Tara bâzdâgãniilor

Question

Discuție deschisă în Lumea în care trăim

Tara bâzdâgãniilor

Avocat 23:22, 17 Aprilie 2011

Traim intr-o tara in care exista multi oameni care platesc vrajitori despre care-si inchipuie ca le vor rezolva problemele, exista si oameni care platesc pentru "tratamente" prin reflexoterapie, acupunctura, leacuri homeopate, s.a.m.d.
In noiembrie 2010 un grup de parlamentari au incercat sa promoveze un proiect de lege prin care sa oblige Ministerul Muncii sa stabileasca standarde ocupationale pentru ghicitori si vrajitori si sa ii incadreze in nomenclatorul profesiunilor liberale. :O Oy-Gevalt!
Proiectul de lege definea termeni precum:
Ghicitor - persoana care se ocupa cu prezicerea viitorului
Vrajitorie - ritualuri prin care se invoca realitati demonice #-o cu scopul de a se inlatura boli, de a reface sau destrama legaturi intre oameni ... etc.
De asemenea, proiectul mai obliga fiecare organizatie din domeniul ocult sa tina evidenta "practicienilor in vrajitorie si ghicitorie.
Sigur ca proiectul a fost respins insa asta nu inseamna decat ca vrajitorii, ghicitorii si ceilalti isi vad linistiti de activitatile lor fara grija impozitelor, taxelor, etc.
Alaturi de vrajitori si ghicitori mai exista insa o intreaga gama de "profesionisti" in vanzarea de vise desarte din care unii chiar reusesc sa obtina protectia legii.
Topicul are un dublu scop
- indexarea si definirea ca fraude a activitatilor care au in comun faptul ca transforma in venituri naivitatea umana prin prezentarea unor falsuri ca adevaruri
- fabricarea unei truse (normative) pentru detectat bâzdâgăniile.
Nu voi incepe cu vrajitoria sau ghicitul pentru ca nu-mi inchipui ca exista cititori ai forumului avocatnet care sa creada ca vrajitoria functioneaza ori ca o baba analfabeta vede in viitor gratie unor "unelte" de genul zatului de cafea, bobilor, globului de cristal sau ce or mai folosi ele.
Fiecare activitate aratata ca fiind de fapt o bâzdâgănie va primi un numar in "Index bazdaganorum" =D>, o descriere si un "DE CE NU FUNCTIONEAZA?" cat se poate de rational. Haideti, scepticilor, curaj!
Bâzdâgania nr. 1 Homeopatia
Internetul e plin de promisiuni grandioase iar in farmaciile romanesti puteti cumpara diferite leacuri homeopate. Scepticul de serviciu, Umar ben Ibrahim, a facut urmatorul experiment in farmaciile aradene: a intrebat daca vand leacuri homeopate iar dupa ce a aflat ca vindeau a inceput sa chestioneze farmacistii daca aceste leacuri au efect stiintific dovedit :weg: Raspunsurile au variat de la: "Nu, sunt o prostie, dar sunteti primul care pune problema asa" la "multa lume le lauda" si chiar la "daca nu credeti in ele luati altceva". :O Dumnezeule mare si bun! Trebuie sa credem si in sfanta aspirina? E un fel de religie?
DE CE NU FUNCTIONEAZA Homeopatia?
1. Homeopatia a fost inventata de un medic german, Samuel Hahnemann, si se intemeiaza pe asa numita lege a similariilor "[similia similibus curentur" care n-are nimic in comun insa cu o lege a naturii, fiind pur si simplu opera imaginatiei d-lui Hahnemann care isi inchipuia pe la 1796 ca asa functioneaza lumea.
2. De ce nu este legea similariilor o lege naturala cum sunt legea gravitatiei sau legile termodinamicii? Pentru ca oricare din legile naturale veritabile pot fi verificate cu ajutorul unor experimente pe care orice persoana ce detine echipamentul necesar le poate reproduce. Acesta era scopul intrebarii scepticului Umar referitor la "rezultatele verificate stiintific".
3. Nu voi explica aici ce este efectul placebo, pentru ca presupun ca forumistii avocatnet stiu asta iar pentru ceilalti exista ... nu, nu mastercard ci wikipedia B-) . Scriu insa ca in domeniul medicamentelor, pentru a stabili efectele reale ale unui anumit medicament fara sa implicam efectul placebo se face un test dublu orb, adica se formeaza doua loturi de pacienti fara sa se stie dinainte caruia dintre aceste loturi i s-a administrat intr-adevar medicamentul si caruia doar ceva fara efect.
4. Nici un tratament homeopat nu a trecut un test dublu orb iar legea similariilor formulata de Hahnemann s-a dovedit a fi doar o ... bâzdâgănie.
5. Afara de legea similariilor, homeopatia se bazeaza si pe ideea ca dilutiile repetate fac ca un produs sa contina un fel de "parte discreta" a substantei supuse dilutiei. Dilutia se face astfel: se amesteca o parte din substanta supusa dilutiei cu 100 parti apa; apoi o parte din aceasta dilutie se amesteca din nou cu 100 de parti de apa ... s.a.m.d. Pe orice produs homeopat se poate citi dilutia la care a fost supusa substanta initiala, C200 insemnand ca procedeul de mai sus s-a repetat de 200 de ori, de fiecare data o parte fiind amestecata cu 100 de parti de apa.
6. Daca dilutia este C200 cate molecule de substanta activa contine o pastila? NICI UNA. De fapt ar trebui consumate cateva garnituri de tren pline cu pastile pentru ca sa existe pe undeva o molecula de substanta activa. De unde stiu asta? Domnul Avogadro a stabilit in 1811 o constanta cu ajutorul careia putem sa aflam cu usurinta acest lucru. Orice copil de clasa a VIII-a poate sa va calculeze asta!
7. Mai nou, pentru ca au observat ca era greu sa se bata cu teoriile simple, eficiente si adevarate ale domnului Avogadro, practicantii homeopatiei au inventat altceva, sustinand ca apa in care se face dilutia are o memorie si ca tine minte informatia provenita la substanta initial diluata. :rtfm: Desigur ca nici aceasta lege a memoriei apei chioare nu poate fi testata iar homeopatii n-au conceput un experiment care sa poata fi reprodus de orice experimentator independent care sa o testeze. Stiti de ce? Pentru ca moleculele de apa nu stau o clipa locului! Se misca de colo, colo, fara rost dupa cum a observat dl Brown asa ca nici vorba sa existe o configuratie moleculara stabila care sa memoreze ceva.

