Buna seara,
Am o mica firma a carei sediu este la mine acasa. Am primit o factura de la studioul teritorial de radio sa platesc o taxa pentru serviciul public de radiodifuziune. La fima nu am aparat de radio, de fapt nici eu nu am aparat de radio, dar platesc prin factura de curent. Ce este de facut in aceasta situatie ?
Va multumesc
Am mai zis, cine vrea hotararea imi da pe PM adresa de mail si eu o trimit. Am trimis-o pana acuma la multi insa n-am primit niciun feedback pe argumentatia instantei ...
Am castigat si eu in prima instanta procesul cu Radiodifuziunea. Motivatia instantei e fost ca actiunea Radiodifuziunii e inadmisibila, pentru ca nu a facut dovada incercarii de rezolvare amiabila a problemei, fiind vorba de un raport comercial intre cele doua parti. Inca nu am primit citatie pentru recurs, sunt curios daca va exista. Bafta si celorlalti care se iau in piept cu Radiodifuziunea!
Dupa cum bine stiti, legea-i lege pana se demonstreaza contrariul, asta nu inseamna ca se si aplica. Nu vorbeam de legea 677, alt user spunea ca dreptul de a da in judecata un debitor se transmite unui tert, il combateam sustinand contrariu, acel tert sau creditorul trebuie sa ma notifice ca exista un tert care, chipurile, se va ocupa sa recupereze creantele mele, fara a avea acordul meu scris si fara sa aiba un ordin judecatoresc. Asta era subiectul principal, ori bancile care contracteaza un tert, cum spuneti dumneavoastra, trebuie sa "prinda" acest aspect intr-un contract intre mine, ca debitor, si banca, ca si creditor. Ideea e ca SRR nu e nici banca, nici creditor, ei s-au multumit sa cheme lumea in judecata printr-un tert, sperand sa-si recupereze faimoasa taxa. Numai ca ideea lor nu se complace cu tribunalele, incep sa piarda pe toate fronturile.
Sunt curios cat va dura pana ce, cineva, va solicita interventia avocatului poporului sau va trece la solicitarea neconstitutionalitatii legii. Oricum sper ca nu prea mult.
O combateam pe doamna avocat (multumesc de lamuriri) pentru ca dansa, in loc sa ne ajute cu modalitati de a combate taxa radio, se multumea sa spuna ca, "unde-i lege, nu-i tocmeala". Culmea, legile la noi sunt facute tocmai pentru a fi combatute.
Oricum multumesc pentru lamuriri, asteptam si pe altii care au castigat in instanta sau au ajuns la alte acorduri cu SRR-ul. De asta avem nevoie, oameni dispusi la lupta, filozofii sunt buni, dar sunt si combatuti de critica, de viata, de altii, etc. Legea-i lege, daca nu mai poate fi atacata in instanta.
NU exista lege care sa nu poata fi atacata in instanta, cel putin in tarile civilizate, ca nu-i poti lua omului un drept de acces la justitie... Iar dupa logica dv. ar insemna ca nicio lege sa nu fie lege?
Ei bine, o lege e lege pana in momentul in care atacul asupra ei are succes... definitiv! Atac fie in justitie, prin declarari de neconstitutionalotat,e ori prin legi de modificare, abrogari etc.
Cat despre Strasbourg, iacata: "Peste 90% dintre cereri sunt declarate inadmisibile. [...] numărul de soluţii date în favoarea reclamantului este mic.
Astfel, din 1 noiembrie 1998 şi până anul trecut, CEDO a pronunţat împotriva României circa 4.500 de soluţii, dintre care 186 de sentinţe în care constată încălcări ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, majoritatea privind dreptul la un proces echitabil, protecţia proprietăţii, libertatea de exprimare, dar şi tortura sau tratamente inumane sau degradante."
Explicatii posibile aratate elegant:"Este foarte adevărat că inconsecvenţa legislativă, diferenţele jurisprudenţiale în legătură cu restituirea bunurilor care au fost confiscate de fostul stat totalitar – aceste elemente şi-au spus cuvântul asupra concepţiei pe care o au cei nemulţumiţi de soluţiile instanţelor judecătoreşti române. De aceea, a intrat în limbajul comun că cele mai multe cereri privitoare la România au ca obiect dreptul de proprietate. Nu este chiar aşa, pentru că, la ora la care vorbim, aş putea spune că toate drepturile şi libertăţile garantate de Convenţie se regăsesc în cererile pe care le prezintă cetăţenii români. Există, de ce să nu recunosc, un anumit sentiment de neîncredere în actul de justiţie sau, mai precis spus, în înfăptuirea actului de justiţie în România. Nu ştiu dacă întotdeauna este justificat".
