IMPARTIALITATEA MEDIATORULUI

Subiectul acesta tinde sa devina o... TELENOVELA, cu multe personaje si, mai ales, cu foarte multe pareri. Deci, doua persoane, au o problema, incalcita, pe care nu sunt in stare sa o descure singuri si atunci se duc la. ..Rabin , la Mediator, cum s-ar zice. Mediatorul este impartial. Il asculta pe intaiul necajit, mediteaza si spune:"Ai dreptate. Al doilea isi spune si el oful. Mediatorul, pentru a pastra pozitia de impartialitate, mediteaza si rosteste: "Si tu ai dreptate"."Cei doi se uita nedumeriti unul la altul dupa care rostesc in cor: "Mediatorului, dar nu putem avea amandoi dreptate ! " " Corect, spune mediatorul, aveti dreptate".... Astea e sublima impartialitate a mediatorului. Evident, am plasat subiectul in derizoriu in mod deliberat pentru a simplifica chestiunea medierii. Eu nu spun ca medierea nu este importanta in stingerea unui litigiu. Dar de unde vine medierea asta la noi, la romani ? Povestea cu Rabinul o stie toata lumea. El era mediatorul pentru ca era socotit un intelept. Deci, pentru a scurta comentariul, nu despre impartialitatea mediatorului ar trebui sa vorbim, ci despre intelepciunea acestuia si ar fi suficient. Intelepciunea este suma tuturor virtutilor. Dixit !

trope_doi a scris

In timpul negocierii mediatorul realizeaza ca dealer-ul auto are tendinta de a-si insela clientul – adica are tendinta de a savarsi o infractiune, pe care el - mediatorul - trebuie sa o ”valideze” prin acord.

Niciodata.....si repet....NICIODATA un mediator nu va valida un acord de mediere care are tendinta de a produce o infractiune!!
Am in schimb o intrebare: Voi avocatii, impreuna cu administratorii acestui topic, incurajati sau descurajati profesia de mediator?:hm:

Ei, cum sa o descurajam? Doar nu credeti ca suntem in concurtenta si ca aparitia mediatorilor va duce la disparitia profesiei de avocat? Suntem complementari nu concurenti.
Eu am mentionat si mai sus ca sunt impotriva metodei de mediere nu impotriva profesiei de mediator. Profesia de mediator este binevenita insa metodele de mediere trebuie adaptate la specificul celor care vin la mediere, nu acestia trebuie sa se adapteze metodelor mediatorului. Parerea mea. Cu argumentele de mai jos:
Pseudo-divagatie.
Un joc aparent simplu poate sa dea rezultate diferite in functie de o multime de variabile greu de luat in calcul "in abstracto"
1. Jocul: Doua persoane si 100 de euro. Prima persoana stabileste regula dupa care este impartita intre el si celalalt suma de 100 de euro, putand stabili liber orice fel de imparteala, de la 0-100 la 50-50; a doua persoana are doar dreptul sa accepte imparteala astfel cum a fost facuta sau sa o refuze, fara a putea modifica nimic din propunerea facuta. Daca nu accepta, niciunul din ei nu primeste nimic iar daca accepta suma este impartita exact dupa cum a stabilit primul.
2. Magarul lui Buridan se hotaraste (in sfarsit) sa aleaga! . Cel care face regula este prins, la fel ca magarul lui Buridan, intre lacomie si frica de a nu pierde totul pentru ca celalalt s-ar putea sa se razbune cu un "NU"pentru o imparteala perceputa ca inechitabila, de genul: "iei tu 2 euro iar eu 98". Frica il va face sa echilibreze cat de cat imparteala, ajungandu-se uneori pe la 70-30. Statistic, cam peste tot in lume, lacomia invinge teama. In fond, cel care face regula a fost "ales de soarta" nu-i asa? (De fapt l-a ales cel care organizeaza jocul, dar asta conteaza mai putin). E perfect normal ca lacomia sa aiba prioritate deoarece ... Este normal in unele locuri, in altele nu e asa, ca de exemplu in Mongolia unde ...
3. Magarul lui Buridan-han alege si el, dar are alta motivatie. In Mongolia, de exemplu, jocul da rezultate surprinzatoare pentru ca s-a evidentiat tendinta de a imparti suma echitabil 50-50. Daca sunteti gata sa dati vina pe consumul de kumas din lapte de iapa care ar provoca tulburari de comportament ... ya may be wrong. De fapt, societatea mongola traditionala pune mai mult accent pe onoare decat pe bani, onoarea fiind (alaturi de caii care pot fi cumparati cu bani, desigur) elementul care te impune in societate.
Acum intrebarea: Nu cumva metodele de mediere din locurile unde regula dupa care se doreste impartita suma era determinata de limita banuita ca ar fi suportata de celalalt nu pot fi importate in Mongolia? Nu cumva si reciproca este valabila?
Ce vreau sa zic eu este ca dupa mintea mea medierea este mai mult o arta care tine de intuitia fiecarui mediator si mai putin o tehnica ce se poate preda si invata si ca, in limitele principiilor din legea medierii, fiecare mediator trebuie sa-si conceapa propria metoda de mediere care sa fie perceputa ca justa si atractiva de catre cei in mijlocul carora traieste. Apoi, ca si in cazul avocatilor, vestea va merge din gura in gura: "Mergeti la d-na/dl. X, e o persoana deosebita, m-a ajutat".
Nu cred ca un mediator din Silistea-Gumesti ar putea sa aiba succes si sa faca mediere la Abrud fara sa-si adapteze metodele. Nici invers, desigur, nu cred ca se poate.

