Revin cu completarea la Judecata in procesul civil :)
Etapa deliberării şi pronunţării hotărârii judecătoreşti. Este ultima etapă a fazei judecăţii în primă instanţă, hotărârea judecătorească fiind actul final al judecăţii.
La această etapă participă numai judecătorul. Deliberarea hotărârii se face în camera de consiliu sau în şedinţă în secret, dar pronunţarea hotărârii se face în şedinţă publică (art.11 teza a II-a din Legea nr.304/2004). Din punct de vedere al desfăşurării ea cuprinde două momente : deliberarea şi pronunţarea hotărârii.
Actele procesuale care se efectuează în această fază sunt : minuta, încheierea de amânare a pronunţării, şi hotărârea, actul final şi de dispoziţie al instanţei.
1. Deliberarea şi pronunţarea hotărârii
După ce în şedinţa de judecată, în cadrul dezbaterilor orale şi contradictorii, au fost administrate toate mijloacele de dovadă, rezolvate toate excepţiile procesuale şi după ce părţile prezente la proces şi-au spus cuvântul asupra fondului cauzei, dacă instanţa se consideră lămurită, preşedintele completului de judecată va declara dezbaterile închise în vederea deliberării şi pronunţării hotărârii (art.150 C.proc.civ. ).
Deliberarea este operaţia de stabilire a faptelor cauzei şi de aplicare a normelor de drept; cu alte cuvinte, aprecierea pe care completul de judecată o face asupra împrejurărilor de fapt şi de drept ale cauzei.
După sfârşitul dezbaterilor, judecătorii chibzuiesc în secret, fie în şedinţă, fie în camera de consiliu.
După chibzuire, preşedintele adună părerile judecătorilor, începând cu cel mai nou în funcţiune, el pronunţându-se cel din urmă.(art.256 C.proc.civ. ).
Deliberarea este operaţiunea prin care judecătorii stabilesc situaţia de fapt, la care vor aplica apoi normele juridice corespunzătoare, reprezentând însăşi esenţa actului jurisdicţional .
Secretul deliberării are mare importanţă pentru a asigura o hotărâre justă, pronunţată de judecători potrivit legii şi convingerii lor intime, pe baza materialului probator din dosar, discutat de părţi în şedinţă. Astfel, se păstrează încrederea în justeţea soluţiei şi obiectivitatea judecătorilor; totodată se asigură judecătorilor liniştea acestora pentru a chibzui temeinic.
Prin urmare, instanţa pentru ca să declare dezbaterile închise, trebuie să se considere că este pe deplin luminată, că toate problemele de drept şi de fapt, care au fost puse în discuţie, au fost elucidate.
Instanţa urmează ca să soluţioneze procesul, adică să pronunţe hotărârea judecătorească. Pentru aceasta, ea trebuie să examineze cauza, să cerceteze procesul, să examineze probele administrate de părţi, să controleze argumentele pe care părţile le-au invocat în favoarea lor, să cerceteze legea etc. Cu un cuvânt, înainte de a pronunţa hotărârea trebuie să delibereze.
De modul în care judecătorii vor delibera, îşi vor construi silogismul juridic pe baza căruia vor pronunţa soluţia , în acest fel prin soluţia pronunţată aceştia tranşează litigiul, înlocuind lipsa de acord dintre părţi, prin cuvântul lor, pe care la nevoie îl poate chiar impune.
Deliberarea este condusă de preşedintele completului, dar el are aceleaşi drepturi în ceea ce priveşte soluţia ca şi ceilalţi membri ai completului de judecată.
După chibzuire, preşedintele completului adună părerile judecătorilor începând cu cel mai nou în funcţie , el pronunţându-se ultimul.
Din analiza textului art.256 C.proc.civ. , dar şi din cuprinsul altor dispoziţii procedurale, în legătură cu deliberarea se pot reţine următoarele aspecte:
- hotărârea judecătorească se poate da numai de judecătorii în faţa cărora pricina s-a dezbătut în fond. Nerespectarea acestei reguli atrage anularea hotărârii ca nelegală .
