Prin mesajul acest nu raspund la o anumita intrebare de pe forum in legatura cu pensiile militare ci doar vreau sa precizez un punct de vedere : Legea 119/2010 si OGU nr. 1/2011 sunt in mod cert neconstitionale pentru discriminare si retroactivitate.
Cine se va uita atent pe Legea 119/2010 si Legea 263/2010 va observa ca se instituie o discriminare intre pensionarii proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationale si cei provesniti din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat. Recalcularea pensiilor celor din fostul sistem de asigurari sociale de stat s-a facut in bazal OUG nr. 4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public. Potrivit Art. 6. - (2) din OUG 4/2005, “În situatia în care cuantumul pensiei aferent noului punctaj determinat este mai mic decât cel cuvenit sau aflat în platã, se mentine cuantumul cuvenit sau aflat în platã pânã la data la care, prin aplicarea formulei de calcul prevãzute de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile si completãrile ulterioare, se va obtine un cuantum al pensiei mai mare decât acesta.”
Aceasta prevedere, prin care se respecta principiul constitutional al neretroactivitatii legii si principiul dreptuilui castigat, este reluata in dispozitiile art. 169, alin. (5) din Legea 263/2010 unde se arata: “ În situatia în care cuantumul pensiei aferent punctajului mediu anual rezultat în urma aplicãrii prevederilor alin. (1) - (4) este mai mic decât cel cuvenit sau aflat în platã, se mentine acest cuantum pânã la data la care, prin aplicarea formulei de calcul prevãzute de lege, se obtine un cuantum al pensiei mai mare.”
Prin urmare, toti pensionarii din sistemul public de pensii, la recalcularea pensiei pe baza punctajului mediu anual au beneficiat si beneficiaza de dreptul castigat anterior, in sensul ca au ramas cu pensia cunvenita sau aflata in plata daca prin recalculare a rezultat un cuantum mai mic al pensiei.
Spre deosebire de acestia, pensionarii proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala, la reclacularea pensiei potrivit Legii 119/2010, tot pe baza punctajului mediu anual - ca si in cazul celorlalti pensionari - nu beneficiaza de recunoasterea dreptului castigat anterior in baza legilor pe care s-au pensionat.
Diferenta de reglementare rezulta din continutul art. 4, alin (2) din Legea 119/2010 unde se arata : “ Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin (1) se stabileste pe baza punctajului mediu anual, determinat potrivit Legii 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare si se plateste de la data de intai a lunii urmatoare expirarii perioadei de recalculare prevazute la alin (1), lit a) sau b), dupa caz”.
In cuprinsul Legii 119/2010 nu exista nici o prevedere din care sa rezulte ca daca din recalculare rezulta o pensie mai mica se va pastra pensia cuvenita sau in plata pana la data la care prin aplicarea formulei de calcul prevãzute de Legea nr. 19/2000, se va obtine un cuantum al pensiei mai mare . Aplicarea acestei legi a demonstrat cat se poate de limpede ca s-au platit pensiile rezultate din recalculare, chiar daca cuantumul acestora a fost mai mic ecat pensia in plata.
Asadar, de dreptul la pensia in cunatumul castigat anterior recalcularii benficiaza numai pensionarii din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat. Asta insemna discriminare.
Prin Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, Curtea Constituionala a statuat ca “o lege nu este retroactiva atunci cand modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior si nici atunci cand suprima producerea in viitor a efectelor unei situatii juridice constituie sub imperiul vechii legi…”
Per a contrario, daca legea modifica, nu starea de drept nascuta anterior, ci insasi trecutul, insemna ca legea retroactiveaza
Prin art 3, alin (2) din Legea 119/2010, se modifica trecutul din punct de vedere al situatiei de fapt stabilindu-se ca: “ In situatia pensiilor din cele pevazute la alin (1), stabilite in baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determina considerandu-se a fi indeplinite conditiile de acordare prevazute de Legea 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.”
Specificul raportului juridic de serviciu al militarilor este ca nu erauobligati la plata unei contributii de asigurari sociale de stat. La stabilirea pensiei militare de stat, la data trecerii in rezerva, s-a auvt in vedere acest raport juridic de serviciu, constituit pe baza reglementarilor legale in vigoare, de la data incadarii ca militar, pana la data trecerii in rezerva.
Or, a reglementa acum, ca raportul juridic de serviciu al militarilor ar fi putut fi altul, sau poate fi considerat a fi altul, este o imposibilitate obiectiva intrucat trecutul - fie in sens juridic, fie in sens filozific, este imuabil .
Ca trecutul poate fi integrat intr-o fictiune juridica, prin mistificarea acestuia, prin denaturarea acestuia, prin falsificarea realitatii trecute, nu inseamna altceva decat o legiferare prin ipoteze imposibile, straine cu totul de ceea ce intelege prin “obiectiv/realitate” care e opusul “fictiunii”, insemna legiferare de tip absolut subiectiva care intra in contradicitie flagranta cu realitatea trecuta si caracterul imuabil al trecutului.
Putem sa consideram, prin fictiune, spre exemplu, ca că bunurile fixate pe imobile sunt şi ele imobile (art. 468 C. civ.) sau: bunurile accesorii urmează regimul juridic al bunurilor principale; sau: capacitatea de folosinţă a copilului este recunoscută din momentul concepţiei (art. 7 al Decretului nr. 31/1954), ficţiunea extrateritorialităţii etc, dar nu se poate ca prin fictiune sa fie construita o noua realitate juridica a trecutului intrucat trecutul are o singura realitate, imuabila. Nu puteam sa consideram ca cel de al doilea razboi mondial nu a existat, pentru ca prin aceasta fictiune criminalii de razboi sa fie absolviti de vina, asta doar pentru a sugera/a da un exemplu ca prin reconstruirea trecutului prin fictiune se atinge limita absurdului, a hazardului juridic.