Ultima modificare: Luni, 18 Aprilie 2011

Răspunde Citează

75 mesaje

16915 vizualizări

16 participanți

Cel mai recent răspuns: , Avocat 20:08, 14 Ianuarie 2015

Vezi răspuns

Răspunsuri moderate (1)

Pagina 14

~ final discuție ~

Alte discuții în legătură

Interzicerea unui mit?: publicitatea subliminala Legea nr. 296/2004 republicata in 2008, Codul consumului art. 70 lit. b interzice [b]publicitatea subliminala[/b]. :strambatura: Cateva observatii: 1. Nu ... (vezi toată discuția)

Nebun periculos Vreau sa va intreb daca un individ promite ca vindeca cancerul prin dieta si lumea il crede si se trateaza la el poate fi internat psihiatric in mod ... (vezi toată discuția)

Despagubiri morale pentru participarea fara voie la testarea unor medicamente Buna seara! In anul 2009 am fost diagnosticat cu atrofie cerebeloasa si luat in evidenta spitalului Socola Iasi, urmand tratamentul prescris de medic. In anul ... (vezi toată discuția)

Adalbert Gabriel Gazdovici Avocat · Answer 1 · 2014-11-22 09:55:57

Bâzdâgania nr. 19 – Credinţele

Unu. Vrei sã fii crezut? Dovedeşte! Înainte de a ajunge avocat am învãţat cã avocatura este, dintr-un anumit unghi de vedere care priveşte importanta materie a probelor, ştiinţa practicãrii metodice a îndoielii. Pe scurt, problema dovezii, atât în viaţa de zi-cu-zi cât şi în justiţie stã astfel: orice afirmaţie trebuie însoţitã de dovada irefutabilã a adevãrului ei. Altfel, în justiţie pierzi procesul (statistic vorbind) iar în viaţa de zi-cu-zi ajungi sã crezi unele afirmaţii numai pentru cã se potrivesc cu alte afirmaţii pe care le crezi adevãrate pentru cã-ţi plac, cu toate cã sunt nedovedite.
Doi. Prezumţiile. Sã ne înţelegem: o afirmaţie nedoveditã nu este nici adevãratã, nici falsã, este doar nedoveditã. Afirmaţia nedoveditã nu are valoare de adevãr. Este neutrã din unghiul de vedere al adevãrului. Va primi o valoare, un “+” sau un “-“ dupã dovadã. Insa nu este bine sã presupui fãrã nicio dovadã cã lichidul care miroase a alcool din paharul din faţa ta este alcool etilic pentru cã s-ar putea sã fie alcool metilic şi sã fie ultimul lucru pe care-l bei înainte de a orbi şi a intra în comã. Dacã aţi prins ideea trec mai departe.
Trei. Asimetria din realitate. Pot sã afirm absolut orice. Pot zice cã Putin este un extraterestru malefic? Sigur cã pot. Pot zice cã … Desigur. Pot sã dovedesc orice? Nici mãcar în vis. Mulţimea afirmaţiilor care se pot face este mult mai întinsã decât mulţimea dovezilor care pot fi aduse în sprijinul afirmaţiilor fãcute. Pânã şi mincinoşii ştiu asta. De aceea, încã de pe vremea când strãmoşii noştri se ridicaserã pe labele dinapoi şi vânau în savana africanã, au ajuns la adevãrul cã orice afirmaţie nedoveditã poate fi respinsã exact în acelaşi fel, printr-o altã afirmaţie nedoveditã egalã şi de sens contrar.
Patru. Prezumţiile legale. În drept, pentru a corecta anumite probleme care conduc la consecinţe absurde sau vãdit nedrepte legiuitorii din toate timpurile au instituit prezumţii, adicã afirmaţii împotriva cãrora fie nu se poate face nicio dovadã (în drept le zicem prezumţii absolute), fie afirmaţii presupuse ca adevãrate pânã la proba contrarã (în drept le zicem prezumţii relative). Folosul adus de aceste prezumţii în funcţionarea sistemului de drept este greu de estimat însã, oricum am privi problema, este uriaş. Dreptul, ca sã fie drept, nu poate funcţiona fãrã prezumţii. Altfel, ar trebui sã dovedesc tot felul de lucruri care deşi sunt foarte probabil adevãrate, pot fi greu de dovedit (gândiţi-vã cã ar trebui sã faceţi dovada cã sunteţi de bunã credinţã atunci când cumpãraţi ceva, etc.)
