Dacă Andreea E a ajuns în manualul de istorie alternativă, de ce nu ar ajunge şi maneliştii în manualele de literatură română? Probabil asta s-a întrebat persoana care a compus următorul comentariu literar.
Este vorba despre un text care circulă pe internet. Cu speranţa că nu vom apuca ziua când vom vedea acest text într-o lucrare de bacalaureat, vă prezentăm în continuare... comentariul litarar al unei manele.
"Trei luni de senzaţii" de Florin Peşte - Comentariu literar
Încă din primele versuri, autorul plasează acţiunea într-un mediu feeric.
"Ce miracol şi ce vrajă /Stau cu gagica pe plajă"
Prin folosirea cuvintelor miracol şi vrajă, poetul ne trimite într-o lume magică, interzisă muritorilor de rând. Efectul este completat de plasarea celor doi protagonişti pe plajă - trimitere directă la infinitul mării, care ar putea sugera şi iubirea nesfârşită, dar şi eternitatea. Nisipul ne duce cu gândul la scurgerea timpului, autorul reuşind astfel să îmbine prin folosirea unui singur cuvânt, atât infinitul cât şi perenul.
În următoarele două versuri, poetul doreşte să împace relativa bipolaritate dintre infinit şi peren:
"Am chef de distractie/ 3 luni de senzatie"
Conştient de clipa fermecată pe care o trăieşte, autorul îşi avertizează ascultătorul (cititorul) că iubirea nesfârşită, dragostea profundă, infinitultul, alfa şi omega, arde intens, asemeni razelor unei zile însorite de vară, comprimându-se în "3 luni de senzaţie". Necuprinsul este asfel încadrat în limite foarte bine delimitate - trei luni - iar profunzimea sentimentelor umane îmbracă forma senzaţiilor.
Iubirea magică nu are suişuri sau coborâşuri. Aşa cum spune şi poetul, cuvintele de ordine în cazul unei asemenea iubiri sunt cheful şi distracţia alături de gagiu sau gagică.
Folosirea cuvintelor nu este deloc întâmplătoare. Elementele de argou: gagiul, gagica vin să sugereze faptul că cel care vorbeşte este un om asemeni nouă, care însă, conform preceptului biblic, şi-a pus în valoare, talanţii, reuşind să pătrundă într-o lume de vis.
A doua strofă a cântecului descrie opulenţa de care se bucură eroul.
"Dau o cheie la Mertan Si am plecat pe litoral/Mi-am pus plinul de benzina/ Si in dreapta o blondina"
"Merţan"-ul face trimitere la stilul de viaţă al marilor padişahi. Folosirea expresiei "plinul de benzină" nu este deloc întâmplătoare. Ea ilustrează verticalitatea convingerilor personajului principal. El nu operează cu jumătăţi de măsură. Totul sau nimic pare a fi deviza după care se conduce.
Noţiunea “plin” are şi un sens metaforic. Ea prezintă maturitatea dragostei dintre cei doi, care tind spre perfecţiune. Acest lucru este confirmat şi de termenii cu care este descrisă marea iubirea a personajului nostru. Fata cu care se iubeste eroul principal nu este o fată oarecare. Ea este o "blondină" - simbol al frumuseţii feminine, aşezate la dreapta bărbatului. Afirmaţia este întărită în versul al doilea din cea de a treia strofă.
"Am mertanul de mult timp/ Si-o blondina prototip/ E a mea numai a mea/Si-mi petrec vara cu ea"
Hiperbola "blondină prototip" descrie în profunzime calităţile greu de egalat ale iubitei, ea fiind o fiinţă unică. Prin folosirea unui termen tehnic pentru a-şi descrie iubita - "prototip" - autorul ne reaminteşte că dragostea lui este asemenea ţinuturilor exotice, fascinante dar încă neexplorate în profunzime, afirmaţia fiind întărită şi de plasarea poveştii în anotimpul de vară.
Ultima strofă descrie actul de iubire dintre cei doi. În primele două versuri, ne este prezentată atmosfera care domneşte între îndrăgostiţi.
