Poezii care ne-au mangaiat sufletul de-a lungul timpului...

Question

Discuție deschisă în Timp liber şi ocupaţii cu care îl putem umple

Poezii care ne-au mangaiat sufletul de-a lungul timpului...

Utilizator 10:25, 3 Septembrie 2011

Am deschis acest topic din dorinta de a se posta aici poezii care v-au marcat in evolutia Dvs. ca personalitate. In spatele fiecarei poezii, poem, exista o muzicalitate.

Rudyard Kipling – Dacă

Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd
ªi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
ªi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,

Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
ªi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,

Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci
ªi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,

Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,

Dacă poţi strânge toate câştigurile tale
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
ªi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,

Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
Afară de voinţa ce le impune spor,

Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
ªi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,

Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şasezeci de clipe de veşnicii,

Mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
ªi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!

Răspunde Citează

353 mesaje

143218 vizualizări

33 participanți

Cel mai recent răspuns: , Specialist in domeniul Securitatii si Sanatatii in Munca 15:58, 20 Octombrie 2021

Vezi răspuns

Răspunsuri moderate (2)

Pagina 28

Pagina 30

Alte discuții în legătură

Intra aici cu sufletul si esti mai acasa ca oriunde... Daca iubesti poezia, daca esti fascinat de frumusetea cuvantului... nu sta pe ganduri, scrie, scrie asa cum stii tu, incepe cu putin si mai ales nu-ti fie ... (vezi toată discuția)

Poezie_strofa creatie proprie M-am nascut, cand cerul plangea cu stele, si LUNA mi-a dat printre ele, primul SARUT. (vezi toată discuția)

Citate si poezii de dragoste • Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire... • Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet ranit si apoi ... (vezi toată discuția)

Gabriela Monica Ionescu Consultant fiscal · Answer 1 · 2012-04-01 09:19:27

Judecatorul

Zi-mi despre el tot ce poftesti:
cunosc ce lipsuri are fiul meu.
Nu-l indragesc pentru ca-i bun
ci pentru ca e fiul meu!
Cum poti sa stii cat mi-i de scump,
daca tu incerci , ca pe cantar,
sa-i dramuiesti cat ii atarna meritele
fata de multele-i cusururi?
Cand trebuie sa-l pedepsesc,
mereu mai mult simt ca-i fiinta din fiinta mea.
Si, cand il fac sa lacrimeze, imi plange inima cu lacrimile lui.
Doar eu am dreptul sa-i aduc vina
si cu blandete sa-i dau pedeapsa,
pentru ca numai cel ce iubeste
poate sa indrume pedepsind...

Rabindranath Tagore

Andreea-Ionescu Utilizator · Answer 2 · 2012-04-05 15:40:45

Melancolie
George Bacovia
Ce chiot, ce vaiet în toamnă...
ªi codrul sălbatec vuieşte -
Răsună-n coclauri un bucium,
ªi doina mai jalnic porneşte.

- Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge şi nu-ţi fie teamă -
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă...