Cinci. Prezumţiile din realitatea de zi-cu-zi. Însã pentru cercetarea realitãţii astfel de prezumţii cum sunt cele din drept prin care presupunem ceva ca fiind adevãrat fãrã nicio dovadã nu au nicio valoare. De fapt, greşesc, prezumţiile au valoare şi în viaţa de zi-cu-zi, însã una negativã. Cu cât o persoanã foloseşte mai multe astfel de prezumţii pentru “cercetarea realitãţii” cu atât este, de fapt, mai ruptã de realitate. Uneori este bine sã fie aşa pentru cã realitatea poate fi al naibii de urâtã (Amintiţi-vã de filmele “La vita e bella!” sau "Viata lui Pi"), însã, înafarã de cazuri exreme, folosirea unui numãr prea ridicat de astfel de prezumţii si fictiuni comod si aleator ajustabile, mai ales din cele absolute, care nu permit dovada, în viaţa de zi-cu-zi te pot transforma într-un fel de lunatic convins cã universul a fost fãcut în 6 zile de un tip cumsecade care deşi este un fel de Giga-Superman, atotputernic şi omniscient si se opune cu înverşunare unui tip rãu şi cam prost nu se descurcã cu problema gestionãrii rãului produs de tipul-rãu-şi-abject motiv pentru care noi, copiii preferaţi ai tipului bun, suntem chinuiţi de tipul-rãu etc; cã lumea este condusã de o conspiraţie mondialã care ascunde contactele secrete dintre guverne şi extratereştrii şi foloseşte vaccinurile ca sã provoace cât mai multe cazuri de autism; cã liderii planetari conspirã şi implanteazã cipuri cu care controleazã oamenii … etc. Orice.
Şase. Ce-i greşit în privinţa prezumţiilor din realitate? În lege prezumţia este o consecințã pe care legea sau judecătorul o trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut. Aşadar, logic şi legal pentru a prezuma un fapt ca fiind adevãrat trebuie sã exite o legãturã logicã cu un alt fapt dovedit ca adevãrat. Prezumţia cã Osho era Baghvan nu are nicio legãturã logicã cu vreun fapt dovedit. Este o simplã afirmaţie. La fel ca o mulţime de alte afirmaţii.
Şapte. Sinergia faptelor. Pus astfel în luminã, ancorat în sinergia faptelor, recursul la logica-de-bun-simţ nu eludeazã meandrele concretului. Glumesc, desigur. Însã parafraza dupã “titanul” gândirii filosofice româneşti (Da, chiar am pus cuvantul “titan” între ghilimele) este oarecum îndreptãţitã. Pentru cã teoria este doveditã a fi adevãratã şi doar practica este greşitã vãtãmarea unei persoane fãcutã de un chirurg se numeşte malpraxis; pentru ca teoria nu este dovedita aceeaşi vãtãmare fãcutã de unul care crede în şi solicitã intervenţia forţei esoteric-transcedentale pentru reuşita operaţiei este escrocherie. Faptul de a susţine cã existã forţe sau fiinţe sau entitãţi dincolo de posibilitatea dovezii produce un rãu social major pentru cã deschide în faţa copiilor o poveste care poate fi frumoasã dar nu duce nicãieri iar binele minor fãcut de astfel de poveşti poate fi produs mai uşor pe altã cale.

