Calomnie sau nu??

Iata ce scrie pe acel afis, sub poza faptuitorului:

"F.B. domiciliat in municipiul cutare, jud. cutare, str. cutare nr. cutare.
R., fetita lui F.B. a avut parte de primul abuz sexual la varsta de 12 ani(acum 15),amenintata fiind ea a suportat aceste abuzuri grotesti aproximativ 3 ani pana cand s-a hotarat sa dezvaluie cuiva calvarul prin care trecea. Persoana caruia i-a spus totul nu a fost o ruda sau un prieten apropiat, de ce?. Probabil nu avea incredere in nimeni. S-a dovedit pana la urma asta.Mama ei a aflat prin ce trecea dar surprindere!!! Mama ei i-a cerut sa-si retraga plangerea(facuse initial o plangere la o sectie de politie) pe motiv ca ele au nevoie de sprijinul financiar al mizerabilului.Cat de inconstienta poate fi aceasta persoana care are tupeul sa se numeasca "o mama iubitoare"? Intr-un final, fetitei i-a fost intoxicata mintea cu tot felul de tampenii, a cedat si si-a schimbat declaratia iar acest individ se bucura de o libertate pe care nu o merita. De vina sunt si legile prost facute in tara asta, pt. ca exista tot felul de portite prin care faptuitorul poate scapa nepedepsit. Exista dovezi care il incrimineaza 100% pe individ. Fetitei i se fac acum toate poftele, are parte de privilegii pe care inainte nu le avea, privilegii menite sa-i cumpere tacerea, Socant totusi,desi parea hotarata sa puna capat calvarului, fetita si-a schimbat declaratia.Fetita a inregistrat niste convorbiri telefonice dintre ea si tatal ei, convorbiri in care tatal recunoaste abuzurile si isi cere scuze promitand ca nu se va mai intampla.Fetita a fost invatata ce cum sa minta in legatura cu acele inregistrari, spunand ca sunt trucate. Nu uita abuzatorule,nu trai cu iluzia ca ti-ai convins fetita sa nu mai recunosca nimic,adevarul va iesi la iveala cu timpul".
Despre asta e vorba. Deci, candva, fapta a fost sesizata chiar de victima.

Socant ceea ce ne relatati.Ce s-ar mai putea face, nu imi dau seama, in conditiile in care a fost retrasa plangerea, conform legii, nu mai poate fi depusa o noua plangere pentru aceea si fapta.Insa, consider ca fapta se incadreaza in variantele agravante ale infractiunii, situatie in care actiunea penala nu se porneste la plangerea prealabila , fiind posibila si depunerea ei ulterioara , daca nu a intervenit prescriptia raspunderii penala sau o alta cauza de nepedepsire.
Inteleg ca fetita se afla sub ingrijirea faptuitorului, ceea ce conduce la agravarea faptei .
Fara detalii suplimentare nu putem decat sa ne expunem parerile .Ar fi relevant , important de stiut daca si dupa retragerea plangerii au continuat abuzurile, si nu neaparat sub forma violului.Fiindca in aceste conditii ar putea fi luata in calcul si tentativa.Si la fel, consider ca pentru fiecare abuz in parte ar fi putut fi introdusa o alta plangere, fiind vorba despre o noua rezolutie infractionala.
Este adevarat faptul ca legile sunt mult prea permisive, ca infractiuni cum este cea de viol uneori sunt greu de probat, ca dupa trecerea unui interval de timp de la comiterea faptei victima nu mai poate depune plangere( daca este vorba despre fapta prevazuta de alin 1 al art 197 Cod penal).Si ca infractiunile care aduc atingere vietii si integritatii fizice si psihice, valori garantate de Constitutie ;demnitatii umane, valoare protejata si aparata si de art. 1 si 3 din Carta drepturilor fundamentale sunt extrem de grave.
O infractiune ar trebui cercetata, in mod firesc, cat mai apropae de momentul savarsirii.Cu timpul , ea este cu mult mai greu de probat.Probele dispar, se altereaza , isi pierd aptitudinea de a fi utile in proces.Si cu atat mai mult acest gen de infractiuni.
Nu stiu daca mai sunt sanse , nu imi dau seama in ce masura ar putea fi deschisa o ancheta, fetita este inca minora? asa inteleg.Ar trebui incercat totusi si nu abandonata ideea de tragere la raspundere a faptuitorului, a mamei victimei care il favorizeaza pe infractoor.

Pai..in acele convorbiri telefonice,inregistrate chiar de victima, agresorul recunoaste abuzurile,deci..proba mai concreta de atat nu cred ca exista..si zic eu..e suficienta. Adica..ce proba mai temeinica e decat aceea de recunoastere a faptelor de catre un faptuitor???..Asta le trebuie judecatorilor ca sa condamne pe cineva,recunoasterea faptelor. El recunoaste si promite victimei ca asa cava nu se va mai inampla. Nu am dreptate???

Poate sunt putin offtopic, dar tot de calomnie as avea ceva de intrebat, mai exact de denuntare calomnioasa. Eu stiam ca este infractiune, dar dupa primirea unui NUP, ramasa definitiv prin exercitarea cailor de atac, am formulat plangere pentru denuntare calomnioasa. Binenteles ca solutia a fost tot nup, dar motivarea procurorului a fost bestiala, citez : faptuitorul ( adica cel care mi-a facut plangerea initiala) nu avea la cunostinta faptul ca denuntarea calomnioasa este infractiune ! As vrea totusi daca se poate niste pareri ale unor specialisti in domeniu.

Daca sunteti atat de apropiati si vreti sa dati o mana de ajutor, mai mult sunteti in posesia dovezilor, puteti inainta si dvs.o plangere la politie, iar acestia sunt nevoiti sa faca cercetari si bineinteles sa va dea un raspuns.