Tatuarea: moda, protest sau automutilare?

u.b.i.k. a scris:
Cred ca ceea ce gandesc/iubesc/urasc tinerii acestia este important nu felul in care inteleg sa-si impodobeasca (uneori foarte placut) trupul.

1. De ce sa discutam numai despre cei aflati la “prima tinerete”? Exista oameni aflati la “a doua tinerete” care isi fac tatuaje.
Sunt – din fericire – destui “varstnici” care gandesc / simt precum tinerii… Sunt oameni care raman tineri indiferent de varsta; nu sunt foarte multi, dar sunt.
2. Uneori foarte placut?! Chestiune perfect relativa! “Nu e frumos (placut) ce e frumos (placut) e frumos (placut) ce-mi place mie.


r.gabi,
nu cred ca s-a simtit cineva "atacata" :)

Pana la urma ,nu este asa,psihologii,nu au dreptate,daca ceva imi place mie sau daca se gasesc motivele si motivatiile necesare pentru a justifica,chiar ceva care pentru tatuati,pentru cei cu percienguri sau pentru purtatorii sau purtatoarele de cercei,toate acestea reprezinta niste placeri.
In concluzie,placerea este mai importanta decat parerile unor oameni de stiinta.
Fiecare are dreptul sa considere acest lucru in modul in care doreste

Sunt diverse tatuaje pentru copii in diverse ambalaje ce contin dulciuri, asa ca azi m-am lasat tatuata de pustiul meu. Tatuajul era un un steag de pirati...:D, insa avea farmec, nu imi placea acel desen, ma atragea ideea de tatuaj pe pielea mea.
Pana la urma nu cred ca este vorba de automutilare.

Si pana la urma constat inca odata ca se intampla lucruri in viata ce ne fac sa ne sschimbam atitudinea si gandurile.
Acum ma gandesc la tatuajul ca arta...sau poate ca fenomen ce ia amploare si isi face noi adepti, daca putem sa ii numim asa...
sau poate...tatuajul privit ca o cultura

Sau poate as fi de acord, sa imi las baiatul sa se tatueze cand va creste, daca va dori?:((
legat de asta am observat ca baietii, adolescentii de azi, manifesta un interes puternic fata de tatuaje...ii face mai barbati:))

In 2007 tatuarea in Romania a devenit legala, fiind reglementata, pentru prima oara activitatea de producere a tatuajelor(permisa doar persoanelor peste 18 ani). Astfel a aparut si meseria de "tatuator si montator bijuterii pe corp".

Un argument crestin al activitatii de tatuare il constituie un verset din Biblie "ªi pe haina Lui şi pe coapsa Lui are nume scris: Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor." Apocalipsa 19:16

Argumentul biblic al celor care sunt impotriva il contituie versetul 28 din cap. 19 din a treia carte a lui Moise - LEVITICUL: Pentru morţi să nu vă faceţi tăieturi pe trupurile voastre, nici semne cu împunsături să nu faceţi pe voi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

Acest ritual, care a fost interzis evreilor de atunci, se refera la automutilarea pe care paganii neisraeliti o practicau cu ocazia ritualurilor de bocire a unui mort. Aceste fapte erau o manifestare a idolatriei si superstitiei. Cand o persoana era tatuata, aceasta se dedica zeului respectiv, intrand sub protectia si robia acestuia. Astfel, Dumnezeu nu putea tolera acest lucru.

In ziua de azi oamenii se tatueaza din varii motive, o mutime de oameni din cele mai diverse paturi sociale purtand tatuaje.
Un tatuaj poate sa spuna insa multe lucruri despre persoana respectiva, asa ca ele sunt folosite de cei care vor sa impresioneze sau sa isi ascunda neputinta - de a se accepta asa cum sunt- in spatele acelor desene.

Catre,
Amicul r.gabi si ceilalti colegi de forum din curentul "psihologist"

Ideea ca exista cate un specialist pentru fiecare domeniu si ca psihologii si psihiatrii pot sa fie experti mi se pare cel putin dubioasa. Ca sa ma conving daca este sau nu este asa am produs un articol (nefinalizat ca inca multe altele) dar din care un mic "preview" poate sa fie lamuritor pentru argumentele mele impotriva conceptiei ca exista psihologi-psihiatri experti.