Adalbert Gabriel Gazdovici Avocat · Answer 2 · 2014-11-27 13:19:00

Bâzdâgania nr. 20 – Dispozitivele minune care reduc consumul de energie electricã

Unu. Reclama. Internetul e plin de oferte şi de mãrturii despre dispozitive miraculoase care reduc consumul de energie electicã cu pânã la 30-40%. In toate aceste anunţuri apare mai mult sau mai puţin voalat o afirmaţie: poate economisi energie electrica reactiva si bani, din momentul in care este conectat la o priza … Bineînţeles cã cei care dau banii pe astfel de dispozitive minune sunt înclinaţi sã creadã numeroasele mãrturii înregistrate şi habar nu au ce-i aia energie reactivã.
Doi. Ce-i energia reactivã? Este o denumire înşelãtoare inventatã de electricieni pentru a denumi un fenomen fizic. De ce zic cã-i înşelãtoare? Pentru cã nu e de fapt energie în sensul pe care-l înţeleg oamenii şi de aceea deşi uneori ajungi sã o plãteşti niciodatã NU PRODUCE UN EFECT BENEFIC. Cu alte cuvinte, cu energia reactivã nu te poţi încãlzi, nu faci aspiratorul sã funcţioneze, nimic, nimic, nimic dintre lucrurile pentru care ai vrea sã dai banii. Energia reactivã este de fapt un efect fizic al anumitor componente electrice prin care tensiunea electricã şi curentul electric sunt decalate iar acest decalaj are un important şi nefericit efect negativ: încarcã reţeaua de transport. De fapt, nu furnizorul este vinovat pentru energia reactivã ci consumatorul care folosind anumite dispozitive electrice o injecteazã în reţea. De aceea consumatorul trebuie sã o plãteascã.
Trei. Câţi bani cheltuim pe enrgia reactivã? Trebuie sã vã uitaţi pe facturã. Acolo veţi gãsi o rubricã în care este înscris consumul de energie reactivã. In general consumatorii casnici care au putine motoare electice si de capacitate mica (principalele vinovate pentru energia reactiva) nu platesc nimic sau platesc foarte putin.
Patru. Se poate reduce plata pentru energia reactivã? Desigur. Cei care platesc bani multi pentru energia reactiva (in general consumatori industriali) pot sa reduca destul de simplu plata la 0. Energia reactivã produsã de consumatori este aproape întotdeauna de tip inductiv. Ca urmare, o baterie de condensatori corect amplasatã şi calibratã, producând energie reactivã de sens contrar celei produse de aparatele electice va face ca energia reactivã introdusã în reţea sã fie 0. Trebuie însã observat cã prea mulţi condensatori, deoarece şi aceştia sunt producãtori de energie reactivã, vor creşte cantitatea de energie reactivã injectatã în reţea. Asadar, echilibrul este cuvantul cheie.
Cinci. Concluzii. Dacã plãtiţi prea mulţi bani pentru energia electicã soluţia corectã nu este sã cumpãraţi o bâzdâganie sau mai multe şi sã le puneţi în prizã sperând sã vã ajute ci sã apelaţi la un consultanţa unui inginer energetician. Vã scriu asta pentru cã ştiu mai multe cazuri în care instalând o baterie de condensatori fãrã sã ştie exact ce capacitate este necesarã şi punând-o unde nu trebuia, consumatorul isteţ a reuşit sã-şi tripleze soldurile de pe facturi in conditiile in care nu consuma mai mult curent electric. Apoi, a crezut cã s-a i s-a stricat contorul (grupul de mãsurare) şi s-a aventurat în procese costisitoare şi pierdute.
Ca în multe alte ocazii vã îndemn şi acum: Nu daţi banii pe prostii! Informaţi-vã!