Mai putin eufemistic, romanul nu poate accepta ca a pierdut pe barba lui, e mai usor sa fie vina judelui, legii, sistemului etc. M-am saturat de clienti care sa banuiasca partea adversa de "intrari" la judecator... :)) Uneori te apuca rasul!!
Sa vezi ras de voie cand un client a venit fericit la mine ca partea adversa era convinsa ca noi aveam... pile la instanta! =D>
Adica tocmai ridicasem exceptia de necompetenta, de ce-am fi vrut sa plevcam dintr-o instanta plina cu pilele noastre? NUmai dumnezeu si partea adversa pot braspunde acestei intrebari, pentru mine si client inca e un mister...
Atitudinea ne face pierduti uneori... legea e lege si se aplica atata timp cat e in vigoare. Iar cei cu o alta cultura juridica decat noi inteleg asta si aplica legea si cand lupta impotriva ei.
Caci in lipsa aplicarii legilor nu ar exista stat de drept si nici democratii.
Legea asta e proasta, de acord, am sa caut in legile de protectie a consumatorului ceva de ajuto in combaterea ei, dar nu inseamna sa indemnam la nerespectarea legii...
Citatul e dintr-un articol on-line din Gandul iar opinia e a lui Corneliu Barsan, juristii il cunosc. Pentru nonjuristi, precizez ca e jude la Strasbourg.
Multumim pentru comentarii, sunt pertinente, dar sa nu uitam ca legea in Romania e data pentru prosti, chiar de la varf nu e respectata si ... nu vad de ce prostu´ar respecta-o. Sa dau cateva exemple: legea dublei salarizari (faimoasa lege a cumului de pensii cu salariul) se aplica saracului, da' parlamentarului nu; legea lustratiei, intrucat va lovi dur in multe capete luminate, sta parcata si acum in parlament; legea declaratiei averilor, desi obliga muritorul de rand sa o faca in termenul legal, riscand amenzi usturatoare, pentru domnu' parlamentar se risca doar o amenda de maxim 500 RON, adica simpla sa prezenta in parlament si-si poate achita amenda, ramanandu-i si "bani de-o bere". Si exemplele ar putea continua. Atata timp cat chiar si Curtea Suprema ofera 2 pronuntari distincte in doua procese similare (aproape egale) ajungandu-se pana la Curtea Constitutionala pentru a vedea cine are dreptate, nu ma va convinge nimeni ca in tara asta legile merita si respectate. Ca ar trebui sa le respectam, sunt perfect de-acord, ca nu stii ce legi sa respecti intrucat azi e o lege, maine vine o alta legea care o anuleaza pe prima (ca sa dau doar un exemplu referitor la controversata lege fiscala), prefer sa respect ceea ce eu, UE si tarile occidentale respecta, adica legile de bun-simt. Sa nu furi, sa nu minti ... si asa ajungem la faimoasele legi ale Bibliei. Pe alea le respect, dar restul care sunt contradictorii ... sa mai astepte domnii parlamentari :D.
Asteptam metode, legi, jurisprudenta pentru a demola taxa radio, pentru cei care inca mai trebuie sa o plateasca. Asta da, ar fi un adevarat autor, mai ales ca multi patroni, neavand timp sa caute legi, decrete si alte acte care sa combata taxa, vor ajunge tot la juristi, avocati. Multi vor doar sa stie ca au o sansa, adica angajeaza un avocat ca sa nu plateasca taxa, nu ca sa aiba si mai multe taxe de platit :)). Am incercat sa demonstram ca poate fi atacata taxa radio, si sper ca am reusit, desi sincer, ma asteptam la mai mult ajutor din partea profesionistilor in domeniu. In fine .... asa o fi sa fie ... unii merg pe conceptul ca nu merita sa lupte, altii considera ca ceea ce ei stiu e bine sa ramana secret. Numai ca nici unii, nici altii, nu se gandesc ca poate, o data, vor avea si ei nevoie de un sfat, de o vorba buna ... si nu o vor gasi usor.