Articole interesante

Atentie la ce mancam !

[ link extern ] /

Circula pe internet.
Mi s-a parut interesant pentru a afla cum se face in prezent educatia in scolile chineze.
Nu stiu daca este util pentru a compara cu educatia din scolile romanesti de astazi. Poate fi un aspect de luat in seama, in conditiile in care astazi democratia din Romania ar fi ramas la nivelul de dinainte de decembrie 1989.

Eseul unui elev chinez.

Sistemul educaţional din China a devenit faimos în întreaga lume pentru presiunea pe care o pune pe elevi şi studenţi. Examenul de intrare la liceu - cunoscut sub numele de gaokao - este foarte cunoscut pentru dificultatea crescută, iar poveşti cu elevi care aleg să ajungă în spital, pe perfuzii, doar ca să poată învăţa mai mult sunt din ce în ce mai răspândite.
Un profesor din China a postat pe site-ul Weibo eseul unui elev de clasa a VI-a, care pare să fie la un pas de a claca (elevii fuseseră puşi să compună o scrisoare imaginară despre rolul lor în societate).
Compunerea a fost tradusă în limba engleză de Tea Leaf Nation.

Timpul a trecut mult prea repede. Deja am ajuns la mijlocul semestrului şi încep să mă pregătesc serios pentru teste. Trebuie să mă străduiesc mai mult, pentru că dacă nu o voi face şi nu voi avea rezultate bune, notele mele nu vor creşte iar părinţii mei mă vor certa. Dacă voi fi certat de părinţii mei, atunci îmi voi pierde încrederea în mine şi nu-mi voi mai termina studiile; dacă nu îmi voi mai termina studiile, atunci nu voi absolvi nicio universitate; dacă nu voi absolvi universitatea, atunci nu-mi voi putea găsi un loc de muncă.
Dacă nu mă voi angaja, atunci nu voi putea face bani, şi atunci nu-mi voi putea plăti taxele. Ca o reacţie în lanţ, dacă eu nu îmi voi plăti taxele, ţării mele îi va fi foarte greu să plătească salariile profesorilor.
Dacă ei nu vor fi bine plătiţi, atunci nu-şi vor mai da silinţa la catedră, iar acest lucru va avea un impact uriaş asupra viitorului ţării noastre.
Dacă acest lucru se va întâmpla, Chinei îi va fi foarte greu să avanseze şi să se dezvolte, iar chinezii vor ajunge un popor tribal şi înapoiat.
Dacă se va petrece asta, atunci SUA vor declara război Chinei, şi va izbucni Cea De-a Treia Conflagraţie Mondială, şi pentru că ambele părţi se vor lupta să câştige, vor apela la armele nucleare.
Dacă vor folosi armele nucleare, atunci mediul înconjurător va fi distrus, iar atmosfera va fi pur şi simplu ciuruită.
Încălzirea globală va determina astfel topirea gheţii de la poli, iar nivelul apei din oceane va creşte, iar atunci întreaga populaţie a planetei va fi în pericol.
Pentru că toată lumea stă pe umerii mei, atunci trebuie să pun mâna să învăţ, să învăţ şi iar să învăţ, pentru a preveni această tragedie !,

Scrie elevul chinez, citat de Business Insider.

Cum să devii mai norocos: sfaturi ştiinţifice din partea unui expert

Aţi auzit, desigur, de multe ori, zicala „norocul şi-l face omul”. Credeţi că e aşa? Sau, dimpotrivă, sunteţi dintre cei care cred că tot ceea ce se întâmplă în viaţă este în afara controlului nostru şi, dacă ai noroc, bine de tine, dacă n-ai, n-ai şi gata. Credeţi, adică, în hazardul care ne poate face bine sau rău, fără nicio contribuţie din partea noastră, în „soarta” norocoasă ori nenorocoasă care face ca unor oameni să le meargă bine în viaţă, iar altora - mai curând rău? În ultimele decenii, acest subiect a devenit obiectul unor investigaţii ştiinţifice. Printre cei ce s-au aplecat asupra fascinantei teme a norocului în viaţă se află specialişti în psihologie, calcul probabilistic şi altele. Un astfel de specialist va fi călăuza noastră în descoperirea secretelor norocului şi ale opusului său, ghinionul.

