Actiune in revendicare

Se pare ca problema pronuntarii asupra recursului in anulare se lasa iarasi asteptata desi nu prea vad de ce este asa de greu sa se screama o solutie . In final si la urma urmei ceea ce a fost revendicat deja pe legile de restituire de catre fostii proprietari n-ar mai putea face obiectul unei noi actiuni in revendicare ca ar cadea pe exceptie , iar ceea ce n-a fost revendicat inca de fostii proprietari de ce sa nu se mai poata revendica daca actiunea in revendicare imobiliara este imprescriptibila si ei justifica calitatea de fosti proprietari . Distractia va apare in momentul in care se va compara titlurile nou constituite cu titlurile vechi . Daca se anuleaza titlul nou de vina este cine l-a transmis nevalabil adica Statul Actual caci Statul Fost n-a operat transmiteri de drept de proprietate ci doar cu drept de administrare operativa , exercitand posesia in numele proprietarului acestuia fiindu-i suspendat prin lege exercitiul posesiei si al dispozitiei asupra bunului imobil. Opinia personala este ca de fapt erau suficiente trei cuvinte in loc de sute de articole de legi . Abrogarea legii de preluare , Subrogareproprietarului in drepturile dobandite de stat ( cele care le-a dobandit dupa caz - de proprietar , de uzufructar , de detentor precar etc ) , repunerea in termen de acceptare a succesiunii si cu asta era basta . ;)

Dreptate, nedreptate, mascata ori fatisa, exista o lege care trebuie respectata. Nu inteleg de ce unii judecatori vor sa fie legiuitor, iar oamenii de politica vor sa fie judecatori. In tara asta nimeni nu vrea sa fie ceea ce si-a ales liber sa devina. E un talmes-balmes universal. In fata L10 de azi, inclusiv raportand-o la toata CEDO si jurisprudenta aderenta a Curtii, actiunea in rev imobiliara al carei obiect este un bun imobil dintre cele aratate de L10 trebuie respinsa ca inadmisibila. Specialia generalibus derogant!

parole a scris:

Dreptate, nedreptate, mascata ori fatisa, exista o lege care trebuie respectata.

Formal, parole are dreptate, pe de alta parte tendinta instantelor de a aplica legea "dupa ureche" este si ea cunoscuta. Judecatorul nu poate fi legiuitor, iar daca o face solutia sa este nelegala. Insa orice sentinta trebuie sa fie nu numai legala ci si morala pentru ca ceea ce convinge societatea ca judecatorul a procedat "drept" nu este conformitatea cu niste norme de cele mai multe ori extrem de tehnice si alambicate ci moralitate hotararii. Or, daca omul simplu percepe solutia data de un judecator investit cu autoritatea statului ca imorala, i.e. nedreapta, ce-l mai opreste pe el sa procedeze tot la fel? Legea devine astfel o simpla bariera de hartie (pe sub care trec cateii, peste care sar dulaii si in fata careia se opresc doar magarii).
Legile trebuie sa aiba in primul rand autoritate morala
Orice persoana are obligatia morala de a nu se supune legilor injuste. dr. Martin Luther King jr. Scrisoare din inchisoarea Birmingham
A new scientific truth does not triumph by convincing its opponents and making them see the light, but rather because its opponents eventually die, and a new generation grows up that is familiar with it. Max Planck. - trad libera - Un nou adevar nu trimfa contra oponentilor facandu-i sa vada lumina ci mai degraba acesti oponenti mor iar o noua generatie creste familiara cu noul adevar.
Se aplica si in domeniul dreptului.
Speta. Bunicul a detinut 4 imobile intravilane. Deportat in 1943 sau 44, decedat intr-un lagar. Ramane ca urmas un minor, sotia decedeaza si ea prin 1945. Nepotul nu mai stie exact care au fost imobilele bunicului, iar in termenele prev. de L. 10 nu a identificat decat 3, arhive partial distruse la inundatii, etc. Ulterior l-a identificat pe al 4-lea.
Statul nu are nici o obligatie in aceasta operatie de identificare a imobilelor pe care tot el le-a preluat abuziv, termenele curg in favoarea celui de rea-credinta impotriva oricaror principii. Daca arhivele au fost inundate - ghinionul celui care cere reconstituirea.
Chiar daca am crescut cu noul "adevar" - ca imobilele sunt ale statului, vechiul adevar exista. Si pentru ca o propozitie nu poate fi in acelasi timp adevarata si falsa (tertium non datur) trebuie stabilit adevarul. (Nam Plato dicit, 'Amicus est Socrates, magister meus, sed magis est amica veritas).

