Dacă Andreea E a ajuns în manualul de istorie alternativă, de ce nu ar ajunge şi maneliştii în manualele de literatură română? Probabil asta s-a întrebat persoana care a compus următorul comentariu literar.
Este vorba despre un text care circulă pe internet. Cu speranţa că nu vom apuca ziua când vom vedea acest text într-o lucrare de bacalaureat, vă prezentăm în continuare... comentariul litarar al unei manele.
"Trei luni de senzaţii" de Florin Peşte - Comentariu literar
Încă din primele versuri, autorul plasează acţiunea într-un mediu feeric.
"Ce miracol şi ce vrajă /Stau cu gagica pe plajă"
Prin folosirea cuvintelor miracol şi vrajă, poetul ne trimite într-o lume magică, interzisă muritorilor de rând. Efectul este completat de plasarea celor doi protagonişti pe plajă - trimitere directă la infinitul mării, care ar putea sugera şi iubirea nesfârşită, dar şi eternitatea. Nisipul ne duce cu gândul la scurgerea timpului, autorul reuşind astfel să îmbine prin folosirea unui singur cuvânt, atât infinitul cât şi perenul.
În următoarele două versuri, poetul doreşte să împace relativa bipolaritate dintre infinit şi peren:
"Am chef de distractie/ 3 luni de senzatie"
Conştient de clipa fermecată pe care o trăieşte, autorul îşi avertizează ascultătorul (cititorul) că iubirea nesfârşită, dragostea profundă, infinitultul, alfa şi omega, arde intens, asemeni razelor unei zile însorite de vară, comprimându-se în "3 luni de senzaţie". Necuprinsul este asfel încadrat în limite foarte bine delimitate - trei luni - iar profunzimea sentimentelor umane îmbracă forma senzaţiilor.
Iubirea magică nu are suişuri sau coborâşuri. Aşa cum spune şi poetul, cuvintele de ordine în cazul unei asemenea iubiri sunt cheful şi distracţia alături de gagiu sau gagică.
Folosirea cuvintelor nu este deloc întâmplătoare. Elementele de argou: gagiul, gagica vin să sugereze faptul că cel care vorbeşte este un om asemeni nouă, care însă, conform preceptului biblic, şi-a pus în valoare, talanţii, reuşind să pătrundă într-o lume de vis.
A doua strofă a cântecului descrie opulenţa de care se bucură eroul.
"Dau o cheie la Mertan Si am plecat pe litoral/Mi-am pus plinul de benzina/ Si in dreapta o blondina"
"Merţan"-ul face trimitere la stilul de viaţă al marilor padişahi. Folosirea expresiei "plinul de benzină" nu este deloc întâmplătoare. Ea ilustrează verticalitatea convingerilor personajului principal. El nu operează cu jumătăţi de măsură. Totul sau nimic pare a fi deviza după care se conduce.
Noţiunea “plin” are şi un sens metaforic. Ea prezintă maturitatea dragostei dintre cei doi, care tind spre perfecţiune. Acest lucru este confirmat şi de termenii cu care este descrisă marea iubirea a personajului nostru. Fata cu care se iubeste eroul principal nu este o fată oarecare. Ea este o "blondină" - simbol al frumuseţii feminine, aşezate la dreapta bărbatului. Afirmaţia este întărită în versul al doilea din cea de a treia strofă.
"Am mertanul de mult timp/ Si-o blondina prototip/ E a mea numai a mea/Si-mi petrec vara cu ea"
Hiperbola "blondină prototip" descrie în profunzime calităţile greu de egalat ale iubitei, ea fiind o fiinţă unică. Prin folosirea unui termen tehnic pentru a-şi descrie iubita - "prototip" - autorul ne reaminteşte că dragostea lui este asemenea ţinuturilor exotice, fascinante dar încă neexplorate în profunzime, afirmaţia fiind întărită şi de plasarea poveştii în anotimpul de vară.
Ultima strofă descrie actul de iubire dintre cei doi. În primele două versuri, ne este prezentată atmosfera care domneşte între îndrăgostiţi.
"Marea neagra e calduta/ Blonda-i sexy si finuta"
Iubirea se consumă în apa caldă a mării. Cristalinul mării descrie sentimentele celor doi iar căldura apei descrie relaţia dintre ei. Dragostea dintre cei doi este imună la scurgerea timpului.
"Ziua stau cu ea la soare/Noaptea o scot la plimbare"
Succesiunea zi-noapte nu poate perturba trăirile profunde alte tinerilor îndrăgostiţi, dar autorul lasă o portiţă de ieşire din această idilă aproape perfectă. Folosirea termenului "noaptea" din ultimul vers avertizează cititorul că totul poate fi perfectibil, chiar şi iubirea, iar dacă peste iubirea dintre cei doi s-ar lăsa întunericul, eroul va trece şi peste acest obstacol. Este vorba doar de trei luni de distracţie.