"Marea neagra e calduta/ Blonda-i sexy si finuta"
Iubirea se consumă în apa caldă a mării. Cristalinul mării descrie sentimentele celor doi iar căldura apei descrie relaţia dintre ei. Dragostea dintre cei doi este imună la scurgerea timpului.
"Ziua stau cu ea la soare/Noaptea o scot la plimbare"
Succesiunea zi-noapte nu poate perturba trăirile profunde alte tinerilor îndrăgostiţi, dar autorul lasă o portiţă de ieşire din această idilă aproape perfectă. Folosirea termenului "noaptea" din ultimul vers avertizează cititorul că totul poate fi perfectibil, chiar şi iubirea, iar dacă peste iubirea dintre cei doi s-ar lăsa întunericul, eroul va trece şi peste acest obstacol. Este vorba doar de trei luni de distracţie.
Când oi mai îmbătrâni,
Mă mut sigur la copii!
Vreau să-i bucur, să-i distrez,
Să le-ntorc ce datorez!
Toate bucuriile, toate măgăriile,
Toate zilele cu soare,
Toate zilele cu nor…
Și-are maica multe-n stor!
Și abia de pot să suflu,
Și abia de pot să țin,
Gândurile care-mi vin!
Cu creioane și cu pix,
Pe pereți am să scriu X!
Pe covoarele de soi,
O să intru cu noroi…
…Iau galonul cu lăptic,
Pun la gură câte-un pic,
Și-am să vin să-l pun `napoi,
Tocma-n ziua de apoi!
Și când oi mai îmbătrâni…
Hi,…hi…hi…
Mă mut sigur la copii!
Și cu gândul tot la ei,
Beau la apă și apoi,
Pe măsuțe, pe covor,
Pe afară, pe pridvor,
Las pahare peste tot!
…Dacă stau și mă socot,
Îs…bătrân, și nu mai pot!
…Sau mai uit și eu…și ce-i?
Doar spun “sorry”…everyday!!!
“Sorry”-i leac pe orice rană!
“Sorry”-i scuza universală!
Tot așa, udând gâtlejul,
Cat pricina și prilejul!
Că las urme c-am băut,
Când de fiecare dată,
Și cu fiecare strop,
Dintr-un alt pahar mă-ndop!
Și beau într-una, beau de zor,
C-am aflat…c-așa nu mor!
Nu râdeți! Că-i de gândit!
Cam așa , cu ani în urmă,
Duceam viața grea de slugă…
Si zbieram: “Iară e plin,
Mi-ați făcut viața un chin!”
Și când or mai îmbătrâni,
Toate astea le-or plăti!
Și-am să mă invit la alții!
Și-am să-i chem pe ei la noi!
Și mi-oi chema toți prietenii!
Și-am să țin contact cu lumea!
Și-am să chem la telefon,
Pân` n-o să mai aibă ton!
Numa` long distance și des…
Că nu prea am înțeles,
Că-i pe bani și că se-adună!
…Că pe vremuri nu era
O problem-așa de grea,
Când plătea tăticu bilul…
Era tare simplu dilul!
Și încet trecea furtuna,
Și purtam cu mine-un dor…
Să fac o baie și să mor!
Când, sub duș, cu capu-n spumă,
Mă trezesc cu-o altă glumă…
Când, ca un dușman șiret,
Apa-i rece-n robinet!
Vreau să-mi spuneti, fiți cinstiți,
Trebuie că v-amintiți!
Cam de câte zeci de ori,
Ați sfârșit baia-n fiori?
Și când oi mai îmbătrâni,
Mă mut sigur la copii!
Și-am sa fiu primu la baie!
Oi cânta, m-oi bălăci,
Și-apa caldă…n-o mai fi!
Oh, da stați numa un pic,
Că de tron mi-am amintit,
Și de sulul de hârtie,
Sau vreo altă jucărie…
Am să-l umplu până sus!
Le mai fac o bucurie!!!
Numărul la Roto-Rooter
Ca pe apă o să-l știe!
Și când oi mai îmbătrini,
Oi mânca pe înfundate,
Și-oi dormi pe săturate!
O…când oi îmbătrâni,
Mă mut sigur la copii!
