- Sunt casatorit din 1993
- Avem un copil de 17 ani
- Am locuit de la inceputul casatoriei pana in prezent in casa parintilor mei (impreuna cu acestia) - casa este pe numele parintilor mei (inainte de aceasta a fost a bunicilor din partea mamei) - eu m-am nascut in aceasta locatie.
- Prin 2005 parinti mei au vandut un teren (obtinut in 2000, dar care era pe numele lor), din banii primiti, in 2007 au refacut casa (parinteasca) in care locuim, din temelii (constructie de la cota 0)
- In aprilie 2010 am facut un credit (pe 3.5 ani, 45.000. ron) pe numele meu (sotia girant) - eu il platesc (suma lunara mi se opreste direct din card de catre banca)... din acest credit am cumparat un autoturism (care este pe numele meu)... pana acum (octombrie 2010) am platit doar 6 rate din totalul de 42 rate.
- Nu avem bunuri mobile sau imobile cumparate pe acte (chitante) pe numele nostru... am cumparat diverse electrocaznice si/sau obiecte in tot acest timp impreuna, dar nu avem acte sau chitante doveditoare.
- Procesul de divort este pe rol (nu s-a dat solutia) ... dar sunt ''amenintat'' ca doreste partaj (o garsoniera / echivalent in bani sau o suma lunara ca o despagubire).
As vrea sa stiu urgent :
* Ce ar putea sa ceara la partaj ?!
* Ce poate obtine ?!
* Ce se poate stabili ?!
* Pot pierde casa parinteasca (care este pe numele parintilor mei) ?!... poate pune sulta pe casa ?!
* Ce spune legea in astfel de caz ?!
Eu personal va inteleg, ceea ce am vrut sa spun mai sus este ca nu toate cazurile sunt la fel, nu puteti aplica profilul unui "tata" tuturor tatilor din lume. Unii sunt nenorociti, nu contest, dar altii nu.
De ce este fosta sotie mai indreptatita sa fure de la fostul sot? sau sa il manipuleze prin intermediul copilului?
Nu trebuie sa existe un dublu standard, doar barbatii e porci, femeile sunt niste sfinte si nici invers.
Fiecare caz are particularitatile lui.
Apoi, legea nu favorizeaza sau defavorizeaza pe nimeni. Intr-un proces, o parte pierde alta castiga.
Binenteles ca nu am spus lucrul acesta , nu sunt feminista dar mai presus de legi trebuie sa fim umani. Lucru uitat si culmea cateodata pierdut si prin legi. Incercarea este a imbunatatii si a corecta greselile. Exact acest lucru il uita oamenii si se complac cateodat in legi proaste.
Dar ca oameni maturi sa nu uitam dragostea noastra pentru mamele noastre, sunt persoanele care ne-au purtat in pantece , nu trebuie sa ne uitam dragostea noastra de mama . Sa ne gandim de doua ori mai mult cand pe mamele responsabile ( pentru ca exista si persoane care nu se numesc mame) care isi iubesc copilul sa nu fie lasate fara copil datorita siretlicurilor. Cei care fac acest lucru e posibil sa -si fi uitat propria dragoste de mama ? Si-au urat propria mama daca vorbesc doar invocand legi si uzand de siretlicuri. Sau oamenii au uitat sa fie umani. Oricum discriminarea a facut-o natura, copilul este mai mult al mamei si dragostea mamei pentru copil este mai mare, copilul a fost in pantecele mamei nu in pantecele barbatului. barbatul poate sa-si faca cati copii vrea, unele mame poate doar o data in viata. Nu puteti lua poate unicul copil din viata unei femei . Nu ba bateti joc de aceasta dragoste daca ea exista , e ca si cum va urati propria mama.
S ALEXA a scris: discriminarea a facut-o natura, copilul este mai mult al mamei si dragostea mamei pentru copil este mai mare, copilul a fost in pantecele mamei nu in pantecele barbatului. barbatul poate sa-si faca cati copii vrea, unele mame poate doar o data in viata. Nu puteti lua poate unicul copil din viata unei femei . Nu ba bateti joc de aceasta dragoste daca ea exista , e ca si cum va urati propria mama.
Tampenii mai mari ca acestea n-am citit de ceva timp!
Nimeni nu vrea sa ia copilul din “viata unei femei”!!! Tatii vor si ei sa isi vada copiii… Ce daca nu i-au purtat in burta? Haida-de! Ca femeia aia nu-l avea nici pe acel “unicul” daca nu exista un barbat undeva, la un moment dat!!! Incercati sa faceti copii cu seminte de narcise - sa vedeti ca nu va iese!
S ALEXA, iar ati deviat aiurea subiectul unei discutii care avea cu totul alta tema!
Remarc cu tristete in opiniile celor doi, antipozii unui aceluiasi tip de gandire nociva. Un atipod se constituie in teoria conform careia intre barbati si femei sunt diferente cruciale ce ii indreptatesc pe unii sa detina monopolul unor drepturi in defavoarea altora, iar celalalt sustine la fel gresit ca intre barbati si femei nu exista nici o diferenta (mai putin cea a nasterii si alaptatului care este evidenta) si ca atare ar trebui tratati perfect egal, tratament care se transforma de fapt intr-un proces fortat de egalizare.
In opinia mea este clar ca diferente exista si ca atare este justificat un tratament juridic diferentiat, dar de o maniera moderata si nonexclusivista. Acest aspect insa instituie o granita foarte fina intre diferentiere si discriminare care este cu atat mai greu de asigurat cu cat in calcul mai exista si alte drepturi fundamentale ale individului care trebuie echilibrate cu acesta.
Apoi mai e si problematica limitelor justitiei datorita careia adevarul judiciar nu e totuna cu adevarul concret.
Nu vreau sa intru in polemici deoarece am mai facut-o si ... nu are rost. Am vrut doar sa va atrag atentia ca daca doriti justitie trebuie sa ne reformam opiniile. Trebuie ca mai intai noi sa renuntam la absurditati, idei preconcepute si retrograde. Abia apoi putem sa cerem instantelor de judecata sa curete "mizeria" pe care noi am facut-o in vietile noastre. Noi suntem primii responsabili de dezastrul din viata noastra familiala si abia apoi instantele de judecata.
@rarespopa a citit pe diagonala si a scris: iar celalalt sustine la fel gresit ca intre barbati si femei nu exista nici o diferenta (mai putin cea a nasterii si alaptatului care este evidenta) si ca atare ar trebui tratati perfect egal
@rarespopa! Nu e polemica, e o intrebare cat se poate de clara! Aveti un exemplu – un rand – in care am afirmat ca intre barbati si femei nu exista diferente? Cititi intai ce am scris – referitor mai ales la ce! – apoi exprimati-va opinia despre “radicalismul” meu.
Daca nu veti posta exemplul e mai mult decat clar: ati vrut sa va bagati in seama, prefacandu-va ce nu sunteti: moderat. Explicati-mi “rationamentul” care v-a condus la afirmatiile stupide de mai sus.
Daca chiar vreti sa stiti @rarespopa, insusi legiuitorul afirma ca ORICARE dintre parinti poate avea concediu pentru cresterea copilului pana la varsta de doi ani (OUG 148/2005 art 5) Altfel spus si barbatul se poate ocupa – foarte bine – de un sugar si aceasta nu inseamna ca nu exista diferente intre femei si barbati.
Din ce coltz al capului ati scos absurditatea pe care mi-o puneti in carca numai bau-bau stie! Dar vreau sa stiu si eu! Tocmai cand scriam ca n-am mai citit de ceva tip absurditati… :slap: