Timp de mai bine de 30 de ani au fost studiate în libertate maimuţele japoneze Macaca foscata. În 1952, oamenii de ştiinţă le hrăneau în insula Koshima cu cartofi pe care îi aruncau în nisip. Maimuţelor le plăceau cartofii, dar nu şi dacă erau murdari.
Una din ele a descoperit că poate rezolva problema spălîndu-i în apă. Le-a învăţat şi pe altele să facă la fel, aşa că între 1952 şi 1958 s-a dezvoltat un grup care spăla cartofii, dar alţi adulţi continuau să-i mănînce murdari. Să considerăm că erau 99 de maimuţe care spălau cartofii înainte de a-i mînca. În toamna lui 1958 s-a petrecut ceva extraordinar. Într-o dimineaţă încă o maimuţă (a 100-a) a învăţat să spele cartofii.
Din acel moment fenomenul s-a generalizat aproape la întregul trib. Energia suplimentară adusă de acea fiinţă vie a creat o schimbare ideologică radicală. Dar s-a constatat un lucru încă şi mai surprinzător. Obiceiul de a spăla cartofii a traversat oceanul, molipsind fără a exista nici un contact direct colonii de maimuţe aflate pe alte insule sau chiar pe continent, la Takasakiyama.
Aşadar odată depăşit un prag cantitativ, are loc un salt în conştiinţă ce poate fi comunicat instantaneu şi într-un mod telepatic de la o minte la alta. Cunoscut sub numele de “Fenomenul celei de-a o sută Maimuţă”, acest experiment arată că atîta timp cît un număr mic de persoane urmează o nouă cale, aceasta poate rămîne specifică doar lor. Dar există un punct de la care dacă doar o singură fiinţă aderă la ea, se crează un cîmp suficient de puternic pentru ca această nouă conştiinţă să influenţeze aproape pe toată lumea.
Cîmpul morfogenetic a fost descoperit de biologul Rupert Shaldrake şi este echivalentul unui cîmp electromagnetic care vehiculează informaţie în loc de energie. Odată ce a fost creat, acest cîmp informaţional acţionează în timp şi spaţiu fără a-şi pierde intensitatea. Este ca un tipar (pattern) pentru forme fizice, de la cristale şi pînă la sisteme biologice, ajutînd formarea sistemelor similare ulterioare. Un astfel de sistem în formare se dezvoltă pe baza unei seminţe informaţionale care rezonează cu un sistem precedent. Din această perspectivă, ADN-ul genetic al unui sistem viu, de exemplu un stejar, nu conţine toată informaţia necesară dezvoltării acelui sistem, ci reprezintă acel sîmbure informaţional care realizează acordul fin cu sistemele precedente de acelaşi gen. Cîmpurile morfogenetice sînt un fel de depozite ale obiceiurilor genetice.
Acest concept poate explica unele mistere ale memoriei umane. Creierele noastre sînt mai puţin nişte biblioteci, ci mai degrabă staţii de emisie-recepţie care lasă în continuu urme impregnînd cîmpuri morfogenetice şi care îşi „amintesc” experienţe trecute reacordîndu-se la acele urme lăsate anterior. Astfel utilizarea cîmpurilor morfogenetice ca purtătoare ale memoriei implică lipsa separării minţilor noastre. Această minte aflată pe un nivel superior de dezvoltare este cunoscută şi ca supramental.
Avem o identitate duală, asemănătoare dualităţii undă-corpuscul a electronului. Pe de o parte avem aspecte care sînt unice şi în întregime individuale, dar în acelaşi timp, o mare parte din gîndirea şi comportamentul nostru este format de către cîmpurile morfogenetice transpersonale şi participă la crearea lor. Sîntem conectaţi la stele nu numai prin chimia trupurilor noastre, ci şi prin mintea noastră. Acceptarea acestor aspecte deschide drumul investigării ştiinţifice a ideii că procesele mentale şi conştiinţa pot funcţiona şi fără un suport fizic. Aceasta ar elimina neîncrederea scepticilor în existenţa fiinţelor non-fizice – îngeri, viaţa după moarte, etc.
Cu ajutorul teoriei cîmpurilor morfogenetice se ajunge şi la concluzia că la un moment dat, umanitatea va trece printr-o schimbare globală de conştiinţă, iar aceasta se va petrece atunci cînd se atinge aşa-zisa masă critică la nivel de conştiinţă, adică atunci cînd vor exista pe Pămînt un număr suficient de fiinţe trezite din punct de vedere spiritual.
Poate că nu lipseşte decît o singură persoană pentru a bascula umanitatea într-o lume a bucuriei, a înţelepciunii şi a iubirii. Poate că acea persoană eşti chiar tu !
In loc de concluzii.
Eşti inteligent, dacă nu crezi decât jumătate din ce ţi se spune; eşti înţelept, dacă ştii care jumătate !
În viaţă nu primeşti ceea ce meriţi, ci doar ce negociezi !
Viaţa poate fi inţeleasă privind în urmă, dar trebuie trăită privind inainte !
Dr. Paulo Ubiratan - Porto Alegre, Rio Grande do Sul, într-un interviu acordat televiziunii locale, a fost întrebat despre unele sfaturi pe care le-a dat totdeauna.
Întrebare: Exercitiile cardiovasculare prelungesc viata ?
Raspuns: Inima a fost facută pentru a bate de un număr de ori ... Nu-ti irosi bătăile cu exercitii. Totul, în cele din urmă, se uzează. Accelerarea inimii nu vă va face sa trăiti mai mult. E ca si cum ai spune că se poate mări durata vietii unei masini, dacă o faceti sa meargă mai repede. Vrei sa trăiesti mai mult ? Trage un pui de somn !
Î: Ar trebui să mă opresc cu consumul de carne rosie si sa mănânc tot mai multe fructe si legume ?
R: Trebuie să întelegi logica eficientei ...Vaca ce mănâncă ? Iarbă si porumb. Ce sunt astea ? Plante. Deci, o friptura nu este nimic altceva decat un mecanism eficient de a introduce legume în corpul nostru. Vrei sa manânci niste boabe - mănâncă pui !
Î: Ar trebui să reduc consumul de alcool ?
R: Categoric, nu ! Vinul se face pe bază de fructe. Brandy este distilat din vin, ceea ce înseamnă că acesta trage apa din fructe, astfel încât să profiti din plin din ea. Berea se face, de asemenea, din cereale. Le puteti consuma !
Î: Care sunt avantajele unui program regulat de exercitii fizice ?
R: Filosofia mea este: dacă nu aveti nicio durere ... sunteti bine !
Î: Fripturile sunt daunatoare ?
R: Nu m-ai ascultat ! ... Astăzi alimentele sunt prajite in ulei vegetal. Acestea răman impregnate cu ulei vegetal. Cum ar putea uleiul de plante sa fie dăunător ?
I: Flexiunile ajuta la reducerea grasimii ?
R: Categoric nu ! Exersarea unui muschi doar il face să creasca în dimensiune.
Î: Ciocolata face rau ?
R: Esti nebun ? E cacao ! O altă legume ! Este bună pentru a fi fericit !
De tinut minte. Viata nu ar trebui să fie o călătorie până la mormânt, cu intentia de a ajunge sănătos acolo, cu un corp atractiv si un organism bine conservat. Mai bine apucă celălalt drum: bere într-o mână, chips de cartofi în cealaltă, mult sex si un organism complet uzat, pe deplin folosit, strigând căt te tin puterile: ... A MERITAT SA FACI CALATORIA !
REMEMBER
Dacă a umbla inseamnă a fi sănătos, postasul ar fi nemuritor !
Balena inoată toată ziua, mănancă doar peste, bea apă si totusi e tare grasa!
Un iepure aleargă toată viata si trăieste 15 ani; o testoasă nu aleargă niciodata si trăieste 450 de ani.
Filmul “Balanţa”, de Lucian Pintilie, cu Maia Morgenstern, Răzvan Vasilescu şi Victor Rebengiuc, va fi proiectat, pe 21 august, la Institutul Cultural Român (ICR) din Viena, informează instituţia din capitala austriacă.
Balanţa continuă, astfel, seria unor filme reprezentative pentru cinematografia românească proiectate la sediul ICR Viena până la sfârşitul anului. Pelicula reflectă realităţile României înainte de 1989. Nela (Maia Morgenstern) este unul dintre personajele principale, jucând rolul unei profesoare din Bucureşti al cărei tată moare la începutul filmului. Tânăra este repartizată la o şcoală din Copşa Mică, localitate unde îl va cunoaşte pe doctorul Mitică (Răzvan Vasilescu). Ambii au o atitudine refractară la adresa unei societăţi pe care comunismul vrea să o reducă la supunere.
Balanţa îi are în distribuţie pe actorii Maia Morgenstern, Răzvan Vasilescu, Victor Rebengiuc, Dorel Vişan, Mariana Mihuţ, Gheorghe Vişu, Dan Condurache şi Leopoldina Bălănuţă.
Filmul este subtitrat în limba engleză, iar intrarea este liberă în limita locurilor disponibile.
Intrare liberă la concertele şi recitalurile din cadrul Concursului Enescu. Un recital de excepţie al pianistului Jean Claude Pennetier
7 august 2014, 09:15 de Ionela Roşu
Cele mai frumoase concerte ale toamnei sunt gratuite la Concursul Enescu: publicul va putea asculta peste 230 de candidaţi din 36 de colţuri ale lumii, în cadrul a 40 de concerte şi recitaluri cu intrare liberă. Procedura de înscriere a fost făcută publică pe site-ul Festivalului şi Concursului (6 -27 septembrie).
Au început înscrierile pentru concertele şi recitalurile din cadrul Concursului Enescu. Publicul poate lua pulsul muzicii clasice a viitorului în cadrul celei de-a XIV-a ediţii a Concursului Internaţional “George Enescu” care se desfăşoară între 6 şi 27 septembrie la Bucureşti. Un recital extraordinar al pianistului francez Jean-Claude Pennetier (23 septembrie, Ateneu), concerte de pian, vioară şi violoncel alături de Orchestra Filarmonicii “George Enescu”, precum şi peste 200 dintre cei mai promiţători artişti de pe 5 continente care evoluează pe scenele Ateneului Român şi Universităţii de Muzică Bucureşti sunt evenimetele din cadrul acestei ediţii a Concursului Internaţional “George Enescu” (6-27 septembrie, Bucureşti) la care accesul pentru public este liber.
Rezervările se pot face prin intermediul unui formular online, în limita locurilor disponibile. Publicul este invitat să vină în sălile de concert şi să susţină România şi talentele pe care le lansează. Concursul Internaţional “George Enescu” este singurul concurs din România afiliat la Federaţia Mondială a Concursurilor Internaţionale Muzicale (FMCIM). De-a lungul celor paisprezece ediţii, nume importante ale muzicii clasice de astăzi, precum Radu Lupu, Alexandru Tomescu, Remus Azoiţei sau Elisabeth Leonskaja şi-au început cariera internaţională ca laureaţi ai Concursului.
Am primit acest articol de la un amic, care la randul sau l-a primit de la autoare, cu permisiunea de a-l face public. Un articol plin de invataminte, de luat in seama, atat de catre tineri, cat si de catre cei aflati deja la varsta a 3-a.
..Sfaturi pentru o bătrânețe liniștită..
de Liliana:
Adesea auzim „Ce vei face la bătrâneţe ?” şi spunem „Nu apucăm noi pensia.” sau „Să ajung până acolo şi văd eu ce voi face.”
Fiecare etapă din viaţă durează aproximativ 20 ani. Când ne organizăm viaţa nu luăm în calcul ultimii 20 şi totuşi ei reprezintă un sfert din viaţa noastră. Preferăm să abatem discuţia sau să evităm asemenea gânduri.
Dar dacă totuşi ajungem să trăim mult ? Încerc să-mi imaginez puţin o astfel de viaţă…
Te deplasezi din ce in ce mai greu, piaţa e departe, magazinele la fel, nu mai poţi căra, nu mai poţi conduce, oboseşti cumplit când urci sau cobori scările, poate chiar nu le mai poţi urca deloc pentru că te foloseşti de un cadru ca să poţi merge.
În cadă nu mai poţi face baie pentru că ai probleme cu inima sau rişti să nu te mai poţi ridica ca să ieşi din ea. Instalaţiile sanitare cedează una câte una… meşterii sunt neserioşi şi scumpi ….
Uiţi mereu că odraslele tale s-au maturizat de foarte mult timp şi atâta îi cicăleşti, atâta îi cerţi că n-au facut nimic din ce ţi-ai fi dorit tu să facă în viaţă încât acum te sună doar de Paşti şi Crăciun ca să vorbiţi scurt şi sec şi întotdeauna închei discuţia cu un reproş.
Prieteni nu prea ai pentru că ai devenit ursuz şi te vaiţi prea mult. Și ei la fel, aşa că nu te mai sună decât rar.