Ghidul nostru pe calea norocului este un expert: dr. Richard Wiseman, de profesie psiholog - în prezent profesor la Universitatea Hertfordshire, din Marea Britanie -, un specialist respectat în domeniu şi autor al unor cărţi de succes. Fără a contrazice ideea că întâmplarea există, el insistă totuşi asupra ideii că o mare parte din responsabilitatea pentru felul în care le merge oamenilor în viaţă le revine lor înşişi, că probabilitatea de a ne merge bine poate fi influenţată în mod conştient, că putem, efectiv, să ne sporim considerabil şansele de a ni se întâmpla lucruri bune - adică "norocul - prin propriile atitudini, comportamente, acţiuni.
Interesant este că Richard Wiseman a fost - înainte de a deveni psiholog - iluzionist. Prin urmare, ştie multe despre deosebirea dintre iluzie şi realitate, despre felul în care oamenii pot fi făcuţi să creadă că văd lucruri care nu există şi despre felul în care credinţele iraţionale de tot felul influenţează vieţile oamenilor (de exemplu, superstiţiile şi convingerea că destinul ţi-e stabilit dinainte de a te naşte şi nu poţi să-l schimbi, orice ai face.) El este, printre altele, membru al Committee for Skeptical Inquiry (CSI), un grup de oameni de ştiinţă care investighează fenomene paranormale în încercarea de a găsi explicaţii raţionale, ştiinţifice, ale acestora. Nu rareori, investigaţiile în spirit pozitivist, ştiinţific, ale membrilor acestui grup au dus la demascarea unor falşi "magicieni", pretinşi mediumi şi fel de fel de persoane ce se pretindeau înzestrate cu puteri deosebite - în realitate fiind vorba doar despre amăgiri.

Richard Wiseman este autorul unor studii şi experimente care au arătat că, realmente, oamenii pot deveni mai norocoşi, adică mai predispuşi la apariţia, în viaţa lor, a unor întâmplări benefice; dar asta cu condiţia de a acţiona, nu de a sta cu braţele încrucişate, aşteptând norocul să pice din cer (şi plângându-se că nu pică).

Studiile s-au întins pe durata mai multor ani şi au implicat sute de persoane, de la adolescenţi de 18 ani până la pensionari de peste 80 de ani. Iar concluzia e poate dezamăgitoare pentru unii (cei care preferă să creadă în destin), dar încurajatoare pentru alţii: nu ne naştem cu norocul după noi, dar există printre noi persoane care, fără să îşi dea seama, aplică, în viaţa de zi cu zi, câteva principii de bază (patru, a descoperit Wiseman) care "creează" norocul de invidiat de care par să se bucure aceste persoane. ªi e încă mai încurajator faptul că putem "face ceva", putem recurge la aceste principii, le putem aplica în mod conştient pentru a spori numărul de evenimente benefice în viaţa fiecăruia dintre noi. Nu e vrăjitorie, nu e paranormal, nu e nimic de natură neexplicată ştiinţific - e vorba doar de psihologie, de cunoaşterea mecanismelor ce ne influenţează comportamentul, de înţelegerea influenţei pe care aceste comportamente o pot avea asupra desfăşurării evenimentelor în viaţa unui om.

Cine-i norocos?

Echipa lui Wiseman a început prin a întreprinde un sondaj, menit să arate: 1) câţi dintre oameni se consideră norocoşi şi câţi ghinionişti; 2) dacă norocul tinde să fie concentrat într-un domeniu sau două ale vieţii ori acoperă toate aspectele acesteia.

Sondajul a avut loc la Londra: timp de o săptămână, în centrul aglomerat al oraşului, la diferite ore, profesorul şi studenţii săi au abordat un mare număr de persoane, punându-le întrebări despre rolul pe care norocul îl juca în vieţile lor, în general, şi despre cât de norocoşi se considerau în ceea ce priveşte cariera, sănătatea, relaţiile amoroase, viaţa familială, latura financiară... ªi iată ce au constatat:

- 50% dintre respondenţi au afirmat că se consideră norocoşi
- 14% au declarat că se cred ghinionişti
- 36% au fost "neutri" - nu se simţeau nici deosebit de norocoşi, nici din cale-afară de ghinionişti
Iar cei care declarau că sunt norocoşi avea, în general, tendinţa de a spune că se bucurau de noroc pe toate planurile.

Ipoteze

De-a lungul timpului, mulţi s-au întrebat de ce unora pare să le mergă bine în viaţă şi altora nu. De ce norocul pare să se fi împărţit (vorba cântecului) aşa de puţin echitabil, unora revenindu-le "cu carul", iar altora "cu paharul" (din acelaşi cântec)? De ce unii par să aibă parte de câştiguri - de toate felurile -, în vreme ce alţii, în orice aspect al vieţii, par mai curând sortiţi pierderilor? De ce unora le merge bine şi în dragoste, şi în carieră, şi cu banii, şi cu sănătatea, în vreme ce alţii parcă atrag necazurile şi pagubele ca un magnet?

