Impartialitatea mediatorului in procesul de mediere este un principiu esenţial si obligatoriu al medierii. Asta inseamna ca, prin tot ceea ce face mediatorul sa nu avantajeze o parte in defavoarea celeilalte parti, sau celorlalte parti, daca sunt mai multe parti implicate in mediere.
Dar ce face mediatorul si cum isi exercita impartialitatea cand este evident ca o parte pur si simplu inseala cealalta parte sub ochii lui?
Mi-aduc aminte ca la cursurile de formare ca mediator jucam un rol play. O colega juca rolul de mediator, iar eu urma sa joc rolul unui dealer de autoturisme. Era o speta din domeniul comercial. Inainte de inceperea rol play-ului, formatorul imi sopteste: „Joaca rolul unui dealer excroc”. Si am jucat. Mi-aduc aminte figura colegei care juca rolul mediatorului. Era oripilata de modul cum sub ochii ei se derula o excrocherie, dar nu putea sa faca nimic. Ar fi vrut cumva sa atentioneze cealalta parte, dar era legata de confidentialitatea pe care i-o cerusem expres in intalnirea separata. Toti ne intraseram tare in rol.
Atunci medierea s-a incheiat bine, ca „excrocul” s-a domolit si solutia a fost echitabila pentru toata lumea. Dar in viata reala? Ce faci ca mediator daca sub ochii tai tocmai se desfasoara o inselaciune? Cum impaci principiul confidentialitatii cu principiul impartialitatii si totusi sa nu te faci partas la o excrocherie, sau inselaciune?
"Nu exista conventie perfect echitabila si nu va exista niciodata o mediere perfect echitabila pentru ca intotdeauna unul din doi se va multumi cu mai putin iar celalalt va pretinde mai mult decat cred altii ca li s-ar cuveni fiecaruia."
Vrem nu vrem, se pare ca am pus de o mica polemica : cu referire la textul dvs., credeti ca in urma unei unei tranzactii sau in urma hotarari judecatoresti, ambele parti sunt multumite ?? :(
"Mordechai Buxbaum afirma ca paradoxul apare numai acolo unde teoria este inconsistenta "
Nu stiu in ce context a facut aceasta afirmatie, dar dupa cunostintele mele, un paradox apare in legatura cu un enunt contradictoriu si tot odata demonstrabil, dar atentie in cadrul aceluiasi sistem, fiind demonstrabil atat enuntul cat si contradictoriul lui. Atunci cad apare paradoxul, teoria este foarte densa si consistenta, atat in cauza pro cat si contra, discutia avand la baza argumente.
Medierea (este ?), poate o fi suspecta pentru cine o trateaza ca o "cenusareasa" si nu intelege peincipiile de baza..
Oricum, aici este o discutie teoretica care se poate regasi in practica curenta , pe ambele parti ale baricadei : ar fi interesant sa ne spuneti dvs. cum procedati cand trebuie sa reprezentanti in fata instantetei un "inselator"???
Aici apare paradoxul avocatului: sa il reprezint sau sa nu il reprezint, ambele ipostaze fiind perfect demonstrabile si..mai ales pline de substanta.
Asa ca plecand de la concluzia dvs. cred ca medierea nu este un paradox si nu este izolata de realitatea juridica: mediatorul ajuta partile sa se inteleaga amiabil si in conditii de legalitate.
subscriu parerii colegului u.b.i.k. subiectivismul este o componenta ca caraterului uman si, in opinia mea tocmai el da masura obiectivismului. pentru ca daca ne ghidam dupa principiul filozofic "libertatea mea se sfarseste acolo unde incepe a celuilalt" nu in sensul ca liberul arbitru trebuie sa ne conduca, ci in sensul omenescului fiecarei actiuni chiar si a celei de mediere, ei bine eu personal, cu riscul de a-i supara pe mediatori, nu vad aceasta activitate ca pe o rezolvare ci ca pe o pregatire premergatoare actiunii juridice. Nu neg rolul medierii, as spune ca uneori pentru avocati poate fi chiar benefic, deoarece, cum spune un antevorbitor, mentalitatea romaneasca este foooarrte departe de mentalitatea de unde a venit implementata aceasta mediere. Modul romanesc nu cauta calea de impacare ci calea certurilor si a ideii cine e cel mai tare.Acesta este adevarul. Uitati-va in jur si o sa vedeti exemple nenumarate la orice nivel de cultura. Revenind la subiect, mediatorul este un om, profesional bun, sau ma putin bun, dar daca intr-adevar este un om cu principii (nu pe sistemul "o stietate fara printipuri va sa zica ca nu exista" ei bine atunci, da, reuseste sa fie impartial in limitele bunului simt.