Și-am să cer să îmbrac tot nou!
Ba pantofi, ba căciuliță,
Ba un sfetăr cu fundiță,
De la Macy ’s și Norstrom!
Că doar și eu sunt tot om,
Și-s în drepturi…și-alții au!!!
Și-apoi tot în casă stau!!!
Vreau să ies afar’ mai des,
Că de-atâta stat…am stress!!!
Când or fi pe telefon,
Iau la rând toți cabineții…
Aragazul, vreun buton,
Frigiderul, robineții…
Oooooo
Și-n sfârșit…când m-oi culca,
Vreau să-mi cânte…muzica!
Populară…Ce plăcere…
(Mi-amintesc de zile grele,
Și de gălăgii târzii…)
Și vreau să-mi cânte…Lătăreața…
Volum maxim, ciocănele,
De amar și de durere!
…Până vine dimineața!!!
…Și-or pleca …distrați la lucru…
Plini de-o dulce bucurie…
Și le-oi zice:…”Dragii mei
Mi-a venit acu’ și mie,
Rândul la…copilărie.”
Și când om mai îmbătrâni…
Planeta Marte fiind in pericol martienii s-au orientat catre Terra, dar au cautat o zona in care sa se poate instala fara a intampina rezistenta si care sa fie asemanatoare cu acele conditii pe care le au ei; pe scurt: sa se simta ca acasa. Dupa ani de studii, de cercetari amanuntite au ales Romania din mai multe motive, intre care:
- habitatul in care traiesc romanii este unul aproape artificial, asemanator cu cel de pe Marte;
- rezista bine fara apa si pentru ca fac dus o data pe saptamana, nu folosesc in exces sapunul, pasta de dinti si alte produse care polueaza, astfel cantitatea de apa ramanand relativ constanta si o vor putea folosi martienii la producerea energiei electrice;
- spatiile verzi – bogate in oxigen – sunt ca si inexistente iar daca totusi exista pot fi convinsi usor sa renunte la acestea - ceea ce este benefic pentru martieni;
- habitatul e simplu si simplist: cladiri betonate si invelite in folii de plastic pentru condens; doua banci langa fiecare habitat rezolva problema revoltelor impotriva colonizatorilor;
- isi rezolva depresiile consumand inclusiv antigel – iar martienii le vor putea furniza acest lichid si cand stocul se va epuiza ramane spirtul din salile de prim ajutor;
- se multumesc cu foarte putin si ca mod de relaxare au jocul numit table;
- nu exista pericolul suprapopularii cu fiinte inteligente;
- pot fi manipulati usor si in caz de criza alimentara nu se vor revolta primind alimentele pe cartela; criza, insa, nu se preconizeaza: hrana de baza a romanilor sunt painea, semintele si surogatele (alimente cu “gust de…” )
- barfa si zvonurile sunt ratiunea lor de a trai si astfel pot fi usor manipulati;
- securitatea martienilor va fi asigurata fara cheltuieli mari deoarece majoritatea romanilor sunt turnatori si invidiosi si vor raporta orice cartire impotriva ocupatiei martiene;
- putinii manageri destupati la minte vor fi inlocuiti cu nulitati insotite de neveste grase si oxigenate care vor tzipa ori de cate ori cineva incearca sa submineze autoritatea nulitatilor;
- va trebui suplimentat stocul de prize, becuri, clante, capace de WC, pixuri si alte maruntisuri pe care romanii le fura de oriunde in ideea ca le-ar putea folosi candva.
(text cu autor necunoscut - in caz ca stie cineva autorul, sa-l numeasca)
E frig și ninge ne-ncetat, ne-am strâns la un vecin acasă,
Că-i sărbătoare,-i ziua lui și ne-a chemat pe toți la masă.
Se fierbe țuica pe cuptor, amirosind a scorțișoară,
Făcându-ne să mai uităm de gerul crâncen ce-i afară.
Iar zecile de sărmăluțe ne-așteaptă liniștite-n oale
Și-un purceluș se frige-n vatră să ne grijească pe la foale.