În cartea sa, The Luck Factor, Richard Wiseman citează exemple frapante: cazuri ale unor persoane care câştigaseră numeroase premii - aparate electrocasnice, vacanţe etc. - la tot felul de concursuri, unde nu trebuia să faci nimic decât să trimiţi un cod sau să răspunzi la o întrebare simplă, şi cazuri opuse, ale unor persoane ce păreau îngrozitor de ghinioniste - între ele, o femeie care izbutise să aibă nu mai puţin de opt (!) accidente de maşină, în cursul unei singure călătorii, pe o distanţă de vreo 80 km (plus diverse alte ghinioane; efectiv, biata de ea părea să aibă o capacitate fenomenală de a atrage spre ea nenorocul.)

În încercarea de a explica fenomenul - evident, nu prin influenţe astrale, karma etc. - au fost emise unele ipoteze în spirit ştiinţific; de pildă, existenţa unei însuşiri psihice speciale, de o natură încă necunoscută, totuşi, care conferă oamenilor capacitatea de a crea, în vieţile lor, ceea ce este cunoscut drept noroc sau nenoroc. O altă ipoteză avea în vedere inteligenţa, sugerând că oamenii mai inteligenţi ar fi şi mai norocoşi. Richard Wiseman a întreprins verificarea acestor ipoteze, începând cu cea a presupuselor abilităţi psihice care ar da oamenilor posibilitatea de a-şi influenţa norocul, în sens benefic sau în sens distructiv.

Cu ajutorul a cca. 700 de voluntari care au răspuns unui apel în mass-media, cercetătorul a încercat să afle dacă persoanele care se descriau drept norocoase aveau şanse mai mari să ghicească numerele extrase la loterie (6 din 49). Îmtr-un experiment-maraton, au adunat numerele pronosticate de respondenţi, înainte de extragere, au stabilit cele 6 numere care apăreau cel mai des în pronosticurile celor ce se autocaracterizau drept norocoşi şi apoi au aşteptat cu sufletul la gură extragerea (Richard Wiseman mărturiseşte că n-a rezistat tentaţiei şi a cumpărat un bilet de loterie cu cele 6 numere care apăreau cel mai frecvent în pronosticurile norocoşilor.)

Ce s-a întâmplat? Nu ştiu la ce vă aşteptaţi, dar de întâmplat s-a întâmplat că niciun un număr (nici măcar unul!) din cele şase numere puse pe bilet de cercetător nu a ieşit! Printre cei care câştigaseră ceva, se găseau tot atâţia norocoşi cât şi nenorocoşi (conform propriilor declaraţii). Nu s-a găsit absolut nicio corelaţie între numărul de câştigători şi cel de persoane audeclarate norocoase. ªi cu asta, consideră autorul, s-a dovedit că nu există nicio capacitate psihică de natură neelucidată care să intervină în structurarea "destinului" personal, care să explice norocul băftoşilor şi neşansa ghinioniştilor.

A urmat testarea ipotezei inteligenţei. Măsurând inteligenţa prin două tipuri de teste standard, folosite pe scară largă în psihologie, şi asociind rezultatele cu "cantitatea" de noroc de care păreau să dispună participanţii, nu s-a găsit, iarăşi, nicio corelaţie. Cei norocoşi nu erau mai inteligenţi decât nenorocoşii; aşadar, şi această ipoteză a căzut.

Personalitatea "norocoasă"

ªi totuşi, se pare că norocul are de-a face cu mintea umană, cu felul în care se omul se raportează la tot ceea ce este în jur, cu modul în care abordează această lungă şi incomparabilă provocare pe care o numim viaţă.

Richard Wiseman a emis atunci ipoteza că norocul, aşa cum este el înţeles de majoritatea oamenilor, se află într-o relaţie strânsă cu personalitatea.

Una dintre cele mai cunoscute direcţii în psihologia contemporană, rod al unor cercetări de decenii, abordează studiul personalităţii umane apelând la 5 dimensiuni ale acesteia, sau 5 factori fundamentali (Big Five, cum li se spune în literatura de limbă engleză.) Modelul psihologic al celor 5 factori (sau modelul OCEAN, după iniţialele denumirilor celor 5 factori) este larg utilizat în psihologie pentru a caracteriza personalitatea unui individ: evaluând aportul fiecărui factor, prin intermediul unor teste specifice, se poate stabili un profil al personalităţii.