- judecătorii chibzuiesc în secret. Secretul deliberării îi apără pe judecători de orice influenţă sau intervenţie din afară; în felul acesta se asigură climatul necesar discutării în linişte a cauzei şi de a hotărî potrivit intimei lor convingeri;
- în pricinile mai simple, când împrejurările de fapt sunt clare şi aplicarea legii nu comportă discuţii mai ample, deliberarea poate avea loc chiar în şedinţa de judecată; în cazurile mai complicate deliberarea se face în camera de consiliu;
- deliberarea este condusă de preşedintele completului care, după discuţiile purtate, va trece la adunarea părerii judecătorilor, începând cu cel mai nou în funcţie, preşedintele completului se va pronunţa cel din urmă;
- hotărârea luată după deliberare trebuie să fie opera întregului complet de judecată. Dacă nu toţi judecătorii sunt de acord asupra soluţiei, hotărârea trebuie să exprime majoritatea părerilor. Dacă nu se întruneşte majoritatea, cauza se va judeca din nou în complet de divergenţă, adică completul ce a judecat, care se completează cu preşedintele instanţei sau vicepreşedintele instanţei ori cu un judecător desemnat de preşedinte, în aceeaşi zi sau în cel mult 5 zile ; opinia separată a judecătorului rămas în minoritate se va consemna aparte (art.258 alin.1 C.proc.civ. ); Dezbaterile vor fi reluate asupra punctelor rămase în divergenţă; dacă, după judecarea divergenţei, vor fi mai mult de două păreri, judecătorii ale căror păreri se apropie mai mult, sunt datori să se unească într-o singură părere (art.257 alin.3 C.proc.civ. ) . După judecarea punctelor rămase în divergenţă, completul care a judecat înainte de ivirea ei va putea continua judecarea pricinii.
- dacă judecătorii au nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, pronunţarea nu se face în ziua judecăţii, ci e va amâna pentru o dată ulterioară care nu va depăşi 7 zile (art.260 alin.1 C.proc.civ. ). Judecătorul care a luat parte la judecată este îndreptăţit să se pronunţe, chiar dacă nu mai face parte din alcătuirea instanţei, afară de cazul când i-a încetat calitatea de magistrat sau este suspendat din funcţie. În acest caz procesul se repune pe rol, cu citarea părţilor, pentru ca acestea să pună din nou concluzii în faţa instanţei legal constituite;
- după ce s-a întrunit majoritatea, se întocmeşte de îndată, pe scurt, dispozitivul hotărârii (minuta) (art.258 alin.1 C.proc.civ. );
- pricina poate fi repusă pe rol, dacă instanţa găseşte necesare noi lămuriri (împrejurări de fapt sau de drept nelămurite , adică nu au fost discutate în contradictoriu) (art.151 C.proc.civ. ).
În urma deliberării pot fi pronunţate următoarele soluţii:
- admiterea cererii , astfel cum a fost ea formulată, atunci când pretenţiile reclamantului s-au dovedit întemeiate;
- admiterea în parte a cererii, atunci când reclamantul şi-a dovedit numai o parte din pretenţiile formulate;
- respingerea cererii ca neîntemeiată dacă din probele administrate rezultă că pretenţiile reclamantului sunt nefondate;
- anularea cererii, respingerea ei ca inadmisibilă, prescrisă, ca existând autoritate de lucru judecat, ca lipsită de interes, ca prematură, ca introdusă de o persoană sau împotriva unei persoane fără calitate procesuală etc.
Pronunţarea. După ce s-a stabilit soluţia, se redactează în scris dispozitivul hotărârii (minuta), care , sub pedeapsa de nulitate, trebuie să fie semnată de toţi judecătorii completului (art.258 alin.1 C.proc.civ. ) .
Hotărârea se pronunţă de preşedinte, în şedinţă publică, indiferent dacă părţile sunt sau nu prezente .
Din momentul pronunţării hotărârii instanţa s-a dezinvestit de judecarea procesului, iar nici un judecător nu poate reveni asupra părerii sale.
Minuta trebuie să fie trecută în registrul de şedinţă înainte de pronunţare. Numai după aceasta preşedintele pronunţă, în şedinţă publică, hotărârea şi, din acest moment, instanţa s-a dezinvestit de judecata procesului.
Pronunţarea hotărârii este o formalitate importantă. Hotărârea există numai din momentul ce a fost pronunţată în şedinţă publică de către preşedinte.
Legea prevede că după ce hotărârea s-a pronunţat, judecătorii nu-şi pot retrage părerile; ei nu pot să revină asupra părerilor exprimate. Aceasta înseamnă că mai înainte de pronunţarea hotărârii, judecătorii în mod individual, sau chiar instanţa întreagă, pot să-şi schimbe părerea. Din momentul în care s-a pronunţat hotărârea, ,judecătorii nu mai pot să revină; părerile lor fiind din acel moment definitive.
După pronunţare, hotărârea nu mai poate fi retractată din oficiu de instanţa care a dat-o. Nici măcar nu se poate corecta această hotărâre, pentru motivul că a fost greşită sau a fost incompletă .
Hotărârea poate fi reformată numai de instanţa superioară, atunci când una din părţi exercită în termen o cale de atac.
avocatnet.ro explicăm legislația
Roxana Roxana, Consilier juridic
dalela23