Cuvântul grecesc ἐπίσταμαι înseamnă “a şti” şi din acesta este derivat ἐπιστήμη, cuvânt care desemnează cunoaşterea. Vechii eleni făceau o subtilă distincţie între épistémè şi techne (τέχνη), prima desemnând cunoşterea principiilor şi regulilor generale, nelegate neapărat de obţinerea unui anumit rezultat material iar secunda, aflata intr-o oarecare opoziţie cu prima, desemna “meseria” ca totalitate a metodelor destinate producerii unui obiect sau atingerii unui obiectiv concret.
Techne se aseamănă cu épistémè în ceea ce priveşte importanţa unor principii şi reguli însă deosebirea dintre cele două stă în cele din urmă în faptul că techne este ştiinţa lui “a facei” “a fauri” iar épistémè este ştiinţa lui “a şti”.
Implicaţiile acestei distincţii sunt deosebit de importante iar epistemologul (şi ironistul :tooth:) Nassim Nicholas Taleb susţine în cartile sale că de la ignorarea aceastei distincţii porneşte o uriaşă eroare, respectiv judecata greşită că există câte un specialist pentru fiecare domeniu, adică o persoană care nu numai că are un nivel de cunoaştere foarte ridicat al domeniului respectiv ci, mai important, poate să prezica ce se va petrece în domeniul său de interes. Pe scurt, Taleb demonstrează cu ajutorul unei parabole că dacă este destul de uşor de conceput ca inginerul auto să anticipeze că peste 1000 km va apărea o defecţiune la piesa X, o anticipare asemănătoare nu-i este accesibilă economistului în ceea ce priveşte - exempli gratia- preţul ţiţeiului (cu o oarecare doză de maliţie, kir Nassim îşi întăreşte demonstraţia şi ne invită să ne spargem de râs citind doctele (si imbecilele) analize şi anticipări făcute de “cele mai luminate minţi din literatura economică” în revista “The Economist”, în urmă cu 10 ani, anticipări devenite absolut ridicole în urma unor evenimente care nu numai că n-au fost prevăzute ci, mai mult, nici măcar nu a fost anticipată posibilitatea apariţiei lor).

Revenind la oitzele noastre tatuate va scriu ca concluziile si anticiparile facute de un psiholog-psihiatru privitor la motivele si consecintele unui tatuaj sau al unui piercing asupra unei persoane au cam aceeasi valoare cu opinia unui avocat despre o anumita speta. Adica asta e parerea lui si trebuie respectata pentru ca libertatea de exprimare este unul din principiile cele mai importante. Dar daca vine sa-mi zica mie, lui Mordechai ori lui Umar ca el e "specialist in suflete" "medic de suflete expert" ... il ridiculizez la fel cum as proceda si cu un coleg jurist care ar sustine ca e expert intr-un domeniu legat de drept.
Da, v-ati prins, dreptul este épistémè in partile lui importante si techne in chestiunile marunte si de aceea un jurist serios va va zice intotdeauna: "dupa parerea mea ...." niciodata: "100% castigati"
... later edit
Marrian a scris:

In 2007 tatuarea in Romania a devenit legala, fiind reglementata, pentru prima oara activitatea de producere a tatuajelor(permisa doar persoanelor peste 18 ani). Astfel a aparut si meseria de "tatuator si montator bijuterii pe corp".

Nu, nu, nu. Tatuarea a fost si a ramas legala dinainte ca Otzi sa fi succombat intre gheturile din Alpi. Faceti confuzie intre REGLEMENTAREA unei anumite activitati DEZINCRIMINARE si LEGALITATE. Ca sa intelegeti diferentele va scriu ca este perfect legal sa-mi pilesc dantura ca sa o fac sa semene cu una de Doberman Pinscher (wow! un avocat cu dantura de lup! :weg: ) insa aceasta activitate nu este reglementata insa nu este nici incriminata. Alta diferenta este aceea ca dezincriminarea face ca o anumita fapta sa nu mai fie infractiune (de exemplu relatiile sexuale intre persoanele de acelasi sex, adulterul) insa aceste activitati nu sunt reglementate chiar daca sunt legale.
Reglementarea muncii de tatuator are ca scop protejarea celor care doresc sa beneficieze de serviciile unor astfel de profesionisti. Exista insa o multime de domenii care nu vor fi nicodata reglementate fie pentru ca nu intra in sfera dreptului fie pentru ca dezincriminarea penala nu a facut decat sa scoata acele fapte din sfera ilicitului penal fara sa le faca sa fie morale ori licite (de ex. daca adulterul nu mai este infractiune asta nu inseamna ca ar fi licit, el continua sa fie un delict impotriva vietii de familie).