Paradoxul: In cadrul procedurii actuale de mediere atat propozitia "in procedura medierii drepturile si obligatiile partilor nu au relevanta" cat si propozitia "in procedura medierii drepturile si obligatiile partilor sunt sistemul de referinta atunci cand mediatorul apreciaza daca intelegerea este de tim inselat versus inselator". Or, fie facem abstractie de drepturile si obligatiile partilor si atunci nimic nu este inselator, nimic nu este nedrept pentru ca N-AVEM SISTEM DE REFERINTA, fie tinem seama de aceste drepturi si obligatii. Tertium non datur. Asadar, teoria actuala a medierii este inconsistenta pentru ca permite ca doua propozitii care se infirma reciproc sa aiba valoare de adevar. Afirmatia lui reb Mordechai Buxbaum facea referinta tocmai la astfel de situatii in care o teorie isi dezvaluie slabiciunea de a permite contradictii interne pe calea aparitiei paradoxului.
1. Nu sunt impotriva medierii ori impotriva profesiei de mediator, ambele fiind binevenite, ci impotriva ACTUALEI METODE DE MEDIERE.
2. In prezent mediatorul ar trebui sa conduca medierea facand abstractie de drepturile si obligatiile partilor dar cand e vorba despre medierea "inselat versus inselator", mediatorul percepe inselaciunea tocmai prin prisma drepturilor si obligatiilor partilor de care, prin definitia actuala a medierii, ar trebui sa faca abstractie. Or, astfel cum am scris deja mai sus, fie face abstractie de drepturile si obligatiile partilor si atunci nimic nu este inselator, nimic nu este nedrept pentru ca N-AVEM SISTEM DE REFERINTA, fie le aduce partilor la cunostinta INAINTE de a incepe mediarea ce fel de drepturi si obligatii au si atunci medierea "inselat versus inselator" nu exista pentru ca cel care stie ce drepturi si obligatii are poate sa cedeze din dreptul sau dar nu poate fi pacalit ca nu-l are.
Eu zic ca discutia prinde nuante filosofice.
Sa revenim cu picioarele pe pamant.
Din punctul meu de vedere daca exista o mediere intre un inselat si un inselator, mediatorul nu are dreptul sa intervina decat daca acordul de mediere semnat intre parti este ilegal.
Chiar daca mediatorul constata ca una din parti e inselata, nu are dreptul sa discute cu ea separat “pentru a-i deschide ochii”(cum spunea cineva mai devreme)Daca se intampla acest lucru inseamna ca dispare neutralitatea mediatorului.
In schimb as pune in discutie o speta…lovirea
Victima un baiat de 22 de ani depune o plangere la politie pentru lovire insotita de un certificat medico-legal de 18 zile.
Atacatorul care l-a batut il cheama la mediere.
La mediere victima accepta 300 de ron.
Nimeni nu accepta o asemenea suma si mediatorul stie asta.In schimb victima accepta(poate de frica ca se va mai intalni din nou cu atacatorul....poate nu are bani de proces si stie ca daca refuza medierea nu poate obtine mai mult...poate 300 de ron inseamna o suma frumusica pentru el.....etc)
Ne intoarcem la impartialitatea si neutralitatea mediatorului.Ce sa faca mediatorul?
a)sa refuze medierea?
b)sa invete victima sa ceara mai mult?
c)sa nu intervina in mediere?
mediatorul nici nu trebuie sa inceapa medierea in acest caz. vatamare corporala , zile de ingrijire medicala, cu sau fara circumstante agravante, exista deja o plangere penala. in acest caz medierea nu isi are loc. s-a petrecut o infractiune si legea o va sanctiona ca atare, indiferent de acordul ajuns la "mediere".
avocatnet.ro explicăm legislația
Ciobanu Vasile, Mediator
Seffer Laurentiu 
Mihai Florel - Birou de Mediator 
v51