Te-ai mutat la ţară ca să ai grădină mare, linişte şi aer curat. Acum nu mai poţi lucra grădina, e plină de bălării şi ai prea multă linişte.
Spitalul e departe şi noapte de noapte adormi cu teama că ţi se poate face rău şi n-ai pe cine chema să te ajute pentru că toată viaţa te-ai certat cu vecinii.
Vederea ţi-a slăbit şi nu mai poţi face ce-ţi plăcea cândva să faci (să citeşti, să meştereşti, să coşi), iar de TV te-ai săturat până peste cap.
Casa te ruinează ca s-o încălzeşti iarna şi eşti nevoit să te refugiezi în cea mai mică cameră şi să stai cu pătura pe picioare toată ziua. Dacă ai marele noroc să mai fie lângă tine perechea de-o viaţă, în loc să vă acceptaţi neputinţele reciproc, să râdeţi, să glumiţi, să jucaţi canasta sau remi vă certaţi din orice, nimic din ce
face celălalt nu e bun.
Mă aflu în Germania pentru două luni, atât cât durează vacanţa de vară, acel lung concediu datorită căruia sunt atât de invidiaţi dascălii. Mi-a încolţit în minte ideea de a mă pune în slujba unor oameni care chiar au nevoie de mine şi de-a le fi de ajutor din mai multe motive: primul motiv ar fi (sinceră să fiu) cel financiar – gândul că în două luni câştig cât în zece luni în învăţământ m-a impulsionat mult să plec.
În al doilea rând am simţit nevoia unei ruperi de ritm, o schimbare care ştiam că mă va afecta într-un fel sau altul. O altă rutină mă va determina să-mi revalorizez viaţa.
Acasă au rămas soţul şi baiatul care a împlinit 15 ani zilele trecute şi care aşteaptă un cadou consistent la revenirea mea.
Pentru ei înseamnă dezvoltarea şi descoperirea de noi abilităţi: gătesc singuri, fac curăţenie singuri, îşi spală şi calcă singuri.
Pentru că vor face toate astea singuri timp de două luni, la 1 septembrie vor primi 10 mii lei. Nu-i rău.
Când le-am spus ce gând am şi ce argumente am adus, au analizat ei şi-au dezbătut problema, apoi mi-au dat acceptul să plec.
Am (re)descoperit un nou sentiment: dorul de casă… de departe, toate par altfel… motivele pentru care imi cicăleam puştiul sau aveam discuţii cu soţul mi se par acum aiurea.
Aici conştientizez cum n-aş fi făcut-o acasă că simplul fapt că am doi copii sănătoşi şi întregi la minte şi trup şi un soţ aşişderea, că avem casa noastră şi tot ce ne trebuie în ea, că avem amândoi serviciu, câţiva prieteni de nădejde, că părinţii pe care încă îi mai avem sunt sănătoşi şi autonomi. Ar trebui să mulţumesc în fiecare clipă. De asta mi-am dorit să plec şi de asta mă bucur enorm să revin acasă.
Lucrul cel mai minunat care mi se întâmplă aici e că am timp pentru mine cum n-am avut niciodată. Petrec mult timp doar cu mine şi cu gândurile mele. Acces la Internet am doar o oră pe săptămână şi asta e foarte bine.
Civilizaţia e departe de mine, casa e cocoţată pe-un deal de unde se vede Rinul în vale şi centrul localităţii. Până acolo fac în pas alert mai bine de 40 minute. Am fost pe jos să văd Rinul şi mi-au trebuit două ore şi jumătate ca să mă duc şi să revin.
În zare se văd blocurile oraşului din apropiere, Koblenz. Casa e construită pe un teren în pantă, astfel că din stradă intri în pivniță, parterul e de fapt la etaj, iar din mansardă mergi direct în grădină. Toată grădina e terasată astfel încât are multe porţiuni orizontale în trepte. Interesant… şi frumos.
Mă uit la oamenii de care am grijă, le urmăresc rutina zilnică şi încerc să mă imaginez la vârsta lor.
Frau Hildegard are 82 ani, cu mintea foarte limpede, aude perfect, în schimb nu mai vede aproape deloc şi se deplasează foarte greoi în baston sau cu cadrul de mers. O incontinenţă păcătoasă o obligă să poarte mereu Pampers.
