Probleme cu societatea de recuperare

beldeanioan a scris:

Re: plata pentru altul
=D>Da, ideea e cu adevarat utila, ea poate fi pusa cu usurinta in practica; nu stiu daca a fost sau nu aplicata pana acum, dar cu siguranta va fi; in ce priveste chitanta - dupa cum stim nu are rubrica de semnatura pentru cel care achita o suma, nu se poate face dovada ca nu el a achitat; deci, copia chitantei de la cotor merge in instanta si cu asta esti repus in "gratii"
Cine si cum poate dovedi ca nu debitorul a platit ?

O astfel de practica (Dumnezeule! Cred ca ar trebui sa infiintam o asociatie... a platitorilor care n-au platit) ar putea avea ca scop intreruperea prescriptiei reglementate de D 167/1958 art 16 lit a Prescriptia se intrerupe "prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia".

Dar aceasta recunoastere trebuie sa fie neindoielnica.

Sub acest aspect, prevederile art 1865 (dupa unii implicit abrogate) sunt dupa parerea mea mult mai explicite decat Decretul "prin recunoasterea de catre debitor sau posesor a dreptului celui in contra caruia prescrie".

Si sa ne mai gandim un pic si la sarcina probei. Acela care invoca prescriptia (exceptie) trebuie sa dovedeasca doar trecerea timpului. Din acest moment revine celuilalt sarcina de a dovedi ca prescriptia a fost intrerupta. Deci nu trebuie sa dovedeasca paratul ca NU el a facut plata aratata in chitanta, ci trebuie sa dovedesca reclamantul ca, neindoilenic, paratul e acela care a facut plata. De vreme ce oricine poate face plata, simpla dovada ca s-a facut o plata nu reprezinta o dovada neindoielnica a recunoasterii din partea debitorului a dreptului a carui actiune se prescrie. (si ar mai trebui sa ne uitam si pe la regulile marturisirii /recunoastrii judiciare si ... extrajudiciare).

romascanu a scris:

beldeanioan a scris:

Re: plata pentru altul
=D>Da, ideea e cu adevarat utila, ea poate fi pusa cu usurinta in practica; nu stiu daca a fost sau nu aplicata pana acum, dar cu siguranta va fi; in ce priveste chitanta - dupa cum stim nu are rubrica de semnatura pentru cel care achita o suma, nu se poate face dovada ca nu el a achitat; deci, copia chitantei de la cotor merge in instanta si cu asta esti repus in "gratii"
Cine si cum poate dovedi ca nu debitorul a platit ?

De aceea se si evita infiintarea de casierii KSI. Plata prin casierie n-ar echivala cu recunoasterea daoriei prescrise.

O astfel de practica (Dumnezeule! Cred ca ar trebui sa infiintam o asociatie... a platitorilor care n-au platit) ar putea avea ca scop intreruperea prescriptiei reglementate de D 167/1958 art 16 lit a Prescriptia se intrerupe "prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia".

Dar aceasta recunoastere trebuie sa fie neindoielnica.

Sub acest aspect, prevederile art 1865 (dupa unii implicit abrogate) sunt dupa parerea mea mult mai explicite decat Decretul "prin recunoasterea de catre debitor sau posesor a dreptului celui in contra caruia prescrie".

Si sa ne mai gandim un pic si la sarcina probei. Acela care invoca prescriptia (exceptie) trebuie sa dovedeasca doar trecerea timpului. Din acest moment revine celuilalt sarcina de a dovedi ca prescriptia a fost intrerupta. Deci nu trebuie sa dovedeasca paratul ca NU el a facut plata aratata in chitanta, ci trebuie sa dovedesca reclamantul ca, neindoilenic, paratul e acela care a facut plata. De vreme ce oricine poate face plata, simpla dovada ca s-a facut o plata nu reprezinta o dovada neindoielnica a recunoasterii din partea debitorului a dreptului a carui actiune se prescrie. (si ar mai trebui sa ne uitam si pe la regulile marturisirii /recunoastrii judiciare si ... extrajudiciare).

De acord ci tine, Nicoleta, doar ca in favoarea creditorului este un document, macar inceput de dovada scrisa, care spune ceva in genul: am primit de la Debitorul Prescris... suma de... reprezentand...
Ideea e ca instituie macar o prezumtie ca a fost platita de debitor, astfel ca trebuie sa ajungem la ce anume dovedeste acel act, in speta chitanta.

Adica ma pun in partea cealalta: daca vine debitorul si spune ca n-a platit-o, ok, dar eu am un inceput de dovada scrisa in acest sens care duce, in cel mai rau caz, la o prezumtie de plata a ta catre mine. Tu, debitorule, ce ai? :O Normal ca nu-ti mai convine sa spui ca e plata ta, ca poti veni maine sa arati ca de 3,5 ani cineva iti tot plateste in contul datoriei, dar nu esti tu... putem sustine orice.... dar cum dovedesti? Ca si prezumtiile sunt probe in instanta, da' tu nici atat nu ai...
Apoi, orice debitor ar putea face misto de creditorul sau si la un an sa mai faca o plata partiala infima... astfel incat acesta sa creada ca obligatia se va executa benevol in intregime si, bazandu-se pe faptuil ca acest debitor a mai facut plati, sa-l tot sune etc. Dupa 3 ani ii trimite debitorul instiintare prin care arata ca nu stie nimic, de 3 ani il tot suna, iar din ceea ce stie el debitul e prescris si, daca il voiau recuperat, trebuia sa-l execute inainte de prescriere. Asta si-o urare de la mai bine! si... muuuuulta bataie de joc de creditor!
De aceea cred ca trebuie sa fie ceva mult mai clar... pe undeva...

Inteleg punctul de vedere, dar nu putem pleca de la prezumtia ca actele sunt false, intocmite in mod fraudulos, pentru a se urmari scopuri ilicite...
Ar incalca tocmai principiile alea de drept pe care le tot afisam... Daca intr-un act spune ca X plateste lui Y, prezumam ca e corect, asa ne spune dreptul, ca un act e legal pana la proba contrara. Nu putem pleca de la prezumtia ca actul e fraudulos, fabricat, ca asa nu exista o siguranta a circuitului civil si toata lumea poate sa creada despre toate actele ca sunt false.
De aceea am si aratat reversul medaliei: ce te faci daca acea chitanta e reala?