am 17 ani pot pleca de acasa definitiv?

Maria Nigel a scris:

suna la 112 si cere cu protectia copilului din orasul tau...cere-le ajutorul...si ei ii vor pune interdictie mamei voastre sa va mai loveasca....o sa va consilieze si un psiholog de la protectie si poate o sa intre in legatura cu voi fundatii umanitare si va vor ajuta pe toate trei sa ajungeti la un numitor comun.....posibil mama ta sa fie macinata de probleme stres,nefericire si atunci toata furia e revarsata pe voi.......succes...eu am o fiica de 17 ani si o inteleg chiar si cand greseste dar exista comunicare intre noi....

112 e doar pentru : salvare(Smurd), pompieri (descarcerare), politie

Pentru aceia dintre dumneavoastra care dati sfatul de a apela DGASPC: ati vizitat o asemenea institutie? Cati dintre dv. stiti exact ce se intampla cu minorii care sunt scosi din mediul familial? Chiar credeti ca este inoportun sfatul de a-si vedea locul in materie de reguli de comportament, sarcini si responsabilitati in familie?
Parerea mea este ca trebuie descurajate comportamentele de respingere a regulilor. Chiar nu mai inteleg nici adultii cu pretentii ca minorii nu au numai drepturi? Ei au si obligatia de a urma acele reguli pe care parintii lor le stabilesc?
Spun aceste lucruri pentru ca vad zilnic devieri de comportament bazate tocmai pe lipsa regulilor, aud ca parintii sunt amenintati cu telefoane la protectia copilului, copil de 7 ani sustine ca e batut cu cureaua de celalat parinte decat cel care il insoteste in ziua aceea samd. Este clar (cred) ca nimic din ce spune copilul nu este adevarat, ca pedepsele pe care le primeste sunt teme suplimentate, "taiat" desene animate, calculator, joaca in parc. Sau: "nu spun acasa ce am facut la scoala pentru ca ma pedepseste mama toata viata", dar face mai departe.
Ce sustine @ Alina este un exemplu, ca multe altele, de copii influentati de curentul dezordinii si lipsei de respect fata de tot ce reprezinta un adult: frana in calea vietii dezordonate.
Pentru toti cei care dau sfaturi legate de protectia copilului, am un "sfat": sa mearga personal la un centru de primire minori si apoi sa vedem daca le mai da mana sa indemne copiii altora la "revolta"!
Subliniez ca sunt impotriva violentei (@ Alina precizeaza ca a primit cand era mica bataie, dar nu "sora cu moartea" cum sustine ca stie ca va primi acum!), dar sustin pedeapsa (recompensa negativa, cum se numeste mai nou), pentru ca un comportament nesanctionat nu se epuizeaza de la sine, ba din contra, se consolideaza.
Probabil ca mama va lua masuri in privinta ei, dar si importiva surorii ei, care e nevinovata in povestea asta. Alina vrea sa fie si insotita in greselile ei de sora mai mica. De ce oare?
Mai e ceva: ce cauta ele la rude, iar rudele nu anunta mama? Ce se intampla, de fapt, ca nu pare deloc a avea legatura povestea asta, undeva se rupe filmul.
Sfatul meu este sa mearga fuguta acasa, pana anunta mama politia, si sa-si vada de scoala. Regula este simpla: orice lucru are un pret, orice fapta are consecinte. Probabil ca nu absentele sunt adevaratul motiv, ci ce s-a intamplat in timp ce a absentat.

112 e doar pentru : salvare(Smurd), pompieri (descarcerare), politie

Doresc sa fac va informez ca inclusiv un abuz care tine de protectia copilului poate fii o urgenta iar conform legii.
112 = Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă este pus la dispoziţia tuturor cetăţenilor de pe teritoriul României (români şi străini), care se află în situaţie de urgenţă.
Este adevarat operatorul de la 112 poate considera cazul a nu fii urgenta dar atunci o va indruma catre numerele corecte.

ca paranteza intervin doar la citatul 112.

Gandul principal trebuie sa-ti fie acela de a termina liceul si s-o ajuti si pe sora ta sa faca la fel iar in relatia cu mama ta ai putea incerca sa apelezi la un mediator care poate fi un preot,un profesor,un politist,un functionar de la protectia copilului,un medic, o persoana obiectiva din afara familiei.Succes,ai sa reusesti !

Draga mea Alina,

Iti scriu in calitate de fosta ratacitoare ca si tine dar si ca mama de adolescenta.
In 1990, dupa indelungi certuri cu mama vitrega si cu tatal meu, mi-am luat lumea in cap. Aveam 22 ani, eram anul II de facultate si lucram in invatamant.

Am sa regret toata viata acel pas, pentru ca mi-am distrus partial viata. M-am mutat cu chirie, munceam ca apucata (pentru ca nu-i usor sa te intretii), iar la facultatea abia mai ajungeam din cauza muncii si a oboselii.

Finalul: m-am casatorit cu un coleg mai varstnic, in speranta unei sigurante materiale si sentimentale, dar a fost un esec total. Am renuntat la baiatul pe care-l iubeam pentru ca eram constienta ca financiar nu ar fi facut fata unui mariaj.

Ce este in prezent? Am divortat din cauza vilentei conjugale, am un copil de 14 ani, locuiesc cu chirie si tot ce am agonisit material a ramas la fostul sot, a carui casa era.

:((Alina draga mea , de aceea te rog cu inima deschisa, inainte de a pleca de acasa, gandeste-te ce oportunitati de trai ai. Cred ca esti un copil extrem de sensibil si ca orice copil meriti tot ce-i mai bun in lumea asta.