ubik, ce este si ce nu este moral intr-o societate democratica? Moralitatea publica se prea poate sa aiba si o componenta statistica. Tertul dobanditor si subdobanditor, respectiv adevaratul proprietar sunt in egala masura prezumati a fi de buna-credinta. Reaua-credinta trebuie intodeauna dovedita. Tertul si proprietarul sunt arhetipuri in conflictul social care s-a desfasurat si se desfasoara din 90 incoace. Eminamente vinovat pentru toate astea e statul comunist. Ramane in continuare vinovat si condamnat la CEDO, legiuitorul postcomunist pentru ca nu a reusit sa instituie un just echilibru intre interesele celor doi. Cat timp nu va exista o decizie a Curtii pe acest subiect delicat, al felului in care trebuie realizat justul echilibru intre cei doi protagonisti sociali, si dupa parerea mea, nu va exista niciodata, niciun judecator roman nu-i este ingaduit sa treaca peste L10. Ar insemna sa se treaca in sfera unei alte puteri decat ale celei judecatoresti. Ceea ce este arbitrar si de neinchipuit.

Oricum, nu inteleg de ce adevaratii proprietari mai ravnesc la o eventuala act in rev pe dreptul comun, care chiar admisa fiind, nu mai poate avea nicio eficienta in fata dreptului special, tabular, consacrat de L7/1996. De mult, foarte multi terti subdobanditori de b-c si cu titlu oneros si-au consolidat drepurile tabulare si pot oricand paraliza efectul unei actiuni in revendicare. E fara sens sa initiezi un demers judiciar pe dreptul comun, sa platesti taxa judiciara de timbru la valoare, ca mai apoi sa constati ca dreptul de proprietate ce ti- a fost recunoscut, asta daca actiunea se va admite, nu mai poate fi inscris in cartea funciara. Ar trebui ca initiatorul acestui topic sa se uite in CF si sa vada daca au trecut 3 ani, de la data la care a fost inregistrata cererea de inscriere a dreptului antecesorului tabular al celui ce este actualmente aratat de carte ca fiind proprietarul tabular. E primul lucru care ar trebui cercetat. Altfel va puneti clientii pe drumuri si le irositi banii in taxe, expertize si onorarii.

parole, ceea ce ai scris este corect din toate punctele de vedere, si nu am nici un fel de obiectii cu privire la faptul ca moralitatea publica are o componenta statistica (altfel ar fi sinistru), ca judecatorul trebuie sa dea hotararile in numele legii, ca prin consolidarea drepturilor tabulare actiunea in revendicare este paralizata. In practica, insa, apar situatii atat de diverse incat ceea ce ai scris poate sa nu fie corect raportat la o anumita speta (exempli gratia, sunt inca multe cazuri in care proprietarul deposedat este proprietar tabular, imobilul fiind detinut fara nici un titlu de catre stat sau unit. admin. teritoriala, etc.). De aceea am recomandat si subliniat ca se impune o mare prudenta inainte de a promova actiunea in revendicare. In astfel de situatii, care este statutul juridic al imobilului ? Statul poseda fara nici un titlu, proprietarul nu poseda dar are un titlu inatacabil. Statul nu se va putea intabula decat invocand uzucapiunea pentru ca nu are alt titlu (uneori deposedarea proprietarului s-a facut pur si simplu prin faptul ca secretarul de partid, sau alta persoana cu oarecare autoritate i-a spus: "de maine te muti!"). Intr-o alta speta u.a.t. a raspuns la notificare dupa doi ani "nu detinem in proprietate imobilul ...." Sunt cazuri in care nu s-a raspuns inca la notificarile adresate acum peste 7 ani, etc.
Nu exista o solutii perfecte in drept ci doar solutii care la un moment dat sunt cele mai adecvate.
Un ultim aspect. Cu privire la obligatia judecatorilor de a aplica legea, indiferent cum este ea, dreapta sau nedreapta, am facut o postare in sectiunea carti cu privire la judecatorul german Paul Ernst Lothar Kreyssig, fac trimitere la ea.