CLAUDIU LASCOSCHI Avocat · Answer 3 · 2014-12-01 20:39:47

u.b.i.k. a scris:

Bâzdâgania nr. 19 – Credinţele

Unu. Vrei sã fii crezut? Dovedeşte! Înainte de a ajunge avocat am învãţat cã avocatura este, dintr-un anumit unghi de vedere care priveşte importanta materie a probelor, ştiinţa practicãrii metodice a îndoielii. Pe scurt, problema dovezii, atât în viaţa de zi-cu-zi cât şi în justiţie stã astfel: orice afirmaţie trebuie însoţitã de dovada irefutabilã a adevãrului ei. Altfel, în justiţie pierzi procesul (statistic vorbind) iar în viaţa de zi-cu-zi ajungi sã crezi unele afirmaţii numai pentru cã se potrivesc cu alte afirmaţii pe care le crezi adevãrate pentru cã-ţi plac, cu toate cã sunt nedovedite.
Doi. Prezumţiile. Sã ne înţelegem: o afirmaţie nedoveditã nu este nici adevãratã, nici falsã, este doar nedoveditã. Afirmaţia nedoveditã nu are valoare de adevãr. Este neutrã din unghiul de vedere al adevãrului. Va primi o valoare, un “+” sau un “-“ dupã dovadã. Insa nu este bine sã presupui fãrã nicio dovadã cã lichidul care miroase a alcool din paharul din faţa ta este alcool etilic pentru cã s-ar putea sã fie alcool metilic şi sã fie ultimul lucru pe care-l bei înainte de a orbi şi a intra în comã. Dacã aţi prins ideea trec mai departe.
Trei. Asimetria din realitate. Pot sã afirm absolut orice. Pot zice cã Putin este un extraterestru malefic? Sigur cã pot. Pot zice cã … Desigur. Pot sã dovedesc orice? Nici mãcar în vis. Mulţimea afirmaţiilor care se pot face este mult mai întinsã decât mulţimea dovezilor care pot fi aduse în sprijinul afirmaţiilor fãcute. Pânã şi mincinoşii ştiu asta. De aceea, încã de pe vremea când strãmoşii noştri se ridicaserã pe labele dinapoi şi vânau în savana africanã, au ajuns la adevãrul cã orice afirmaţie nedoveditã poate fi respinsã exact în acelaşi fel, printr-o altã afirmaţie nedoveditã egalã şi de sens contrar.
Patru. Prezumţiile legale. În drept, pentru a corecta anumite probleme care conduc la consecinţe absurde sau vãdit nedrepte legiuitorii din toate timpurile au instituit prezumţii, adicã afirmaţii împotriva cãrora fie nu se poate face nicio dovadã (în drept le zicem prezumţii absolute), fie afirmaţii presupuse ca adevãrate pânã la proba contrarã (în drept le zicem prezumţii relative). Folosul adus de aceste prezumţii în funcţionarea sistemului de drept este greu de estimat însã, oricum am privi problema, este uriaş. Dreptul, ca sã fie drept, nu poate funcţiona fãrã prezumţii. Altfel, ar trebui sã dovedesc tot felul de lucruri care deşi sunt foarte probabil adevãrate, pot fi greu de dovedit (gândiţi-vã cã ar trebui sã faceţi dovada cã sunteţi de bunã credinţã atunci când cumpãraţi ceva, etc.)