Ochii n-o mai ajută să facă ce făcea cândva, nu mai poate citi, la televizor vede doar lumini şi umbre şi doar ascultă, nu ştie cât e ceasul, nu poate aprinde singură plita ca să gătească, nu poate pleca singură de acasă, nu poate vedea ce pastile trebuie să ia, nu ştie câţi bani mai are în cont, nu-şi poate cumpăra ce-i place…off!
Toate aceste neajunsuri o determină să-şi dorească să fie mereu în centrul atenţiei, să fie întrebată mereu ce-şi doreşte, să petreacă mult timp în compania cuiva… Îşi sună zilnic prietenele şi stă de poveşti cu orele spre disperarea lui Herr care o cronometrează de fiecare dată şi-o intreabă: „Mai ai ?”
Herr Helmut are 87 ani şi rezolvă Sudoku mai repede ca mine, nu mai aude bine, în schimb vede perfect, merge în baston şi oboseşte extrem de repede din cauza unei insuficienţe respiratorii şi a problemelor cardiace. Este foarte econom, nu risipeşte nimic din ce nu trebuie risipit.
Găteşte foarte bine, de fapt el găteşte pentru toţi trei, eu doar îl asist, îl ajut şi scriu reţetele în româneşte ca să ştie următoarele românce, care vor veni să-i ajute în casă ce şi cum mănâncă ei. Ideea asta i-a plăcut mult şi mereu îmi explică toate detaliile.
A lucrat la căile ferate şi are o mulţime de enciclopedii despre trenuri. Cândva a fost pasionat de păsări, le fotografia… le cunoaşte pe toate.
Pentru faptul că nu ştiu germana foarte bine comunic destul de anevoios cu ei. Acuma e mai bine, dar la inceput a fost cumplit. Dar aplic cu mare succes „Metoda Achim” aşa am denumit-o în amintirea bunului prieten de familie Gabi Achim, care mereu făcea boacăne şi mereu rânjea tâmp de te pufnea râsul şi nu te puteai supăra pe el.
Ei bine, metoda asta funcţionează perfect. Zâmbesc şi ridic din umeri ca o toantă şi-mi cer scuze. Sfaturi pentru o bătrânețe fericită.
Am scris mai jos câteva gânduri de care aş vrea să ţin cont în viitor şi care mă gândesc că poate vor fi de folos cuiva… sau măcar să invite la reflecţie…
Ideile sunt de-a valma, aşa cum mi-au venit în minte. Deci, ce am învăţat îngrijind pe Frau Hildegard (82) şi Herr Helmut (87) timp de două luni în Germania:
1. Că trebuie să te ingrijeşti de venitul tău la bătrâneţe încă de pe vremea când poţi s-o faci. Cheltuielile, deşi scad pe de-o parte (nu mai cumperi atâtea haine, nu mai călătoreşti atât de mult, nu mai pleci în concediu, copiii sunt pe picioarele lor), cresc mult pe de alta (medici, medicamente, deplasări, meşteri pentru reparaţii, ajutor menaj).
2. Că trebuie să ai lucruri de calitate în casă şi cât eşti încă în putere să pui totul la punct pentru urmatorii 20 ani (instalaţii sanitare, electrice, electrocasnice, acoperiş, gard, mobilă etc.
3. Că trebuie să faci eforturi permanente să fii la curent cu tehnologia (pe cât posibil). E greu să ai 80 ani şi să nu ştii să foloseşti un telefon mobil, să butonezi o telecomandă, să foloseşti un bancomat (exemple contemporane).
4. Că trebuie să te ai bine cu vecinii.
5. Că trebuie să ai prieteni buni şi de nădejde, că trebuie să fii tu un bun prieten. Să-i suni, să vă întâlniţi, să organizaţi acţiuni comune. Să-i feliciţi la aniversări şi să le faci cadouri simbolice.
6. Că trebuie să fii cât mai activ. Dacă laşi garda jos puterile tale vor scădea foarte rapid.
7. Că trebuie să-ţi dezvolţi ai o paletă largă de hobby-uri şi de activităţi extraprofesionale încă de pe-acum, cât eşti încă valid şi trebuie să iei în calcul că bătrâneţea aduce cu ea multe neputinţe pe diverse planuri. Dacă toată viaţa ai citit sau ai privit la tv, dacă ajungi sa-ţi pierzi vederea eşti terminat. Ziua trece
îngrozitor de greu privind în tavan.
