nu stiu daca nu au mai fost aduse modificari la procedura divortului dupa ce s-a facut public prima oara proiectul de Cod civil .... uite prevederile care erau incluse :
CAPITOLUL VI Desfacerea căsătoriei
Sectiunea 1 Cazurile de divort
§1. Dispozitii generale
Motivele de divort
Art.297 – Divortul poate fi pronuntat:
prin acordul sotilor, la cererea ambilor soti sau a unuia dintre soti acceptată de celălalt sot;
la cererea unuia dintre soti care nu mai doreste, indiferent de motiv, continuarea căsătoriei;
atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vătămate si continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
în urma cererii oricăruia dintre soti, dacă starea sănătătii unuia dintre ei face imposibilă continuarea căsătoriei;
când unul dintre soti a fost condamnat definitiv la o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 5 ani.
§ 2.Divortul prin acordul sotilor
Conditii
Art.298 – (1) Divortul prin acordul sotilor poate fi pronuntat indiferent de data încheierii căsătoriei si indiferent dacă există sau nu copii minori rezultati din căsătorie.
(2) Divortul prin acordul sotilor nu poate fi admis dacă unul dintre soti este pus sub interdictie.
Depunerea cererii de divort
Art.299 - Cererea de divort poate fi depusă si prin intermediul unui mandatar comun, inclusiv avocat, cu procură specială sub semnătură legalizată.
Examinarea cererii de divort
Art.300 – Instanta este obligată să verifice existenta consimtământului liber si neviciat al fiecărui sot.
Solutionarea cererii de divort
Art.301 – (1) În toate cazurile, instanta va dispune desfacerea căsătoriei fără a pronunta divortul din vina unuia sau a ambilor soti.
(2) Prin aceeasi hotărâre instanta va lua act de învoiala sotilor cu privire la cererile accesorii. În cazul în care nu există învoială sau aceasta este contrară intereselor copiilor minori ori ale unuia dintre soti, instanta va acorda un termen de cel mult trei luni.
(3) Dacă în termenul prevăzut la alin.(2), acordul sotilor cu privire la cererile accesorii nu se realizează sau nu respectă îndrumările date de instantă, actiunea va fi respinsă ca inadmisibilă.
Divortul cerut de unul dintre soti si acceptat de celălalt sot
Art.302 – (1) Oricare dintre soti poate cere divortul în cazul în care, din motive temeinice, continuarea căsătoriei a devenit imposibilă.
(2) Dacă celălalt sot recunoaste faptele care au dus la destrămarea vietii conjugale, instanta va admite cererea fără a cerceta temeinicia motivelor de divort si fără a se pronunta asupra culpei fiecăruia dintre soti.
(3) Declaratiile făcute de soti nu pot fi folosite ca mijloc de probă în nici o altă actiune în justitie.
§3.Divortul la cererea unilaterală a unuia dintre soti
Conditiile divortului
Art.303 – (1) În cazul în care, indiferent de motiv, unul dintre soti nu mai doreste continuarea căsătoriei el va obtine divortul numai dacă au trecut cel putin sase luni de la încheierea căsătoriei.
(2) În acest caz, divortul se pronuntă din culpa exclusivă a reclamantului.
(3) Dacă, însă, sotul pârât declară că este de acord cu divortul, sunt aplicabile dispozitiile art.301.
§4.Divortul din culpa sotilor
Conditiile divortului
Art.304 – În cazul prevăzut de art.297 lit.c), divortul se poate pronunta dacă instanta stabileste culpa sotului pârât în destrămarea căsătoriei. Cu toate acestea, dacă din probele administrate rezultă vina amândurora, instanta poate pronunta divortul din culpa comună a sotilor, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de divort.
Divortul datorat detentiei prelungite a sotului
Art.305 - Divortul poate fi cerut de un sot, atunci când celălalt sot a fost condamnat definitiv la o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 5 ani. În acest caz, divortul se pronuntă din culpa acestuia din urmă.