Cinci. Prezumţiile din realitatea de zi-cu-zi. Însã pentru cercetarea realitãţii astfel de prezumţii cum sunt cele din drept prin care presupunem ceva ca fiind adevãrat fãrã nicio dovadã nu au nicio valoare. De fapt, greşesc, prezumţiile au valoare şi în viaţa de zi-cu-zi, însã una negativã. Cu cât o persoanã foloseşte mai multe astfel de prezumţii pentru “cercetarea realitãţii” cu atât este, de fapt, mai ruptã de realitate. Uneori este bine sã fie aşa pentru cã realitatea poate fi al naibii de urâtã (Amintiţi-vã de filmele “La vita e bella!” sau "Viata lui Pi"), însã, înafarã de cazuri exreme, folosirea unui numãr prea ridicat de astfel de prezumţii si fictiuni comod si aleator ajustabile, mai ales din cele absolute, care nu permit dovada, în viaţa de zi-cu-zi te pot transforma într-un fel de lunatic convins cã universul a fost fãcut în 6 zile de un tip cumsecade care deşi este un fel de Giga-Superman, atotputernic şi omniscient si se opune cu înverşunare unui tip rãu şi cam prost nu se descurcã cu problema gestionãrii rãului produs de tipul-rãu-şi-abject motiv pentru care noi, copiii preferaţi ai tipului bun, suntem chinuiţi de tipul-rãu etc; cã lumea este condusã de o conspiraţie mondialã care ascunde contactele secrete dintre guverne şi extratereştrii şi foloseşte vaccinurile ca sã provoace cât mai multe cazuri de autism; cã liderii planetari conspirã şi implanteazã cipuri cu care controleazã oamenii … etc. Orice.
Şase. Ce-i greşit în privinţa prezumţiilor din realitate? În lege prezumţia este o consecințã pe care legea sau judecătorul o trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut. Aşadar, logic şi legal pentru a prezuma un fapt ca fiind adevãrat trebuie sã exite o legãturã logicã cu un alt fapt dovedit ca adevãrat. Prezumţia cã Osho era Baghvan nu are nicio legãturã logicã cu vreun fapt dovedit. Este o simplã afirmaţie. La fel ca o mulţime de alte afirmaţii.
Şapte. Sinergia faptelor. Pus astfel în luminã, ancorat în sinergia faptelor, recursul la logica-de-bun-simţ nu eludeazã meandrele concretului. Glumesc, desigur. Însã parafraza dupã “titanul” gândirii filosofice româneşti (Da, chiar am pus cuvantul “titan” între ghilimele) este oarecum îndreptãţitã. Pentru cã teoria este doveditã a fi adevãratã şi doar practica este greşitã vãtãmarea unei persoane fãcutã de un chirurg se numeşte malpraxis; pentru ca teoria nu este dovedita aceeaşi vãtãmare fãcutã de unul care crede în şi solicitã intervenţia forţei esoteric-transcedentale pentru reuşita operaţiei este escrocherie. Faptul de a susţine cã existã forţe sau fiinţe sau entitãţi dincolo de posibilitatea dovezii produce un rãu social major pentru cã deschide în faţa copiilor o poveste care poate fi frumoasã dar nu duce nicãieri iar binele minor fãcut de astfel de poveşti poate fi produs mai uşor pe altã cale.