Domnilor, va dezamagesc: nici Desdemona nu mai e ce a fost! Descurcareala si smechereala se afla pe val si la fete, mai ales ca unele se privesc in oglinda si vad ce le-ar placea sa vada. Acum, nu stiu daca are oglinda o problema sau o au ele, dar e cert ca un barbat cedeaza miorlaielilor, lacrimilor sau tiradei unei femei. Interesant devine cand una de-asta, pretins descurcareata, isi incearca puterile cu o alta femeie, mai rationala si mai transanta decat ea ... :D E ca-n biserica: fiecare se inchina de ce zice cealalta, chiar daca din motive diferite. Adica una nu intelege ce i se spune, iar cealalta nu poate crede ca exista asa prostie nelimitata. Dar deh, e vorba de femei, iar ele nu se lasa seduse intre ele, decat daca ... dar mi-e jena sa zic :\">
Altfel, personajul Iago e spirit viu, are minte stralucitoare (nu conteaza ca ii poarta sambetele Desdemonei, ci ca stie ce si cum vrea sa ajunga la rezultat), el intelegand ca nu Desdemona trebuie cucerita pentru a fi a lui, ci Othello trebuie scos din peisaj. Dovada e atitudinea masculului macho, care atat stie, atat face: crede ca-i e infidela, deci bunul lui trebuie suprimat ca sa nu ii fie onoarea patata. Decat sa rada lumea de el, mai bine sa planga el (ce alegere de om prost!) de dorul femeii inocente. E greu sa inteleaga ca oamenii cresc, ca idealurile lor individuale se schimba si ca si idealurile de cuplu ar trebui sa evolueze spiritual, doar nu poti sa ceri unui purtator de succese de batai sa devina un psiholog rational. Dar, dincolo de aceste lipsuri ale lui, trebuie inteles personajul Iago. Acesta este tot ce nu este Othello (desi nu-mi place sa-mi argumentez ideile prin negatii), si ceva in plus: este parte a intelesului privind jumatatile nepotrivite.
Studiile mai noi arata ca femeile prefera barbatii putin efeminati, desi pentru procreere ii prefera pe cei macho. Problema este ca aceasta constanta psihologica a fost considerata extrem de mult timp drept frivolitate. Daca analizam putin lucrurile, constatam ca nu e deloc asa, fiindca orice femeie isi doreste un barbat cu care sa joace roluri multiple, nu doar un pat de muschi cu care sa isi permita doar doua: sotie pentru el si mama pentru copii. Aceleasi studii arata ca femeile prefera sa aiba copii cu barbati musculosi, dar sa-i creasca cu barbati inteligenti, amabili, uneori baietei... Eh, e mult de spus, dar ma opresc la a spune ca Iago se potriveste mult mai mult Desdemonei (copila inocenta la casatorie, dar femeie responsabila, chiar daca latura ludica i-a ramas nepervertita la maturitate). Dar ce sa priceapa Othello?! :D
Si da, Othello este desuet :) , dar nu pentru ca femeile nu mai au nevoie de iubire (asta e cea mai mare prostie pe care o poate gandi cineva), dar mai ales pentru ca, pe langa iubire, mai au nevoie si de libertatea de a fi implinite prin feminitate si de a fi apreciate pentru asta.
Criza mondială
A lovit
Subit
ªi lumea animală.
Leul, alesul ei pentru un nou mandat,
A constatat
C-au început supuşii să îşi arate colţii:
Îl acuzau cu toţii
Că-n loc de vreo măsură,
El stă numai în chefuri, dezbină şi înjură,
Crezându-se-mpreună cu-o haită de lachei,
Descins din neam de zei.
De-aceea, enervate,
Jivinele-şi făcură şi ele sindicate,
Să poată protesta în mod organizat.
Speriat,
Văzând conducătorul că gluma se îngroaşă,
Că poate să o ia chiar dânsul pe cocoaşă,
S-a gândit,
C-ar fi mai potrivit,
Să-ndrepte ura turmei spre un supus docil,
Cu minte de copil,
Care să nu grăiască
Decât ce-o să audă din gura lui zeiască.
Încântat
De propria-i idee, îndată a chemat
Un papagal ce-n juru-i se gudura mereu
ªi-l imita la greu:
- Prietene, îi spuse cu aer de magistru,
De astăzi tu vei fi un mare prim-ministru!
- Dar eu sunt mic,
O, rege,
ªi nu pricep nimic
Din ce se-ntâmplă-n junglă cu criza mondială!
- Hă, hă! Faci o greşeală:
Pricep doar eu, tu n-ai nevoie să te-agiţi,
Ci numai să imiţi,
Ca orice papagal,
Cuvintele rostite de Leul genial!
Vei fi, de ai habar,
Un fel de... avatar.
Hai, vino, să te-nvăţ acum ce ai de spus,
Din zori până-n apus!
ªi micul papagal, destoinic, a-nvăţat
Politica de stat...
De-atunci el se tot bate
Cu zeci de sindicate,
Iar Leul, liniştit, netemător, etern,
Le-arată tuturor că hiba-i la guvern.
În fabula aceasta, MORALA ne învaţă,
Că oricine în viaţă
Chiar scapă de scandal,
Când are "papagal"!
Capitoliul de la Roma,
au salvat cu … gălăgia,
dar acum cu internetul…
pot salva şi România.
N-are-aface, zi sau noapte,
internetul e magia,
ce ne ţine-ngemănate,
gâştele din România.
Jucărie năzdrăvană,
pentru pici şi cărunţei,
pentru gâştele din uliţi,
şi pârdalnicii atei.
Face pe seducătorul,
moş de 90 de ani,
vrea să cânte el – cocoşul,
din punguţa cu doi bani.
O gâsculiţă-ndoliată,
s-a pornit acum să plângă,
pentru vremuri de-altă dată,
pentru mintea ei natângă.
avocatnet.ro explicăm legislația
elena138, utilizator
rosu gheorghe 
justitiarul3 
Valeriu TUDOR