Nu conteaza acre si cum e de vina, psihologii spun ca in ruperea unei relatii ambele parti sunt vinovate intotdeauna, dar nu asta conteaza. Conteaza ca minorul sa nu fie bagat la mijloc, folosit, audiat ca sa aleaga intre parinti si de aici sa porneasca o alta drama in viata lui...
Asta conteaza...
Cat despre studii, sunt studii britanice cu precadere care afirma exact ce a sous J H, ca doar moartea parintilor e mai grea pentru un copil decat divortul lor...
Studiile astea leaga diverse probleme sociale ale copiilor cu destramarea familiilor: abandonul scolar, graviditate la minori, infractionalitate etc.
Sunt foarte serioase si... te cam sperie!
Si atunci voi ce sugerati ?
Sa nu mai fie audiat minorul ?
Totusi, Legea nr 272 / 2004 mentioneaza varianta ascultarii minorului.
Nu este mai bine sa fie si ascultata sau analizata si dorinta minorului ?
Eu cred ca atasamentul minorului fata de unul dintre parinti nu este intamplator.De aceea, din moment ce copilul simte care dintre parinti il iubeste mai mult si sentimentul este reciproc, nu pot sa nu ma intreb de ce nu ne-am intreba daca nu cumva cealalta persoana care vrea sa-i fie incredintat pentru a primi pensie de intretinere nu este cumva mai afectata de plata pensiei decat de cresterea, ingrijirea si educarea minorului.
Pentru a fi mai concis, ma intreb daca nu cumva acest lucru seamana mai mult cu un job, cu un soi de loc de munca pentru care sa fie retribuita.
Ma tem ca instantele nu analizeaza prea profund cazurile deduse spre judecata in fata lor si din obisnuinta de a da castig de cauza unuia dintre parinti ajunge sa il ignore pe celalalt.
Este daca vreti o prezumtie de vinovatie indreptata impotriva unuia dintre parinti fara sa mai fie interesati sa administreze si probe, ceea ce mie mi se pare deosebit de grav.
Cu privire la anumite procese de dreptul familiei incep sa cred ca procesele penale se desfasoara intr-un mod echitabil ( daca ar fi sa fac o comparatie).
Sau, se poate spune ca anumite procese de dreptul familiei se judeca asa cum se judecau odata in Romania procesele penale, adica din moment ce o persoana era trimisa in judecata era deja condamnata, procesul constituind numai un formalism prevazut de lege cu singura ratiune ca procesul este pentru obtinerea unei condamnari penale era obligatoriu.
avocat Claudiu Lascoschi
Legea asta spun e de ascultarea minorului si daca e impotriva interesului lui? Nu se face totul atata timp cat e in interesul sau?
Cat e copil mic, pana in 36 de luni, creierul sau se configureaza (emisfera dreapta, cu precadere) in baza experientelor emotionale acumulate; astfel orice trauma isi va pune amprenta pe intreaga sa viata, caci el va fi format si in functie de aceasta... Chestiunea apare mai mult in cercetarile americanilor de specialitate, caci ei sunt mai buni pe cercetare.
Unii psihologi afirma chiar ca micutul se poate naste cu o anumita incarcatura genetica ce se poate schimba, in urma primelor experiente emotionale, in alta...
Asta in perioada copilului toddler (asa cum numesc americanii etapa de viata pana in 36 de luni, etapa mersului, ca sa incerc sa traduc).
E pedrioada in care copilul, desi traieste numai in prezent si nu are conceptul timpilor trecut si viitor, se formeaza psihic. Pe creierul sau se suprascrie informatia de viata dobandita... El abia invata primele fraze, genurile, articularea primelor cuvinte cu articole hotarare/nehotarate...
Cum sa-l audiezi?
Dorinta minorului nu e una realista; dealtfel, daca vorbeste cu unul dintre parinti inaite de audiere, il va alege pe acela; daca se reaudiaza si vb cu celalalt parinte inainte, il va vrea pe acesta. Pentru ca el inca nu exista complet, el nu stie sa sufere inca, nu stie de ce-si loveste un parinte sau un alt copil cand o face, darmite sa determine singur ce vrea.
La varsta asta, copilul invata cam 7-9 cuvinte zilnic; inainte, stia de toate cateva zeci.
Deci e perioada in care e foarte ocupat cu a intelege, a cerceta... Abia dupa aceasta perioada, pe la 3-4 ani, apare varsta lui de ce, semn ca acesta incepe sa inteleaga ceva exterior lui.
Or, sa te analizezi interior, inca e departe; prescolarii abia pot, cu greu, identifica unele cauze (nu toate) ale starilor lor afective.
Consider ca inechitatea unei instante sau a alteia nu poate justifica mutilarea psihicului unui minor.
Repet: nu e nimic din ceea ce ar putea exprima minorul si nu s-ar putea dovedi altfel: poze, martori, desene ale micutului, descrieri ale vietii sale zilnice etc.
In rest, nu vorbim decat de daca sa fie audiat un minor de 2-3 ani intr-o incredintare, nu scopurile urmarite de un parinte sau altul.
Daca un parinte il creste frumos, se ocupa de el, ce mai conteaza motivatia lui: nevoia de bani, frica de dumnezeu, traditia populara privind ingrijirea copilului etc. :O
Nu ma refeream la cazul in care nu este in interesul suprem al minorului.
Aveam in vedere ipoteza in care se poate observa atasamentul copilului de 2 ani sa zicem cu privire la parinti.
Se poate observa la care dintre ei vine mai des intr-o perioada de timp, etc.
Si psihologii ar putea analiza aceste lucruri dar din pacate sunt subiectivi.
Eu cred ca judecatorii de dreptul familiei ar trebui sa faca niste cursuri psihologice intensive pentru a stii cum sa procedeze si cum sa analizeze anumite aspecte de natura psihologica.
Eu consider ca interesul suprem al minorului nu poate fi garantat efectiv decat in cazul in care va fi incredintat parintelui de care este mai atasat cu adevarat si nu in cazul in care incredintarea se face pe anumite criterii personale si fara a se administra efectiv probe.
Interesant este faptul ca in majoritatea cazurilor nu prea sunt probe.Probabil ca tocmai administrarea cu adevarat a probelor ii poate speria pe judecatori sau judecatoare.
avocat Claudiu Lascoschi
avocatnet.ro explicăm legislația
CLAUDIU LASCOSCHI, Avocat
gygygy 
Antoanela Geaman 
truevio