strangere de semnaturi pentru custodie comuna minori

D-na avocat, n-am catalogat ca toti barbatii sunt intr-un anume fel iar femeile intr-un alt fel. Am spus doar ca sta in firea lucrurilor ca mama sa fie mai apropiata de copiii ei si sa stie instinctual ce e mai bine pentru ei. Si o sa va dau un singur motiv care sper sa spuna totul... o mama care a purtat timp de 9 luni un prunc are o legatura cu totul speciala cu acesta pe care nu cred ca o poate contesta cineva. Faptul ca exista exceptii e regretabil, dar, din cate stiu eu exceptiile au dus la impunerea regulilor. Sunt si mame care isi abandoneaza dintr-un motiv sau altul pruncii, dar acelea pur si simplu nu pot fi considerate mame. Ca barbatii nu pot purta un prunc in pantece si sa aiba acea legatura speciala cu copii sai, n-am stabilit noi ci natura....Deci nu eu fac discriminari.
Personal, cunosc si tatici care merita toata admiratia si tot respectul pt ca si-au crescut copiii singuri. Dar sunt....exceptii! Prin natura meseriei mele, am intrat in contact cu multi copii, crescuti ( din diverse motive) fie de mama, fie de tata. Dar n-am auzit pe niciunul dintre acesti copii ca si-ar dori sa stea cand la mama, cand la tata.

Legat de ideea de a renunta la partea mea de custodie in favoarea tatalui.....As minti daca as spune ca as renunta, avand in vedere legatura afectiva dintre mine si copilasul meu. Nu e vorba de nici un fel de orgoliu indreptat impotriva taticului, e vorba ca sunt genul de mama care nu poate pune capul pe perna seara daca nu stie cum si-a petrecut copilul ziua. Nu sunt impotriva ,,vizitelor" pe care le face ,,taticul", i-l incredintez fara sa spun nimic... Desi aproape 2 ani a uitat ca are copil. Dar cand instanta a acordat acest ,,drept de vizita" s-a gandit ca acel copil a devenit practic un cobai pe care isi experimenteaza taticul de weekend meseria? Dar sunt altii care au minti mult mai luminate si eu nu ma pot opune deciziilor acestora...Oricum copilul va sti sa judece mai tarziu! Si o va face mult mai bine decat o multime de straini ce se constituie intr-o instanta...

Si atunci indraznesc sa intreb: oare de interesul cui s-ar tine cont atunci cand s-ar acorda custodia comuna?

Ok, Claudiu, atat de bine te descurci cu un temei de drept, ca nici pe forum nu-l arati... zi-jne si noua cum motivezi...
Numai sa ai grija cand ceri "custodie ...", inainte sa pronunti "comuna", sa nu-ti atraga instanta atentia ca aici nu vorbim de bunuri! Ca stim ce inseamna custodie in dreptul romanesc si asta nu are nimic de-a face cu persoanele...

JH, ziceam drepturi personale nepatrimoniale. Tu spui ca intelegi altceva decat o luna-o luna, eu m-am referit in general, la toate posibilitatile de custodie comuna, asa incat nu m-am limitat doar la cea legala.
Prin urmare, nestiind ce anume intelege domnul prin proiectul sau, am luat in calcul toate posibilitatile. De altfel, eu chiar cred ca, in mare masura, si romanii inteleg prin custodie comuna timpul petrecut cu minorul, asta avand in vedere ca nu cunosc realitatea acestei institutii in dreptul international.

Asa incat, daca minorul va sta o luna-o luna, nu pot sta eu, mama, la Paris si tatal la Roma, copilul urmand sa zboare tot la luna dintr-o tara in alta... In consecinta, parintii trebuie sa stea in acelasi loc pe cat posibil, asa incat exista o limitare a unor drepturi personale nepatrimoniale.

Am avut client care cjhiar mi-a aratat ca el doreste sa-i demonstreze instantei ca el si fosta stau la distanta de o casa si, in consecinta, isi pot creste copiii in comun. Or, asta inseamna sa dea instanta o hotarare care sa tina cont de aceste lucruri si inseamna ca renunti la exercitarea unor drepturi absolute conferite prin lege, anume la a dispune de proprietatea ta.

Oricum, sunt cazuri extreme poate, dar am intalnit atatea variante de gen, ca nu stiu in ce masura proiectul propus este in alta maniera. Apoi, majoritatea oamenilor nu procedeaza profesionist. Avem un om care vrea semnaturi pe ceva ce nu ne dezvaluie.
Apoi, exista o asociatie a tatilor care se chinuie sa-si obtina copiii in incredintare, nu vad daca a apelat acolo, daca le-a propus, nu stim nici daca exista un proiect macar, chiar necunoscut noua.
Ce parere avem, dar despre ce? Caci ca idee contine atatea varietati de realizare, ca e greu sa ne pronuntam astfel.