Cântăm manele, ne distrăm, Ionuț dă tonul la bairam,
Doar soacra lui, așa, pierdută, se uită de vreun ceas pe geam.
Văzând-o, el se-oprește-un pic, ca un Trabant ce pune frână,
Apoi se-ntoarce către noi și dă lehamite din mână:
- Veniți și m-ajutați să iau cârnații de pe coș și-o tobă
Apoi s-aducem niște lemne să nu se stingă focu-n sobă.
…
E-un viscol de sfârșit de veac ce ne pătrunde până-n oase,
Iar lupii urlă-n depărtăre ca prin siberii viforoase.
Mă uit la soacra lui Ionuț, stă tot cu ochii pe fereastră,
Și-i fac așa, un semn discret, de după florile din glastră.
Vecinu-ncepe a rânji, schimonosit ca o maimuță:
- Auzi la lupii din pădure, parc-ar cânta și ei ca Guță!
- Vecine, m-am luat de el, eu zic că treaba e cam groasă
Și dacă se apropie-lupii s-o bagi pe soacra ta în casă!
N-am avut aşa o vară…
Toţi din bloc sunt în vacanţă (!)
Câteodat’ la noi pe scară
Mai aud câte o clanţă
…pensionară,
ªi nu vezi maşină mică
Pe asfaltu-ncins de soare (!?)
Noaptea doar, un hoţ mai pică
Făcând spume prin parcare
…de oftică…
Pe-nserat, nici amorezii
Nu mai umblă pe sub tei,
Iar în arşiţa amiezii
Nu se-avântă chiar şi ei
…maidanezii ;
Peste drum, scurtând eu zarea,
Plânge, parcă în pustie…
A uitat chiar şi culoarea
Vr’unui chior prin lăptărie
…vânzătoarea…
Doar în colţ, un poliţai
Pus de soartă la dietă
ªi-o pipiţă-ntr-un Hyundai
Ce se scarpină-n poşetă
…de mălai,
Pe trotuare, bişniţari ?!
Florărese veştejite ?!
Chiar şi ei, falimentari,
Stau pe plajele-nsorite
…la bulgari…
ªi-n canicula barbară,
Doar eu cuc, sus pe balcon,
Îmi fac singur de ocară
Că nu sunt cu lumea-n ton
…pierde vară.
Zvonuri carpatine de Valeriu Cercel
Se aud la Detunata, cum Humorul are gură,
Babele, bătu-le-ar Toaca, trăncănind pe arătură,
Cum se vaită Moldoveanu şi Neagoiu,-n defileu,
C-au uitat ce e Găina, ori, ce-i ăla…Penteleu,
Ajungând ca Piatra Arsă, făr-un şfanţ în Caraiman,
Cu Feleacu’, ce e-n casă, ăl mai mare bolovan,
ªi-au strigat la Porţi de Fier, să-i audă vreun Ceahlău,
De Măcin, de trai mizer, cât o duc, ei, de Rarău,
Regretând că, la-nceput, nu i-au luat pe Făgăraş
Să-i arunce peste Prut, unde-au supt din carandaş,
Ori, să-i strângă de Gutâi, în vreo grotă La Zaplaz,
ªi să pună Cheia-n cui, printre alea din Bicaz,
De-au ajuns la Clăbucet, cu Parângu’ ce se uscă,
Fi’n’că Bùcura, schelet, n-o scoţi din Poiana Ruscă,
Iară Ghiţu şi Ciomatu, pentru ultimul coltuc,
Lotru, doar s-audă satul, neavând nimic la Ciuc ;
Numai Neamţu’, se spera, să ridice ţărişoara,
Însă, din Stâncoşi, câţiva, îi ciordiră Scărişoara,
ªi cum umblă Sfinxu’, Tâmpa, cu Gurghiu’ la Bucegi,
Retezat, la culme, Omul, greu e astăzi să-l mai dregi,
A tăiat-o prin Curbură, Apusenii l-au tentat,
Nu mai e Întorsătură, înjurând chiar răspicat :
Dă-i în, Peştera Muierii ! de zmintiţi şi de mişei,
Vreau şi io trai, ca boierii ! Păi…ce, Pirineii mei !