Autoritatea are asistenti sociali, ceva de gen, nu-mi amintesc acum exact denumirea...
Ei observa numai chestiuni legate de atmosfera, mediul, conditiile in care traieste copilul; acesta este, in are, raportul lor.
Din pacate, aceste raporturi sunt niste formalitati, superficiale, intocmite in baza declaratiilor parintelui; nu se intreaba vecini, raportul nu se refera la comportamentul copilului si al parintelui etc.
In conditiile in care insa un astfel de lucrator considera necesar, un psiholog va face sedinte cu minorul cu scopul de a vedea starea lui psihica, dezvoltarea si atmosfera familiala.
Refuzul parintelui de a prezenta copilul la Autoritate pentru sedinte poate duce si la decaderea din drepturi.
In toate cazurile, vorbim de ascultarea unui expert in cazuri in care, in instantele din Romania, nici macar expertize psihologice nu se efectueaza. Nu spun ca un avocat nu poate ajunge la depunerea unui raport scris despre starea psihica a minorului, spun doar ca acel avocat tot de Autoritate sau Directie de protectie a copilului trebuie sa se foloseasca.
Astfel, in conditiile in care o institutie a statului, considerata experta in a analiza starea minorului in familie, face un astfel de raport, cum anume, intreb, procedural, poti audia acel psiholog?
Mentionez ca psihologul Directiei nu este considerat expert in acceptiunea Codului de procedura civila, asa incat...
Vorbim vorbe. Nu cred ca un jude intreg la cap ar audia un minor atat de tanar... Copiii, la varsta asta, resimt plecarea parintelui la munca, zilnic, ca o parasire... Perceptia realitatii e denaturata... Un copil pana in 3 ani nu se poate orienta temporal; simte timpurile verbului, insa plaseaza in trecut toate evenimentele care nu-i plac (chiar daca nu s-au intamplat), in prezent ce vrea si-i place iar viitor... nu prea stie si nu prea-l foloseste.
Vorbim despre un om care nu are notiuni elementare de viata...
Un copil de 2 ani amenintat ca va fi batut daca face ceva rau, chiar daca nu a fost atins vreodata, intrebat daca a fost batut, raspunde da... in mare parte... caci e o actiune neplacuta, o duce la trecut si apare covorbitorului ca o intamplare reala...
E o mare tampenie sa audiezi un copil atat de mic, probabil ca oameni care nu au citit nimic despre psihologie in viata lor sau nu au lucrat cu psihologi afirma ca se incalca te pomenesti ce drepturi...
Cunosc un copil care s-ar muta de buna voie la o vecina; pentru ca nu-si lua calciul, o vecina i-a dat o doza de cavit spunandu-i sa manance incet, ca e o ciocolata foarte rara... I-a tot dat cavit vecina vreo cateva zile la rand, acum o iubeste la nebunie. Ii da mama lui Cavit acum, dar el stie ce stie ;) , de la vecina i se trage, uitand complet cand mama lui incerca disperata sa-l convinga sa manance... Cavit!
Asadar, vecina e eroina care a convins-o pe mama lui sa-i dea ciocolata aia asa de buna! :P Iar mama e cam rea, nu-i da ,ereu, chiar ii dadea lucruri care n u-i placeau, ii mai da si azi... daca ar sta la vecina, ar manca numai bunatati!
Na! Audiati copilul asta si judele nu-l va da nici mamei si nici tatalui! =D> Ca si tata e rau, mereu de acord cu mama!
Are 4 ani deja si cunoaste si timpul viitor, plasand acolo toate situatiile pe care nu stie sa le catalogheze, nu stie daca ii convin sau nu! B-)
J H a scris:
Am citit odata undeva, intr-un studiu, ca pentru copii doar moartea unui parinte e mai grea decat divortul parintilor...
Nu am citit acel studiu dar este foarte posibil sa fie adevarat.
Eu ma intreb un lucru.Cine poate fi de vina in realitate pentru destramarea familiei ? Mama minorului care nu are motive temeinice pentru divort sau tatal care se nu opune suficient de tare la desfacerea casatoriei in lipsa de motive temeinice ?
Oricum divortul se va putea pronunta, intr-un final, cu toata opozitia tatalui.
Varianta in care tatal agreseaza mama minorului ii va da clar dreptate mamei, de aceea nu o pun in discutie.
avocat Claudiu Lascoschi