Doamna gabrielle, mie asa mi s-a parut... Daca nu avem puterea de a renunta nu cred ca le putem cere altora.
Apoi, un barbat nu are atat de dezvoltata latura emotionala (daca partenerul este homosexual si are aceasta latura dezvoltata, ce facem?), dar are alte lucruri care sunt la fel de importante pentru minor.
Nu faceti discriminari, dar sustineti ca o mama e mai apropiata... acest gen de generalizari duc la discriminari, parerea mea.
Imi mpare rau de experienta dv., dar nu toate situatiile sunt la fel si de aceea nu cred ca trebuie sa generalizam. Faptul ca dv. va doriti in fiecare seara sa stiti cum a decurs ziua copilului nu-mi arata deloc unde este, aici, interesul suprem al copilului. Va inteleg, dar nu asta "gandeste" o lege.
Or, daca si tatal gandeste la fel, s-a dus naibii totul.
Imi pare rau daca va supara parerile mele, stiu ca sunt cam transanta, dar vad acelasi pericol din ambele parti: si tatal care trage de program si mama care sustine ca e mai bine cu ea. Ambii se gandesc la ei, or nu asta e important.

doamna lili,
cred ca va inteleg frustrarea, pentru ca si eu o traiesc, DAR CA TATA. Am si eu motive sa ma consider discriminat ca tata. Reactia dumneavoastra ca mama vine sa sublinieze fondul demersului meu: EXISTA UN DEZECHILIBRU IN APRECIEREA INSTANTELOR RELATIV LA CALITATILE DE PARINTE A FOSTILOR SOTI. Pentru acest aspect merita incercat sa schimbam legea. Nimeni, nici eu si nici dumneavoastra nu cred ca ia in seama pe cei care nu vor sa le poarte de grija copiilor lor. E problema lor. Dar daca vrei sa o faci, fie mama fie tata, nu se poate sa fii oprit, mai ales sub protectia legii. Pentru ca asta se intampla acum. Nu esti cuminte, nu iti vezi copilul. Iar copilul creste doar cu versiunea unui parinte despre celalalt.
Cred ca frustrarea dumneavoastra poate fi foarte utila in intelegerea in profunzime a acestei probleme extrem de delicate. Dati cat mai multe exemple, va rog sa provocati o dezbatere de idei in interesul copiilor care sunt in aceasta situatie in primul rand si al parintilor, care desi adulti si mai rezistenti la frustrare au si ei nevoie sa traiasca avand copiii prezenti in viata lor.

Doamna gabrielle,
Unui astfel de tata eu sunt primul care spun sa nu i se acorde custodie comuna. Nu despre astfel de cazuri discutam. vorbim despre situatia in care esti parinte (tata, cel mai frecvent), vrei sa fii prezent in viata-educatia-cresterea copilului tau, si tot ce poti obtine este sa dai banii de pensie alimentara si sa iti vezi copilul de 2 ori pe luna. In rest esti la bunul plac al celuilalt parinte (de obicei mama). Iar daca celalalt parinte care are custodia are un ghimpe impotriva ta, din cauza neintelegerilor trecute va puteti imagina cam cat de des iti mai poti vedea copilul. In aceste conditii actuala forma a legii custodiei se transforma intr-o arma de santaj pusa legal in mana parintelui care are custodia. Eu sustin ideea: "nu am divortat de copilul meu". De multe ori despartirea parintilor care nu se mai inteleg poate fi in interesul copilului. Decat sa creasca in certuri si scandal, mai bine cu unul din parinti, n-am nimic impotriva ca aceasta sa fie mama, mai ales daca copilul e mic, dar custodia sa fie acordata ambilor parinti. Cred ca astfel s-ar responsabiliza si mai mult parintii. Adica ai adus un copil pe lume, nu ne intereseaza ca voi adultii divortati, responsabilitatea ramane comuna fata de copii. Iar aceasta responsabilitate nu se traduce doar prin bani.
Multumesc pentru comentarii