(O - openness ) deschidere - spre experienţe noi, emoţii, aventură; curiozitate şi imaginaţie

(C - conscientiousness ) conştiinciozitate - autodisciplină, respectarea obligaţiilor, orientare spre scop; tendinţă spre organizare mai curând decât spontaneitate

(E - extraversion) - caracterul extravertit: energie şi emoţii pozitive, sociabilitate

(A - agreeableness ) - caracter agreabil: tendinţa de a fi empatic şi cooperant

(N - neuroticism) - nevrotism: tendinţa de a resimţi cu uşurinţă emoţii negative - furie, îngrijorare, senzaţia de fi vulnerabil

În studiul său, Richard Wiseman a comparat profilurile persoanelor norocoase şi nenorocoase din perspectiva celor 5 factori. Interesant: a rezultat că nici conştiinciozitatea, nici "agreabilitatea" nu au o influenţă asupra norocului în viaţă. Faptul de a avea voinţă, autodisciplină, nu a părut să fie caracteristic celor norocoşi şi să fi putut, astfel, explica faptul că le mergea bine în viaţă prin faptul că-şi urmăreau cu hotărâre scopurile. Nici măcar caracterul agreabil, empatic, nu s-a dovedit relevant, deşi poate ne-am fi aşteptat ca unii să aibă noroc pentru că primeau ajutor de la cei din jur, în schimbul simpatiei, afecţiunii şi ajutorului pe care ei înşişi le ofereau celorlalţi.

Însă, în ceea ce priveşte celelalte dimensiuni ale personalităţii... aici chiar se vedeau nişte diferenţe! Mari!

În ceea ce priveşte deschiderea spre lucruri noi, caracterul extravertit şi nevrotismul, au ieşit la iveală deosebiri considerabile, care explică, în opinia specialistului, de ce oamenii norocoşi întâlnesc întruna ocazii favorabile în viaţă, în vreme ce asemenea ocazii parcă îi ocolesc constant pe ghinionişti.

De fapt, ghinioniştii le ocolesc pe ele (ocaziile), în vreme ce norocoşii le prind din zbor şi le fructifică. O mai mare deschidere spre lucruri noi îi face să iasă din rutină şi să accepte noi provocări, spre deosebire de nenorocoşii care, mai puţin deschişi noului, ratează multe ocazii care i-ar duce spre schimbări favorabile. Caracterul extravertit, pronunţat în cazul norocoşilor, se traduce într-o sociabilitate care îi împinge să stea de vorbă cu alţii, făcându-şi astfel noi cunoştinţe (uneori chiar prieteni) din partea cărora pot primi sprijin, sub diverse forme, în vreme ce ghinioniştii, mult mai puţin extravertiţi, se comportă rezervat şi rămân închişi în sfera lor. Norocoşii manifestă, totodată, spre deosebire de ghinionişti, un grad scăzut de nevrotism, care îi face să abordeze încrezători şi calmi împrejurările noi, ceea îi face să pară competenţi, siguri de ei şi îi face pe ceilalţi să aibă încredere în ei; totodată, această atitudine calmă şi relaxată, în contrast cu crisparea ghinioniştilor cu scoruri mari la nevrotism, le dă norocoşilor capacitatea de a privi senin în jurul lor, remarcând astfel mai multe şanse favorabile, în toate aspectele vieţii.

Aşadar, a te găsi în locul potrivit la momentul potrivit, un lucru care pare esenţial pentru o viaţă plină de noroc, înseamnă, de fapt, crede Wiseman, a te găsi în starea de spirit potrivită.

Cei patru "stâlpi" ai norocului

După numeroase observaţii, teste şi experimente, Richard Wiseman a extras, din noianul de date adunate în anii de cercetări, cele 4 reguli de bază pe care le numeşte cele patru principii ale norocului şi care pornesc de la modul în care se comportă, în viaţa de zi cu zi, oamenii ce par binecuvântaţi de soartă cu un noroc de invidiat:

1) Sporeşte la maximum ocaziile de a întâlni şanse favorabile

Oamenii norocoşi observă, creează şi fructifică oportunităţile apărute în viaţa lor. Băftoşii care câştigau croaziere şi televizoare la concursuri nu aveau, pur şi simplu, un noroc porcesc; ei se implicau serios, participând la zeci (!) de astfel de concursuri, profitând, adică, de orice şansă care li se oferea. (Cei nenorocoşi se mulţumeau să se plângă că ei nu câştigă niciodată nimic, deşi nu participau aproape niciodată la asemenea concursuri.) Norocoşii îşi încercau norocul foarte des şi, din multele încercări, câteva reuşeau; evident, mai multe decât ale celor care încercau odată, de două ori şi, văzând că n-au câştigat nimic, renunţau. Iar această atitudine de "încearcă, poate iese" norocoşii o aveau în multe dintre aspectele vieţii lor.