Împăcarea sotilor
Art.306 – (1) Împăcarea sotilor poate interveni oricând în timpul procesului de divort. Într-o nouă cerere de divort nu pot fi invocate drept motive fapte petrecute înainte de împăcarea sotilor sub sanctiunea respingerii cererii.
(2) Mentinerea sau reluarea temporară a vietii comune nu sunt considerate ca împăcare dacă au ca motiv doar nevoia, o încercare de împăcare sau educarea copiilor.
§5. Divortul remediu
Conditii
Art.307 – (1) În cazul prevăzut de art.297 lit.d), instanta va dispune desfacerea căsătoriei fără a pronunta divortul din vina unuia sau a ambilor soti.
(2) Instanta va putea desface căsătoria datorită stării sănătătii sotului pârât, numai dacă divortul nu ar produce pentru acesta consecinte deosebit de grave care să justifice mentinerea căsătoriei.
Sectiunea a 2-a Efectele divortului
§1. Data desfacerii căsătoriei
Data desfacerii căsătoriei
Art.308 - Căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronuntat divortul a rămas irevocabilă.
Încetarea regimului matrimonial
Art.309 – (1) În ceea ce priveste încetarea regimului matrimonial, între soti, hotărârea de divort produce efecte începând cu data introducerii cererii de divort.
(2) Cu toate acestea, sotul nevinovat poate cere instantei să constate că regimul matrimonial a încetat de la data separatiei în fapt.
(3) Dispozitiile alin.(2) sunt aplicabile si în cazul divortului prin acordul sotilor, dacă acestia au convenit astfel.
Actele încheiate în frauda celuilalt sot
Art.310 - Actele mentionate la art.273 alin.(2), precum si actele din care se nasc obligatii în sarcina comunitătii, încheiate de unul dintre soti după data introducerii cererii de divort sunt lovite de nulitate relativă, dacă au fost făcute în frauda celuilalt sot.
Opozabilitatea hotărârii de divort
Art.311 – Hotărârea judecătorească prin care s-a pronuntat divortul este opozabilă fată de terti, în conditiile legii.
(2) Dispozitiile art.220 alin.(2) si ale art.262 si art.263 sunt aplicabile în mod corespunzător
§2. Efectele divortului cu privire la raporturile dintre soti
Numele de familie după căsătorie
Art.312 - (1) La desfacerea căsătoriei prin divort, sotii pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei.
(2) Instanta judecătorească va lua act de această întelegere prin hotărârea de divort. Pentru motive temeinice, instanta poate să încuviinteze acest drept chiar în lipsa unei întelegeri între soti.
(3) Dacă nu a intervenit o întelegere sau dacă instanta nu a dat încuviintarea, fiecare dintre fostii soti va purta numele dinaintea căsătoriei.
Drepturile sotului divortat
Art.313 – (1) Divortul este considerat pronuntat împotriva sotului din a cărui culpă exclusivă s-a desfăcut căsătoria.
(2) Sotul împotriva căruia a fost pronuntat divortul pierde drepturile pe care legea sau conventiile încheiate anterior cu tertii le atribuie sotului divortat.
(3) Aceste drepturi nu sunt pierdute în cazul culpei comune sau al divortului prin acordul sotilor.
Dreptul la despăgubiri
Art.314 – Sotul nevinovat, care suferă un prejudiciu material sau moral prin desfacerea căsătoriei, va putea cere sotului vinovat să-l despăgubească. Instanta judecătorească va solutiona cererea prin hotărârea de divort.
Obligatia de întretinere
Art.315 – (1) Prin desfacerea căsătoriei, obligatia de întretinere între soti încetează.
(2) Sotul divortat are dreptul la întretinere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacităti de muncă survenite înainte de căsătorie, ori în timpul căsătoriei; el are drept la întretinere si atunci când incapacitatea se iveste în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea se datorează unei împrejurări în legătură cu căsătoria.