8. Că e înţelept să te îngrijeşti cât eşti în putere să achiziţionezi aproape de casă o palmă de pământ pe care s-o poţi lucra, să ai un pom, să faci mişcare, să te simţi util, să ai o legumă sau un fruct proaspete şi sănătoase.
9. Adună amintiri frumoase. Rânduieşte-le frumos în albume şi cutii. Completeză un jurnal cu evenimentele importante şi scrie câteva rânduri despre ele. Acum nu realizezi ce vor însemna ele atunci.
10. Împacă-te cu copiii tăi. Respectă-le alegerile, încurajează-i mereu şi roagă-te să le fie bine.
11. Fă eforturi permanente să faci să fie armonie şi înţelegere în familie. Respectul şi toleranţa să fie cuvinte de ordine. Vine vremea când doar ele vor mai conta;
12. Îngrijeşte-te de sănătate cât mai bine. Impune de pe-acum un stil de viaţă şi o alimentaţie cât mai sănătoase: cât mai multă apă, cât mai multe alimente neprelucrate termic, cât mai puţină carne, „sare, zahăr şi grăsimi” cu moderaţie, ulei de măsline, miere de albine, mese la ore fixe, bioritm, mişcare, sport, prieteni, activităţi sociale, hobby-uri, curăţenie (trup şi casă), activităţi mentale și lista e lungă. Fă-ţi o dantură de calitate.
13. Descotoroseşte-te de ce nu mai ai nevoie în casă. Evită să aduni lucruri care nu-ţi vor folosi nicodată.
14. Începe să fii econom. Nu risipi fără rost resursele.
15. Dacă îţi vei construi o casă ia în calcul eventualitatea că poţi trăi cel puţin 90 ani şi că un sfert din viaţă puterile tale nu vor fi nici pe departe cele de acum. N-o fă mare. Copiii cresc repede şi-şi iau zborul. Dacă totuşi vrei o casă mare şi-ţi poţi permite, proiecteaz-o în aşa fel încât, fie să poţi locui cu copiii si familiile lor (lucru puţin probabil), fie să poţi închiria o parte din casă fără să fii deranjat sau să deranjezi sau, de ce nu, să oferi găzduire contra ajutor menajer. Dacă poţi, mai bine investeşte într-o a doua locuinţă care poate fi inchiriată sau dăruită copiilor.
16. Nu te gândi să te muţi la pensie la ţară decât dacă ai confort (apă, gaz), căi de comunicaţii bune şi un oraş aproape şi doar dacă ai crescut la ţară. Altfel, o schimbare prea radicală după pensionare va fi greu de asimilat. Primii ani îţi va fi bine, dar apoi va începe să-ţi fie greu.
17. Gândeşte-te că la pensie va trebui să ai cu ce-ţi umple timpul. Învaţă să pictezi, să bricolezi, să grădinăreşti… orice îţi poate umple timpul şi, de ce nu, să-ți aducă un venit.
18. Învaţă să acorzi primul ajutor, să faci injecţii şi masaj terapeutic.
19. Fii îngăduitor cu cei vârstnici şi neajutoraţi. Ei nu vor să fie aşa… Nu vor să fie neputincioşi, ursuzi, nefolositori. Dacă nu-i poţi ajuta într-un fel sau altul, măcar nu te mai supăra pe ei când îţi încurcă treburile în goana ta zilnică.
20. Fii cât mai apropiat cu părinţii tăi. Dacă eşti departe de ei sună-i cât mai des, lasă-i să te cicălească fără să te enervezi, ascultă-le aceeaşi întâmplare spusă şi data trecută. Când mergi în concediu nu te du ca musafir, pune în portbagaj trusa cu scule şi pune la punct ce e de reparat, ajută-i, cumpără-le ce le trebuie sau ştii tu că le-ar uşura bătrâneţile.
Lista o poate completa fiecare cu ce mai întâlneşte pe parcurs. Din fericire avem mulţi bătrâni în jur şi multe exemple bune şi rele de învăţat din ele. Nu ne putem plânge nimanui mai târziu spunând că n-am ştiut.
Ideea e simplă… dacă nu începi să faci nimic din toate acestea încă de pe-acum… vei fi condamnat la o bătrâneţe nefericită. Aşa gândesc eu acum. Punct.
avocatnet.ro explicăm legislația
Alyi, utilizator
ContSters176126 
Nicolaie Ciobotaru