Andreea-Ionescu Utilizator · Answer 3 · 2012-04-08 20:08:24

Bolnav in al meu suflet de Mihai EMINESCU

Bolnav in al meu suflet, in inima bolnav,
Cu mintea depravata si geniul trandav, inchin a mea viata la scarba si-ntristare
Si-mi tarai printre anii-mi nefasta aratare
- Prea slab pentru-a fi mare, prea mandru spre-a fi mic -
Viata-mi, cum o duce tot omul de nimic.
Nascut far de-a mea vina, traind far mai s-o stiu,
Nu merg cum merg alti oameni, nu-mi pasa de-unde viu,
Supus doar ca nealtii, la suferinte grele,
Unesc cu ele stirea nimicniciei mele,
Sfant n-am nimic, in bine nu cred si nici in rau,
Viata mea aceasta nici vreu si nici n-o vreu :
Nepasator la toate, de lume apostat,
A vietii osteneala o simt si n-o combat.
As rade doar de viata, dispretuind-o toata,
Muncind cu mii de chinuri suflarea ei spurcata,
Muncind in mine insumi vointa-n orice nerv,
Pieirea cea eterna din mine sa o serv.
Dar vai! nici siguranta n-o am ca mor pe veci.
Si daca oare-a mortii mani palide si reci, in loc sa sfarme vecinie a vietii mele norma,
Ar pune al meu suflet sarman in alta forma ?
Daca a mea durere, un vecinie Ahasver,
La morti va fi pus iarasi, de catre lumi din cer,
Ca cu acelasi suflet din nou sa reapara,
Migratiei eterne unealta de ocara! ?
Nimic, nimic n-ajuta - si nu-i nici o scapare.
Din asta lume-eterna, ce trecatoare pare.
Gonit in timpi si spatii, trecand din forma-n forma,
Eterna fulgerare cu inima diforma,
De evi trecuti fiinta-mi o simt adanc ranita,
Pustiu-alergatoare, cumplit de ostenita
Si-acum din nou in evu-mi, lui Sisif cruda stanca
Spre culmea mortii mele ridic s-ast data inca;
S-ast data? Cine-mi spune ca-i cea din urma oara?

Muresan Felicia Utilizator · Answer 4 · 2012-04-08 20:39:43

Poza veche

de Otilia Cazimir

Sunt eu, fetiţa asta serioasă
Ce stă pe-un scăuieş, cuminte,
Strângând la piept, cu mâinile-amândouă
Păpuşa nouă,
De care încă-mi mai aduc aminte?
(Avea rochiţă albă, de mătasă.)

Mi-e milă de mânuţa ei,
De trupul mic, şi firav, şi puţin:
Mi-e milă ca de-un copilaş străin
Ce-ar fi murit, demult, sub ochii mei...

Pe vremea ceea nu mă cunoşteam, -
Oglinzile erau aşa de nalte!
O dată doar, în luciul unui geam
Am bănuit o clipă chipul meu,
Am prins în ochi surâsul celeilalte
ªi n-am ştiu că-s eu.

Dar într-o zi am coborât din cui
O cadră-n care nu era nimic –
Decât o fată cu priviri căprui.
Ca un pisoi prostuţ şi mic,
Am cercetat pieziş, cu frică,
Vedenia stângace.
Am râs: - Săraca, tare-i mititică!
A râs şi ea. – Ai şi mata cercei?
De ce nu vrei să vii oleacă-ncoace?...
Dar mâna care-o căuta pe-a ei
A pipăit zadarnic sticla, rama,
ªi-nspăimântată am fugit la mama...

Azi, din fetiţa aceea nu mai este
Decât o poză ştearsă şi-o poveste.
Cu ochii mari, cu cerceluşii din ureche,
Mi-a adormit – păpuşa veche
Pe scauieşul din grădină –
În suflet, printre cioburi de lumină.

Dar de Crăciun, când fulgi subţiri de fum
Coboară linişte pe suflet şi pe drum,
Când bate-n geamuri cea dintâi colindă, -
Din întunericul uitat în mine
Eu simt, încetişor, cum vine
Fetiţa din oglindă,
Cum îşi deschide ochii calzi şi vii
ªi-mi cere iarăşi râs şi jucării.

-Din volumul „Poezii”, 1939

Andreea-Ionescu Utilizator · Answer 5 · 2012-04-09 21:28:06

Charles-Pierre Baudelaire - Armonie in amurg

E vremea când pe lujer, în seara ce se stinge,
Vibreaz-asemeni unei cadelniti orice floare;
Acum parfum si sunet de-a valma-ncep sa zboare,
Vals trist si moleseala ce farmeca si-nfrânge!

Vibreaz-asemeni unei cadelniti orice floare;
Vioara ca un suflet pe care-l chinui plânge;
Vals trist si moleseala ce farmeca si-nfrânge!
Frumos si grav e cerul ca bolta din altare.

Vioara ca un suflet pe care-l chinui plânge;
Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare!
Frumos si grav e cerul ca bolta din altare;
Si soarele în zare s-a înecat în sânge...

Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare
Vestigii luminoase din vremi trecute strânge!
Si soarele în zare s-a înecat în sânge...
În mine amintirea-ti e-o lacra de odoare!