Stimata doamna avocat AVLIL,
Va multumesc in primul rand pemtru raspuns si preocupare pentru subiect. Imi dau seama din start ca aveti cunostinte mult mai vaste si puteti face conexiuni mult mai complexe in ceea ce priveste implicatiile custodiei comune.
Eu ma confrunt cu urmatoarea situatie generala, nu intru in amnunte ca sa pastram discutia la nivel de principii. in urma acordarii custodiei exclusive catre mama, aceasta din urma considera pe baza hotararii judecatoresti ca nu mai trebuie sa fiu consultat in legatura cu niciun aspect legat de viata fiicei noastre. Mie mi s-ar parea normal ca sa particip si eu ca tata la deciziile importante care trebuie luate in legatura cu viata fetitei mele. Un exemplu ar fi alegerea scolii pe care o va urma. Fetita are 7 ani. In toamna merge la scoala. Eu am aflat de la prieteni ca fetita mea a fost inscrisa la o anumita scoala de mama ei. In particular nu sunt de acord cu scoala la care a fost inscrisa si cred ca a inscris-o acolo doar ca sa ma sicaneze stiind ca nu mi-ar fi placut ca fetita mea sa fie inscrisa acolo. Ideea este ca mi se pare mai mult decat de bun simt sa particip la o astfel de decizie.
Alt exemplu. Eu sunt dispus sa continui sa imi duc si sa-mi aduc fetita de la gradinita/scoala, chiar daca ar trebui sa o duc la domiciliul actual al fostei sotii. In diminetile in care ea nu poate sa o duca pe fetita la gradinita, prefera sa o lasa acasa si sa sune la gradinita ca e bolnava sau mai stiu eu ce motiv decat sa apeleze la mine. Eu dau telefon la gradinita sau trec pe acolo sa-mi vad copilul si aflu ca in ziua respectiva a lipsit.
Exemplele pot continua. Ideea de fond este: indiferent de frustrarile sau resentimentele care exista intre fostii soti legea trebuie sa dea posibilitatea parintelui care vrea sa se implice sa o poata face. O custodie comuna ar obliga parintii sa tina seama unul de altul si sa fie mai grijulii fata de relatia copil parinte.
Ati vorbit de ingradire. Exista ingradire mai mare decat sa nu fii lasat sa-ti vezi copilul? Sa ia altcineva decizii pentru copilul tau si tu sa nu ai niciun drept sa iti spui parerea. parintekle care nu are custodia este mai rau decat un om decazut din drepturile parintesti.
Intr-un cuvant mi se pare ca prin custodia comuna se responsabilizeaza parintii iar prin cea exclusiva se indarjesc partile si se alimenteaza frustrarile. Cand te casatoresti se spune ca parintii au drepturi si responsabilitati egale in ceea ce priveste cresterea si educarea copiilor ce rezulta in urma legaturii lor. Nu mi se pare ca se respecta acest principiu cand ajungi la divort. Repet ce ii spuneam si doamnei gabrielle: "Nu am divortat de copilul meu".
Va multumesc inca o data si astept sprijinul dumneavoastra fie el si prin ajutorul dat in intelegerea cat mai complexa a acestei probleme.

Stimata doamna liviuta,
Poate va vine greu sa credeti ca exista tati care doresc sa se implice si nu sunt lasati. Aceasta interdictie e privita ca un fel de pedeapsa, adica: "ai divortat, legea mi-a dat mie copilul, acum sufera, te pedepsesc nedandu-ti voie sa-ti vezi copilul".
Nu neg nicio secunda ca rolul mamei este determinant, poate mai important decat al tatalui, cel putin pentru varstele fragede, dar n-am sa cred niciodata ca un copil poate creste echilibrat daca tata dispare din viata lui, si il "viziteaza" de 2 ori pe luna.... atat cat permite legea actuala. Parintii despartiti nu este cea mai mare tragedie, cateodata e mai bine pentru copil asa. Dar se transforma in tragedie pentru copil cand sub protectia legii unul din parinti trage din toate directiile in celalalt parinte crezand ca il pedepseste ingradindu-i accesul la propriul copil. De fapt face rau copilului.
Multumesc pentru comentariu.
:offtopic: Va rog nu mai redactati mesaje consecutive, este greu de urmarit intreg topicul. Va multumesc.

Avlil, am mai arata ca folosesc acest termen pt a fi pe intelesul tuturor.

Inca nu stiu ce termen voi folosi dar am convingerea ca instanta nu ma va intreba de ,,comuna" unde se afla bunul.:) daca voi reusi sa ma fac inteles pana sa rostesc un cuvant sau altul.;)
Termenul pe care urmeaza sa il folosesc este unul din aspectele dificile pt a ma face bine inteles de catre instanta de judecata.
Oricum, in actiune, in subsidiar am solicitat ceva spre o ,,custodie in cota de 30 %".De aici si pana la 50% nu mai este decat un pas.
Parerea mea este ca tatal si minorul merita mai mult decat 50%.Astept si probele sa fie administrate si apoi sunt de parere ca si instanta o sa gandeasca la fel.
Problema nu este insa cum va gandi instanta ci ceea ce va decide dupa dezbateri.

Deci, in prezent nu m-am decis ce termen voi folosi.Cand voi pregati pledoaria voi vedea.Problema este ca mamele sunt considerate de instante net superioare tatilor, context in care tatii, daca mamele nu sunt de acord pierd in majoritatea covarsitoare a cazurilor.
Pt linistea ta :)iti pot spune ca nu am precizat nicaieri in actiune termenul de custodie.
Dar, voi face si concluzii scrise...;)
Poate se modifica si legea pana atunci.;)

avocat Claudiu Lascoschi

doamna gabrielle,
custodie comuna nu inseamna neaparat "zapacirea" copilului. Domiciliul lui poate fi doar la unul din parinti, nu as fi absurd sa pretind ca ar fi in interesul copilului sa-l plimbi ca o minge de ping-pong intre casele parintilor.
In ceea ce priveste pensia, nu ar fi mai normal ca ambii parinti sa participe proportional cu castigurile lor. Cred ca stiti de situatia in care parintele care a primit custodia "il stoarce de bani" pe celalat in numele nevoilor copilului. Cred ca nu e asa greu de apreciat care sunt nevoile lunbare ale unui copil, sa se deschida un cont in care varsa bani AMBII PARINTI si ii cheltuie cu predilectie pentru copil parintele la care locuieste copilul. In sistemul actual poate cineva controla daca pensia alimentara e cheltuita in interesul copilului?
Multumesc pentru mesaj