Cum izbutesc, aşadar, aceşti oameni plini de noroc să aibă atâtea prilejuri favorabile? Ajutaţi de trăsăturile specifice personalităţii lor, îşi clădesc o reţea vastă de prieteni şi cunoscuţi şi păstrează contactul cu ei; au o atitudine mai relaxată faţă de viaţă, în general (fără a se concentra cu încrâncenare asupra unui anumit aspect, ceea ce i-ar face să piardă din vedere altele) şi sunt deschişi la experienţe noi.

2) Ascultă-ţi intuiţia

Oamenii norocoşi iau decizii bune ascultându-şi instinctele (sau intuiţia, sau cum vrem să-i mai zicem). Multe experimente (Richard Wiseman descrie câteva, în lucrarea sa, pentru a-şi argumenta poziţia) au arătat faptul că subconştientul nostru gândeşte, de multe, ori, foarte corect şi transmite mesaje clare; dacă le ascultăm sau nu, e alegerea noastră. Oamenii norocoşi, a constatat specialistul, au tendinţa să-şi asculte intuiţia în mai mare măsură decît ce nenorocoşi, care ignoră adesea semnalele de alarmă ale subconştientului şi, de aceea, iau decizii nefavorabile lor.

3) Aşteaptă-te la lucruri bune

Oamenii norocoşi au aşteptări pozitive de la viitor. Acest lucru îi motivează să persevereze, chiar dacă şansele par mici, pentru a-şi atinge scopul. De asemenea, se aşteaptă ca interacţiunile cu ceilalţi să fie încununate de succes, se aşteaptă să întâlnească oameni simpatici şi interesanţi în societate, competenţi şi productivi la locul de muncă. Având asemenea aşteptări, abordează contactele cu ceilalţi cu un zâmbet, cu o atitudine pozitivă care, foarte adesea, îi duce spre relaţii bune, spre productivitate, spre succes.

4) Transformă ghinionul în noroc

Oamenii norocoşi sunt capabili să întoarcă lucrurile în folosul lor, să transforme ghinionul în prilejuri favorabile. Loviţi, se clatină, uneori cad, dar numaidecât se ridică şi o pornesc din nou, cu o energie reînnoită. Cum reuşesc să facă asta? În primul rând, caută să vadă şi latura bună a oricărui lucru, după preceptul "în tot răul e şi-un bine"; în al doilea rând, privesc în perspectivă şi consideră că, pe termen lung, ar putea ieşi ceva bun din evenimentul nefericit prin care trec acum; în al treilea rând, nu se complac în situaţia nefericită, ci îşi mobilizează energia ca să iasă din ea; în fine, trag învăţăminte din cele întâmplate şi iau măsuri, astfel încât în viitor să nu mai treacă iarăşi prin aşa ceva.

Teoria ca teoria, dar practica...

Sunteţi încă neîncrezători? E drept, până aici, poate părea că, de fapt, tot de hazard şi de noroc orb e vorba: pur şi simplu, unii au noroc să se nască extravertiţi, deschişi la nou şi cu o fire fericită care îi ajută să facă faţă încercărilor vieţii. Ca să aibă cu adevărat valoare, ar trebui ca aceste rezultate să poată schimba vieţile oamenilor; cu alte cuvinte, să poată fi aplicate astfel încât să-i facă pe oameni să se simtă mai norocoşi.

Se poate? Da. Iar acesta este un rezultat extraordinar: să transformi percepţia că totul e întâmplare sau predestinare/soartă, în ideea că "soarta" este o înfăptuire a omului şi să-i aduci pe cei convinşi că "n-au noroc şi pace" la convingerea că sunt, în fond, nişte oameni norocoşi.

Richard Wiseman a făcut-o. Într-unul dintre cele mai remarcabile experimente ale sale - pe care l-a denumit "şcoala norocului" -, a recrutat un grup de oameni care se considerau lipsiţi de noroc în viaţă. I-a rugat să completeze chestionare pentru a estima modul în care vedeau ei problema norocului şi a le evalua personalitatea, apoi le-a explicat principiile, pas cu pas, şi i-a rugat să se străduiască să le aplice în viaţa lor timp de o lună. I-a învăţat să iasă din rutină, să fie mai deschişi oportunităţilor din jur şi, când li se părea că le merge rău, să-şi imagineze că ar putea fi mult mai rău; să-şi asculte instinctele, să creeze şi să menţină o reţea de contacte care ar fi putut deveni sursa unor ocazii favorabile în viaţă şi să aibă o atitudine mai relaxată.

ªi, după o lună, a constatat nişte schimbări spectaculoase: la o nouă evaluare, 80% dintre participanţi au afirmat că erau mai fericiţi, mai satisfăcuţi de vieţile lor... şi mai norocoşi!

