Avocatnet 2011: Despre copilărie...

Va mai aduceti aminte de "prietenia-ntre popoare"?
Faceam rost de adrese ale copiilor din tarile socialiste si le scriam scrisori in limba franceza, germana sau rusa, ca atunci astea se cam invatau in scoala.Eu corespondam cu o fetita, si ea pioniera, din Bulgaria. Ea stia romaneste pentru ca traia in Silistra, o chema Veska.
Ce-o mai fi facand Veska? :)

elga50 a scris:

Faceam rost de adrese ale copiilor din tarile socialiste si le scriam scrisori

Oare ce va scriati, mai tii minte?

Mi-ai adus aminte de felicitarile de la Unicef care periodic se aduceau la scoala pentru care abia smulgeam bani de la maica-mea - imi dadea, dar pentru una or eu voia cat mai multe pentru ca mi se pareau (de fapt chiar erau) foarte frumoase, cu desene de-ale copiilor din toata lumea... Erau pe un carton de foarte buna calitate, putin filigranat.
Sunt sigura ca pe undeva le mai am, tineam prea mult la ele. Insa tinand cont ce a patit @elena 138 cu oracolul, ca nu il mai gaseste, incep sa am emotii :sorry:

Scriam.....oare, chiar, despre ce naiba puteam sa scriem? Cred ca viata noastra, a celor din socialism, era destul de asemanatoare....Cred ca scriam despre prietenii mei, despre ce faceam la scoala. .... Oricum textul era foarte scurt, ni-l corecta profesoara de franceza...sau rusa, ma rog, la mine nu era cazul, ca Veska era "romanca" de dincolo de Dunare. Ne trimiteam poze facute la fotograf :)....
Oricum dupa un schimb de 2-3 scrisori de-astea...proiectul era abandonat din lipsa de interes, probabil.
.......................
De tabere va amintiti? Eu din clasa a 2-a pana spre a 7-a ma duceam in fiecare vara 2 saptamani in tabara. Acestea erau situate, cel putin in cazul meu asta a fost situatia, in Regiunea Autonoma Maghiara. Am amintiri extraordinar de frumoase din acele tabere. Erau foarte curate, mancarea era cu precadere ungureasca, dar mie imi placea la nebunie, asa dulceaga cum era. Unguroaicele erau foarte dedicate muncii lor, aveau grija de noi ca de copiii lor, ne invatau si ceva cuvinte unguresti, asta numai daca voiam noi.
Aveam diferite activitati, jocuri, excursii, cu bruma de bani pe care mi-o strecura maica-mea in valijoara cumparam tot felul de prostioare, amintiri, cu care impanzeam rafturile vitrinei maica-mii ...pana se incurca de ele la curatenia de Craciun si mi le arunca intr-o cutie de pantofi...:)) Tot acolo in tabere mijeau primii ghiocei ai iubirii :)) :)), ne alegeam la jocuri...:))...si apoi, la sfarsit ni se strangea inima de durere ca ne despartim...:)) Mi-aduc si acum aminte, extraordinar ce pregnant!...de mirosul de tren, cand scoteam capul pe ferestre, ne intrau diverse chestii in ochi...dar acel miros de brichete de carbuni nu-l pot uita. Cand ne apropiam de Bucuresti si zaream luminile sau cladirile din departare incepeam sa scandam: "foaie de verde de cires/ am ajuns la Bucuresti"...sau varianta mai partinica "foaie verde de cires / traiasca Gheorghiu Dej"...::happy:

Cand se termina tabara, faceam careu si cantam:

La revedere, tabara draga!
La revedere, noi plecam.
Sa stii tu, draga, ce rau ne pare
Si cat de mult noi regretam.

Am fost in tabara la Navodari din clasa a III-a incepand tot pana intr-a VII-a - oare cei de-a VIII-a nu mai aveau voie?

Constat ca sunt multe lucruri pe care le-am uitat.
Programul incepea cu desteptarea si gimnastica de inviorare....cateva miscari in pijama...si apoi repede la spalator cu savoniera intr-o mana, periuta cu pasta de dinti deja pusa pe ea si prosopul pe brat. Dupa ce ne spalam ca pisicile :), in dormitor, ne puneam prosoapele la capul patului sa se usuce, periuta in sertar, ne imbracam (nu-mi aduc aminte sa ne facem probleme prea mari cu ce....) si ieseam sa ne aliniem in careu pentru salutul la drapel......

Apoi? Va las pe voi sa continuati, daca vreti si va aduceti aminte....:)