In privinta justitiei aveti dreptate si va pot spune ca in justitie nici cel care are dreptate nu o obtine daca nu stie sa se apere fara a conta daca ar avea sau nu dreptate.
Sub acest aspect castiga intotdeauna cel care se apara mai bine si nu neaparat cel care are dreptate...
Regula de netagaduit este aceasta dupa stiinta mea...

Cat priveste aspectul referitor la credinta, Sfantul Augustin a zis ca : ,,Pentru cel care crede am 1000 de argumente, iar pentru cel care nu crede nu am niciunul."

---------------------------------------
P.S.

Diferenta dintre stiinta si credinta este aceea ca, stiinta se bazeaza pe lucruri certe, materiale, iar credinta pe lucruri imateriale...dar...nu intotdeauna inseamna ca ceea ce nu poti atinge este ireal...

Adalbert Gabriel Gazdovici Avocat · Answer 4 · 2015-01-14 20:08:28

Bâzdâgania nr. 21 - Marxismul

Probabil ca ati facut ochii mari si va intrebati: "Ce l-a apucat, dom'le? Cine mai crede in marxism?" Hmmmm poate ca nu-l mai numim marxism dialectic si stiintific da' de crezut in el ... haideti sa vedem impreuna

Doi. (nu am numerotat gresit, doar am sarit peste introducerea plicticoasa). Asadar, facand usurel abstractie de cele scrise la punctul Unu (pe care le puteti gasi usor in wikipedia) ce este de fapt marxismul? Raspunsul cel mai simplu este ca marxismul este o pseudostiinta care pornind de la observarea evenimentelor din trecut a considerat ca poate sa faca predictii privitor la evolutia societatii in baza modelului evolutiei luptei de clasa. Asadar, putem include in categoria "marxismelor" toate teoriile care in baza observarii evenimentelor din trecut fac predictii privitor la evolutia societatii in baza unui model.
Trei. De unde i-o fi venit lui Marx nastrusnica idee ca putem prezice? Ei, cum de unde? De la Isac Newton. Nu direct, desigur. Primul si singurul domeniu pana in prezent in care oamenii pot prezice aproape fara greseala evenimente care se vor petrece peste zeci sau chiar sute de ani este astronomia. Astronomia este stiinta pura pentru ca predictiile ei sunt mai exacte decat in orcare alt domeniu, iar capacitatea astronomilor de a sti unde vor fi Pamantul, Luna, Soarele si Marte peste 153 de ani 45 de zile 8 ore 53 de minute si 12 secunde este absolut uimitoare si astazi. Faima inegalabila a lui Isac Newton si capacitatea de a prezice viitorul cu ajutorul stiintei a captivat mintea majoritatii oamenilor de stiinta si a filozofilor si a facut ca in secolul al XIX-lea sa apara o multime de pseudostiinte care maimutareau mecanica newtoniana.
Patru. Frenologia, Psihanaliza, Mesmerismul, Marxismul si multe altele sunt pseudostiintele ivite din invidia fata de gloria stiintei. Toate doreau sa prezica cate ceva. Frenologia "prezicea" caracterul in functie de forma craniului; Psihanaliza "prezicea" si trata "bolile" sufletului in functie de traumele copilariei; iar Marxismul prezicea la capatul istoriei o societate fara stat si fara clase.
Cinci. Asadar, pot fi numite "marxisme" toate teoriile care gasind un model/tipar/pattern in evenimentele trecute il proiecteaza in viitor pentru a face predictii.
Sase. De ce nu functioneaza marxismele? Pentru un motiv cat se poate de simplu: nu stim cand si de ce poate sa apara un eveniment care sa infirme un rationamentul inductiv bazat pe o serie de, sa zicem, 1 milion de evenimente. Inainte de descoperirea Australiei sa spui ca lebedele sunt albe era un pleonasm. Dupa descoperirea Australiei, cele cateva milioane de lebede albe din Europa nu mai contau, o singura lebada neagra facuse teoria sa se prabuseasca.
Multumim domnule Taleb!
P.S. Asadar, aveti grija la marxisme.