A.E. Baconsky - Miraj de iarna
Aicea totul seamana cu tine
Sau poate eu asemanari iti caut;
Flori de ninsoare mari, diamantine,
Suavi mesteceni-melodii de flaut.
Brazii inalti si coplesiti de nea
Par crini enormi acoperiti de floare-
Cu dorul meu de pretutindenea
Te caut ca o planta suitoare.
In sarpele de fum ce suie lin
Faptura ta subtire se mladie,
Vantul de nord in fulgii care vin
Te spulbera, te-adoarme si te-nvie.
Ceturi tarzii - flori de ninsoare, flori
Tresar si se-nfioara omeneste,
Si parca insasi noaptea uneori
Cu ochii tai de-aproape ma priveste.
O, ceas de taina - clipele dispar,
E numai gandul meu umbland aiurea.
Si neaua cu sclipiri de nenufar
Trecand prin mine, bantuie padurea.
Sunt numai eu care mi-aduc aminte…
Din toate-ai disparut, nu te mai vezi.
Doar inima cu dorul ei fierbinte
Topeste-n jur imensele zapezi.
O carte postala - Marcela Penes
Draga doamna barza,
De-atata frig
S-a speriat tot neamul pasaresc.
Cu sfiala,
M-am decis
Sa va scriu aceasta carte postala.
Va rog sa iertati,
Draga doamna barza,
Ca ortografia mea este... cam varza,
Dar nu puteam sa rabd,
Pentru nepriceperea-mi umila,
Capriciile acestei ierni fara mila.
Si atunci, in numele celor infrigurati,
Va rugam sa nu mai intarziati,
Ca eu una, ce sa zic? Nu mai pot!
Va asteptam cu soare cu tot!
Aceasta mi-e rugamintea
Scrisa precum m-a taiat mintea.
Semneaza, pe o frunza uscata de dud,
O pasare care niciodata
N-a calatorit catre sud...
:D
Rainer Maria Rilke - Ce te faci, Doamne, dacă-ți mor?
Ce te faci, Doamne, dacă-ți mor?
Dacă mă sparg? (îți sunt urcior),
Dacă mă curm? (îți sunt izvor),
Îți sunt veșmânt și croitor,
Când nu mai sunt, ești fără rost.
N-o să mai ai, după ce mor,
cald bun-venit și adăpost.
Pierzi, ostenit, de pe picior,
sandaua moale ce ți-am fost.
Mantia-ți mare nu te mai ține.
Privirea ta, ce-al meu obraz, oricând,
o strânge cald ca într-un cuib plăpând,
veni-va după mine căutând,
și pe-nserat se va lăsa-n zbor frânt
la sânul pietrelor străine.
Ce te faci, Doamne? Mă-nspăimânt...
(traducere Ioana Pavelescu)
Note de primavara
George Bacovia
Verde crud, verde crud…
Mugur alb, şi roz şi pur,
Vis de-albastru şi azur,
Te mai vad, te mai aud!
Oh, punctează cu-al tău foc,
Soare, soare…
Corpul ce întreg mă doare,
Sub al vremurilor joc.
Dintr-un fluier de răchită,
Primavară,
O copilă poposită la fântână
Te îngână
Pe câmpia clară…
Verde crud, verde crud…
Mugur alb, şi roz şi pur,
Te mai văd, te mai aud,
Vis de-albastru şi azur.
Nervi de primavară - George Bacovia
Primăvară ...
O pictură parfumată cu vibrări de violet.
În vitrine, versuri de un nou poet,
În oraş, suspină un vals de fanfară.
O lungă primăvară de visuri şi păreri ...
O lungă deşertare zvoneşte împrejur,
E clar şi numai soare.
La geamul unei fabrici o pală lucrătoare
Aruncă o privire în zarea de azur.
O nouă primăvară pe vechile dureri ...
Apar din nou ţăranii pe hăul de câmpie,
În infinit pământul se simte tresăltând :
Vor fi acum de toate cum este orişicând,
Dar iar rămâne totul o lungă teorie.
O, când va fi un cântec de alte primăveri ? ! ...
De pe-o “buna dimineaţă” - Otilia Cazimir
De pe-o “bună dimineaţă”
Cu tulpină de cârcel,
A sărit un gândăcel
Cu mustăţile de aţă.
Alţi gândaci, mărunţi şi roşii,
Care-şi poartă fiecare
Ochelarii pe spinare,
Dorm la soare, somnoroşii!
Iar pe-un fir de păpădie,
Ce se-nalţă, drept, din iarbă,
Suie-un cărăbuş cu barbă,
În hăinuţă aurie.
Suie, mândru şi grăbit,
Să vestească-n lumea mare:
- Preacinstită adunare,
Primăvara a sosit!