal tau! O faci pentru tine, pentru a fi cu inima impacata ca ai facut tot posibilul...

Bafta multa si multa iubire iti doresc. :)