Din analiza morfologica a textului art. 3, alin (2) , cu aplecare speciala asupra propozitiei “ …. considerandu-se a fi indeplinite conditiile…” rezulta in mod indubitabil si evident ca folosirea conditionalului - mod verbal personal si predicativ - exprimă o ipoteză nerealizată în trecut iar in propozitie subordonata are valoare de prezumtiv. Prezumtia , ca atare, este una falsa, pentru ca in realitate pensionarii din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala nu au cotizat la fondul de asigurari sociale.
Ai considera pe acestia, contributori la un sistem de asigurari sociale in situatia in care ei nu au fost niciodata contributori, reprezinta o modficare a trecutului, a raportului lor de serviciu, cu evidente consecinte negative pentru viitor.
Deci, reglementarea din art. 3, alin (2) se bazeaza pe o prezumtie inadmisibila, o ipoteza care nu corespunde adevarului - un fals - si opereaza in trecut, reconstituind in mod denaturant trecutul pensionarilor militari.
Potrivit definitiei din doctrina, ipoteza este acea parte a normei juridice ce stabileste imprejurarile sau faptele in prezenta carora se aplica normele juridice, precum si categoria subiectelor la care se refera prevederile dispozitiei. Imprejurarile si faptele ce fac continutul ipotezei trebuie sa aiba un corespondent in realitate, fie ca s-au intamplat in trecut, fie ca se intampla in prezent, fie ca se vor intampla in viitor. Dar, in nici un caz, o ipoteza juridica nu poate avea drept continut imprejurari si fapte care in trecut nu s-au intamplat.
Este inadmisibil ca legiuitorul sa introduca in norma juridica, ipoteze juridice care privesc trecutul contrafacut, care nu corespunde realitatii,. pentru ca se ajunge in mod periculos la un defect de reglementare prin care legea incalca flagrant principiului neretroactivitatii
Revenind la speta, una din conditiile de acordare a pensiei prevazute de Legea 19./2000 este cea prevazuta in at. 41 alin (1) unde se arata :” (1) Pensia pentru limitã de vârstã se acordã asiguratilor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionãrii, conditiile privind vârsta standard de pensionare si stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.”
Or, este cunoscut faptul ca personalul din aparare, ordine publica si siguranta nationala nu a cotizat la sistemul public de pensii si nici la vreun alt sstem de pensii, in afara de contributia pentru pnesia suplimentara.
Potrivit art. 5 alin. (2) din Legea 164/2001, privind pensiile militare de stat : “ Fondurile necesare pentru plata pensiilor militare de stat si a altor drepturi de asigurãri sociale se asigurã de la bugetul de stat prin bugetele institutiilor prevãzute la alin. (1).”
O prevedere asemnatoare exista in art. 4. in Decretul nr. 214/1977 privind pensile militare de stat: “ Fondurile necesare pentru plata pensiilor militare de stat se asigurã din bugetul statului prin Ministerul Apãrãrii Naþionale si Ministerul de Interne.”
Prin urmare, in subsidiar, cu titlu preventiv, trebuie sa sublineiz in cazul de fata nu ne aflam in situatia prezentanta in Decizia nr.873/25 iunie 2010 a Curtii Constitutionale, referitoare le exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, in care se arata ca “ … in principiu pensia de serviciu a unei categorii profesionale reglementata printr-o lege speciala, are doua componente, si anume pensia contributiva si un supliment din partea statului. Partea contributiva se suporta de la bugetul asigurarilor sociale de stat, pe cand parte ce depaseste acest cuantum se suporta de la bugetul de stat.” si ca “ Acordarea acestui supliment tine de politica statului in domeniul asigurarilor social si nu subsumeaza dreptului constitutional la pensie, astfel cum este reglementat in art. 47, alin (2) din Constitutie.
Poate ca in cazul magistratilor - intrucat sesizarea Curtii s-a facut de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie - pensia are doua componenete iar motivarea Curtii in acest sens se intemeiaza pe o alta situatie de fapt.
Insa, potrivit actelor normative mentionate in precedent, pensia militara de stat, stabilita in conditiile Legii 164/2001, nu are componentele la care face trimitere Decizia 873/2010 - o parte contributiva si un supliment de la bugetul de stat. Intrega pensie, potrivt art. 5 alin (2) din Legea 164/2001 este asigurata de la bugetul de stat si ca atare execeptia de neconstitutionalitate pe care o invoc nu este in legatura cu o pensie alcatuita din doua componente si asupra careia Curtea s-a pronuntat prin decizia nr. 873/2010.
Nu se poate considera – nici macar cu titlul ipotetic - de fictiune – ca diminuarea cu peste 5o % a multor pensii militare reprezinta o diminuare aplicata asupra suplimentului pe care statul l-a acordat la pensie. Diminuarea s-a aplicat asupra integului cuantum al pensiei - provenite dintr-o unica sursa – bugetul de stat. Altminteri intervine intrebarea retorica : Daca peste 55% reprezinta parte din suplimentul acordat de stat, cat este cunatumul pensiei contributive ( pentru care militarii nu au contribuit, intrucat asa dispunea legea in vigoare la timpul respectiv ) si cat este cuantumul suplimentului din partea statului ? Si care este sau mai ramane valoarea reglementarii din art. 5 alin. (2) din Legea 164/2001 ?