Dacă nici asta nu e o dovadă că norocul e, în cea mai mare măsură, aşa cum şi-l face omul, atunci care ar mai fi?

Sursa: [ link extern ]

CIRCULA PE INTERNET.

Ce sa credem ? Ce am crezut si facut dintotdeauna, bem numai când ne este sete ! Mit spulberat ?

UE: Apa nu hidrateaza organismul.
O comisie de ancheta a Uniunii Europene a ajuns, dupa trei ani de cercetari, la concluzia ca apa nu hidrateaza organismul. Regulamentul (UE) nr 1170/2011 din 16 noiembrie 2011, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 299/1, SE, statueaza ca "apa nu poate preveni deshidratatrea". Directiva europeana se bazeaza pe un studiu care a durat trei ani si care s-a facut intr-un centru de cercetari din Italia, reusind sa combata o credinta de zeci de ani. Concluzia studiului este ca apa nu este responsabila de hidratarea organismului.
Daca pana acum ne straduiam sa bem zilnic 1-2 litri de apa ca sa fim sanatosi, aflati ca acest obicei nu ne aduce niciun beneficiu. B-)
O noua lege a Uniunii Europene pretinde ca oricata apa consuma o persoana, acest lucru nu poate combate deshidratarea organismului.
Dupa o dezbatere de trei ani, Uniunea Europeana a decis sa interzica firmelor care imbuteliaza apa sa mai foloseasca mesajul publicitar cum ca apa asigura o hidratare corespunzatoare. Cei care nu vor respecta aceasta decizie si vor continua sa faca reclama mincinioasa, risca pana la 2 ani de inchisoare - scrie The Telegraph. Decizia a primit deja avizul presedintelui Comisiei Europene, Joe Manuel Barroso. Cei care sustin legea, precizeaza ca deshidratarea este o afectiune provocata de un dezechilibru in organism, care nu poate fi combatut numai prin consumul de apa. O persoana sanatoasa nu se va deshidrata, chiar daca nu va bea multa apa - sustine profesorul Brain Ratcliff, purtatorul de cuvant al Societatii britanice de Nutritie.

STUDIUL STIINTIFIC 1
Pana acum, aproape toti doctorii si expertii in medicina ne-au sfatuit sa bem, in mod constant, cat mai multa apa, cel putin un litru pe zi. Iata ca situatia se schimba,din cauza unui specialist, cercetatoarea scotiana Margaret McCartney. McCartney a scris in publicatia de specialitate British Medical Journal, citata de All Headline News, ca studiile sale arata ca, daca un om bea apa fara sa-i fie sete, pot aparea unele deficiente: puterea de concentrare scade, in loc sa creasca. De asemenea, unele substante chimice care se folosesc in dezinfectarea apei imbuteliate sunt nocive pentru organismul uman. McCartney a mai avertizat, de asemenea, asupra pericolului aparitiei unei afectiuni rare, dar iminenta, cauzata de consumul ridicat de apa. Aceasta boala se numeste hiponatremie si are ca efect scaderea brusca a nivelului de saruri din corp, precum si aparitia unei tumori la creier. Expertii avertizeaza acum ca prea multa apa consumata poate dauna sanatatii. :-/
Dr.Margaret McCartney spune ca a bea apa in exces poate conduce la o pierdere a somnului si implicit la o proasta odihna, pentru ca cei care fac asta vor fi nevoiti sa se trezeasca des in timpul noptii, pentru a merge la toaleta. Cum ? Serviciul National de Sanatate, impreuna cu medici recunoscuti si nutritionisti, nu recomanda publicului sa bea cel putin 1-2 litri de apa pe zi, pentru prevenirea afectiunilor rinichilor, pentru scaderea in greutate si cresterea nivelului de concentrare ? Oamenii au fost condusi sa creada intr-o serie de numeroase beneficii asupra sanatatii atribuite consumului unei ample doze zilnice de apa, dar intr-un studiu publicat in British Medical Journal, dr. Margaret McCartney a spus, ca recomandarea celor "sase-opt pahare de apa pe zi" era "nu numai o prostie, ci si un nonsens complet demascat" - relateaza publicatia Mail. Ea a spus ca cercetarile aratand beneficiile unui consum sporit de apa au fost adesea "exagerate" de producatorii de ape imbuteliate. Dr. McCartney a avertizat ca prea multa apa ar putea conduce la o situatie fatala numita hiponatremie, caz in care nivelul de saruri din organism scade, ceea ce ar putea determina aparitia de umflaturi in zona creierului. :)
Profesorul Stanley Goldfarb, un expert in metabolism de la Universitatea din Pennsylvania din Statele Unite, a declarat: "Datele din prezent arata ca in realitate nu exista nici o dovada..."
Cel mai bun lucru de facut este sa bei numai atunci cand ti-e sete si sa mananci numai atunci cand ti-e foame.