(3) Întretinerea datorată potrivit dispozitiilor alin.(2) se stabileste până la o pătrime din venitul net al sotului obligat la plata ei, în raport cu mijloacele sale si cu starea de nevoie a sotului creditor. Această întretinere, împreună cu întretinerea datorată copiilor, nu va putea depăsi o treime din venitul net al sotului obligat la plată.
(4) Când divortul este pronuntat din culpa exclusivă a unuia dintre soti, acesta nu va beneficia de prevederile alin.(2) si (3) decât timp de un an de la desfacerea căsătoriei.
(5) În afara altor cazuri prevăzute de lege, obligatia de întretinere încetează prin recăsătorirea sotului îndreptătit sau în cazul în care sotul îndreptătit trăieste în stare notorie de concubinaj.
§3. Efectele divortului cu privire la raporturile dintre părinti si copiii lor minori
Încredintarea copiilor minori
Art.316 - (1) Instanta judecătorească hotărăste, o dată cu pronuntarea divortului, asupra raporturilor dintre părintii divortati si copiii lor minori, tinând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psiho-socială, precum si, dacă este cazul, de învoiala părintilor, pe care îi va asculta.
(2) Ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie, dispozitiile art.202 fiind aplicabile.
Exercitarea responsabilitătii părintesti
Art.317 – (1) Responsabilitatea părintească revine în comun ambilor soti, afară de cazul în care instanta decide altfel.
(2) În lipsa întelegerii dintre părinti sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanta va stabili, o dată cu pronuntarea divortului, domiciliul copilului minor la părintele la care acesta locuieste în mod statornic.
(3) În mod exceptional, dacă este în interesul superior al copilului, instanta poate stabili domiciliul la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimtământul acestora, ori la o institutie de ocrotire. Acestea exercită supravegherea minorului si îndeplinesc toate actele obisnuite privind sănătatea, educatia si învătătura copilului.
Exercitarea responsabilitătii părintesti de către un singur părinte
Art. 318 – (1) Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul copilului, instanta va hotărî ca responsabilitatea părintească să revină numai unuia dintre părinti.
(2) Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului, precum si dreptul de a consimti la adoptia sau la căsătoria acestuia.
Execitarea responsabilitătii părintesti de către alte persoane
Art.319 – (1) În mod exceptional, instanta va putea hotărî plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimtământul acestora sau într-o institutie de ocrotire. Acestea exercită numai drepturile si îndatoririle care revin părintilor cu privire la persoana copilului.
(2) Instanta judecătorească va stabili dacă drepturile cu privire la bunurile copilului se exercită de către părinti în comun sau revin unuia dintre ei.
Drepturile părintelui separat de copil
Art. 320 - (1) Părintele sau, după caz, părintii separati de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.
(2) În caz de neîntelegere, instanta decide cu privire la modalitătile de exercitare a acestui drept.
Stabilirea contributiei prin hotărârea judecătorească
Art. 321 – Instanta, prin hotărârea de divort, va stabili contributia fiecărui părinte la cheltuielile de crestere a copiilor.
Modificarea măsurilor luate cu privire la copil
Art.322 - În cazul schimbării împrejurărilor, instanta judecătorească va putea modifica măsurile cu privire la drepturile si îndatoririle părintilor divortati fată de copii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinti sau a unui alt membru de familie, a copilului, a institutiei de ocrotire, a institutiei publice specializate pentru protectia copilului sau a procurorului.
Raporturile dintre părinti si copiii lor minori în alte cazuri
Art.323 – În cazul prevăzut de art.205 alin.(2), instanta va hotărî asupra raporturilor dintre părinti si copiii lor minori, dispozitiile art. 316-322 fiind aplicabile în mod corespunzător.
avocatnet.ro explicăm legislația
Roxana Roxana, Consilier juridic
dalela23