Leonte Tudor a scris:

Dar de unde vine medierea asta la noi, la romani ?

Din "cultura" de tip copy-paste (de la americani), facand total abstractie de realitatea romaneasca.
Daca poate ăla eu de ce sa nu-l copiez. :acute:

Era suficient sa fi privit in urma la "medierea" pe care au facut-o vreme de 1000 de ani babele din satul romanesc pe ªANTUL de la poarta, in zi de sarbatoare, ca sa fi observat ce TIP de mediere era mai potrivit in ţarcul mioritei; in tara idealului de turma.
Ca nu degeaba l-am dat eu exemplu mai sus pe Ion si acea nesuferita teroare care face pe om sclavul parerilor altuia si care se numeste gura satului.

Vi se pare ca am depasit aceasta perioada? O nu! Deschideti televizorul. Parca mai alaltaieri se holba la poarta de fier forjat a unuia, dandu-si cu presupusul, o gura a satului devenita de proportii nationale prin intermediul televizorului.

As zice doar ca stabunica, pe şantul ei, era mai inteleapta si mai impartiala. Daca ar fi venit vreo ţaţă sa-l "planga" pe Ion ca Măria lui s-a DUS dupa altu', i-ar fi taiat acesteia avantul "spovedaniei" cu o intrebare care ar fi sunat cam asa: Da' de unde ştii tu făi ca s-a DUS după ăla? Nu cumva o fi FUGIT de ăsta? (sugerand ca poate n-o fi nici Ion fara de pacat ca sa "merite" doar Măria sa intre in gura satului).

In medierea FACILITATIVA (reglementata in Legea medierii) mediatorul nu are ce sa faca cu intelepciunea ori cu experienta lui in domeniul privind natura conflictului, pentru ca in acest stil de mediere (facilitativa) NU se fac recomandari, NU se dau sfaturi, mediatorul NU isi expune opinia asupra solutiilor discutate, NU exprima ce hotarare s-ar pronunta in cauza NU...NU...NU.

Mediatorii NU solutioneaza conflictul , ci doar FACILITEAZA negocierea dintre parti. Daca ar solutiona conflictul ar fi ...ARBITRU.

Daca mediatorul ar "schimba metoda de mediere" (cum zice u.b.i.k.), cotind-o in medierea EVALUATIVA ori in alta METODA de rezolvarea alternativa a disputelor, ca s-o faca "mai justa si mai atractiva" (cum zice tot u.b.i.k.) si i s-ar mai si duce buhul pentru asta, nu numai ca n-ar fi considerat mai "bun", dar ar putea fi chiar ...exclus din profesie. (incetarea calitatii de mediator ca sanctiune disciplinara ,pentru incalcarea printipurilor medierii astfel cum a fost imporatata la noi).

D-na Romascanu si dl. UBIK, se pare ca au pus punctul pe "i", dupa ce au facut fiecare cate un mic ocol, trecand de la vatra satului la cultura asiatica, declarand rituos ca nu au nimic cu mediatorii, ei fiind impotriva metodelor de mediere ??
Cu alte cuvinte, parafrazandul pe clasicul Caragiale: le place tradarea dar nu le place cum este pusa in practica !!
Si uite asa, plecand de la un studiu de caz, (pur teoretic) cred ca putem pune cateva mici concluzii:
1- nimeni nu are nimic cu profesia de mediator, ea poate coexista impreuna cu profesia de avocat si chiar se poate colabora spre avantajul tuturor.
2- marul discordiei este metoda (??) in care se desfasoara, se pare ca nu este in avantajul solicitantilor.
3- sa nu uitam ca "metoda" se aplica in conformitate cu o Lege si ca aceasta este aplicata atat de avocat cat si de mediator .
4- avand in vedere ca "omul sfinteste locul", se pare ca toata lumea are dreptate.