Ce este hiponatremia ? Hiponatremia (hiperhidratarea) este o stare potential letala, care intervine atunci cand nivelul de sodiu din plasma atinge o valoare mai mica de 130 milimoli pe litru. Se poate evita prin mentinerea echilibrului de electrolit. Hiponatremia poate fi adesea confundata cu deshidratarea, datorita faptului ca multe dintre simptome sunt similare. Cele mai distinctive simptome sunt culoarea, volumul si frecventa urinei. Sportivii care prezinta hiponatremie vor avea o urina deschisa la culoare, cu volum mare si frecventa crescuta a urinarii. In schimb, sportivii deshidratati vor avea o urina inchisa la culoare, cu volum mic, si rara ca frecventa a mictiunii. Sodiul este esential pentru multe functii ale corpului, inclusiv mentinerea echilibrului fluidelor, reglerea tensiunii arteriale si functionarea normala a sistemului nervos. Hiponatremia a fost uneori mentionata ca "Intoxicatia cu apa," mai ales atunci cand se datoreaza consumului de apa in exces, fara suplimentarea adecvata de sodiu.

Ce se intampla in timpul intoxicatiei cu apa ? Intoxicatia cu apa produce aceleasi efecte ca si inecul. Dezechilibrul electrolitic si umflarea tesuturilor poate cauza batai neregulate ale inimii, permitand lichidului sa intre in plamani. Umflarea tesuturilor creierului provoaca convulsii, coma si moarte in cele din urma, cu exceptia cazului in care consumul de apa este limitat si se administreaza o solutie salina hipertona (sare). Intoxicatia cu apa provoaca tulburari digestive si tulburari ale constiintei. Daca tratamentul este administrat inainte de umflarea tesutului, pacientul se poate recupera complet in termen de cateva zile.

Trebuie sa bem apa numai atunci cand ne este sete ?

STUDIUL STIINTIFIC 2
Un medic roman, Dr. Dan Negoianu, aflat in Statele Unite ale Americii, a realizat o cercetare ampla in urma cu 3 ani, in urma careia afirma ca apa nu este benefica organismului, atunci cand este consumata in exces, scrie The Telegraph. "Prea multa apa poate afecta echilibrul de saruri in organism, ceea ce cauzeaza intoxicatie cu apa, care poate fi fatala". :-/
A bea multa apa potabila are un beneficiu mic asupra sanatatii. Doi experti in rinichi si-au asumat faptul de a risipi o mana de mituri cu privire la apa. Dr. Stanley Goldfarb si dr. Dan Negoianu din cadrul diviziei de studii renale, a electrolitilor si a hipertensiunii arteriale de la Universitatea din Pennsylvania - Philadelphia au revizuit mai multe studii clinice publicate, despre beneficiile obisnuintei de a bea o cantitate mare de apa pe zi, si au constatat ca exista prea putine dovezi care sa sustina teoriile respective.

Sunt o multime de mituri ce graviteaza in jurul ideii despre beneficiile consumului unei cantitati insemnate de apa, iar unele dintre aceste mituri par aproape reale din cauza popularitatii lor. Recomandarea standard in SUA de a bea 8 pahare de 8 ml de apa pe zi este cunoscuta, dar
nu prea exista dovezi pentru a demonstra beneficitatea acestui lucru. Goldfarb si Negoianu fost de acord ca unii oameni - cum ar fi sportivii sau cei care traiesc in medii foarte uscate, cu climat cald - pot simti nevoia de a consuma multa apa pentru a evita deshidratarea, dar pentru o persoana care traieste intr-un mediu obisnuit, nu exista absolut nici o dovada ca bautul acestei cantitati de apa este benefica. Studiul lor, care va fi publicat in iunie 2008 in Jurnalul Societatii Americane de Nefrologie, poate risipi multe dintre miturile legate de apa.
Goldfarb insista asupra faptului ca sursele acestui "mit al apei" fac parte din lumea medicinei complementare si alternative, precum si asupra faptului ca raspandirea mai departe a mitului respectiv s-a realizat prin intermediul internetului, odata cu aparitia sa.
Specializarea in rinichi a lui Goldfarb a determinat ca el si colaboratorul sau Negoianu sa se poata ocupa de revizuirea literaturii din domeniu - referitoare la beneficiile consumului de apa potabila - ca urmare a unei preocupari comune, aceea de a studia modul in care rinichii se ocupa de fluidele din organismul uman.

Perechea de cercetatori a desfiintat cel putin patru mituri populare despre apa, prin studiile pe care le-au facut.
Primul mit, acela ca apa potabila reduce durerile de cap, avea la baza doar un singur studiu facut, si acesta avand niste rezultate fara semnificatie statistica.
Un al doilea mit - cum ca aportul crescut de apa imbunatateste tonusul pielii - este, de asemenea, lipsit de dovezi. Desi exista dovezi pentru faptul ca deshidratarea poate afecta pielea, Goldfarb a spus: "Nu exista date care sa sugereze ca hidratarea imbunatateste cu adevarat structura dermei. "
S-a afirmat, de asemenea, ca un consum mare pe apa ajuta la suprimarea poftei de mancare. Multi sustin ca, daca bei suficienta apa, aceasta poate ajuta in lupta impotriva obezitatii, sau cel putin contribuie la o mai usoara mentinere a greutatii corporale. "Multi oameni beau apa inainte si in timpul mesei pentru a incerca in acest fel suprimarea poftei de mancare" a declarat Goldfarb, dar "Nu exista dovezi coerente", cum ca apa suprima pofta de mancare. "Pentru ca apa se absoarbe foarte repede si tranziteaza atat de repede tractul gastro-intestinal, probabil ca nu da satietatea la care oamenii se asteapta si folosirea ei nici nu conduce la eliberarea de hormoni care suprima pofta de mancare, din cate stim"- a afirmat Goldfarb.
A patra afirmatie eronata este aceea ca prin a bea o cantitate mare de apa se elimina toxinele din organism si se imbunatatesc functiile renale. Expertii de rinichi au fost rapizi in risipirea acestui mit. Nu exista dovezi clinice pentru a sustine asta. Unii chiar au sustinut ca aportul ridicat de apa poate determina o mai buna functionare a organelor interne, cu toate acestea nu exista studii care sa sustina acest tip de beneficiu. Goldfarb a precizat clar ca nu acesta este modul in care functioneaza rinichii. "Cand bei multa apa, ajungi doar sa ai un volum mai mare de urina, dar nu creste neaparat excretia diferitelor elemente constitutive ale urinei". Sodiul si ureea ar putea fi eliminate astfel, dar nu este nici un studiu care sa sustina vreun beneficiu clinic al acestui lucru. Goldfarb spune ca nu exista absolut nici o baza rationala pentru "regula 8 × 8" si este foarte neclar chiar si de unde a pornit aceasta recomandare. Nu numai ca nu exista dovezi care sa sustina beneficiul unui consum suplimentar de apa, dar chiar exista unele circumstante in care supra-consumul ei poate fi nesanatos. "In cazul alergatorilor pe distante lungi, de exemplu, mai mult rau face bautul suplimentar de apa in timpul curselor decat bautul de prea putina apa" explica Goldfarb.
In continuare, acelasi Goldfarb si-a sustinut afirmatiile prin citarea cazului unei femei care a murit recent datorita umflarii creierului - fenomen aparut in urma unui consum continuu si rapid de apa de baut timp de cateva minute, ca parte a unui concurs desfasurat la radio.
In ciuda lipsei de dovezi despre beneficitatea consumului ridicat de apa, Food Standards Agency si alte organizatii isi mentin recomandarea de a fi baute 6 - 8 pahare pe zi.

Alte date rezultate in urma cercetarii Stiintifice. Apa in corpul uman provine din 2 surse:
-din lichidele si alimentele ingerate;
-din oxidarea substantelor organice in procesul de dezasimilatie.
In organism, apa alcatuieste partea fundamentala a mediilor interne (plasma sangvina, lichidul tisular si limfa); are rol de solvent al substantelor care se absorb prin sange si limfa, transporta substantele dizolvate in ea la celule, din care ia produsii de dezasimilatie pe care ii duce la organele de excretie, (rinichi si piele); inlesneste toate reactiile chimice si oxidarile din organism, avand rol de catalizator, si ia parte la mentinerea temperaturii constante a corpului gratie evaporarii prin piele.
Eliminarea apei din organism se face prin rinichi (urina, aproximativ 1500 ml in 24 de ore), si inca 1000 ml prin piele (transpiratie), prin plamani odata cu aerul expirat si prin intestinul gros (fecale).

~Forme de apa intra si extra celulara~ Compartimentarea apei:
- apa libera;
- apa partial legata;
- apa legata, care - se evapora greu;
- ingheata la o temperatura mai mica de O grade Celsius;
- nu dizolva cristaloizi;
- nu participa la osmoza.

Generalul Emil Strainu dezvaluie: "Peste Romania a cazut zapada a carei structura a fost modificata electronic !"
[ link extern ]