Buna ziua,am si eu cateva intrebari despre cum ar trebui sa procedez;
Am divortat acum 1 an,am castigat custodia unicului copil de 6 ani ,am plecat din apartamentul care e proprietatea amndurora(a mea si a fostului sot)dupa multe multe certuri , toate in jurul copilului.In prezent stau in chirie cu copilul meu.Intrebarea este:
Ce pot sa fac eu daca tatal atunci cand vorbeste cu copilul ii spune despre mine si familia mea tot felul de prostii,injurii,certuri de fata cu copilul,intr-un cuvant ma defaimeaza.
Pot sa ma duc la protectia copilului sa depun o plangere ?Nu e normal ce face,si ma gandesc ca il afecteaza pe copil sa auda asa ceva despre mama lui.Sau ce sa fac?
Multumesc!
Cu siguranta este dreptul copilului dar imi pare rau daca credeti ca mama se poate folosi de acesti bani in alte scopuri,avand in vedere ca are o pensie de 200 ron si numai gradinita pe luna ma costa in jur de 400 ron.Iar fata are tot ce isi doreste
Nu ma refeream decat la faptul ca sunteti gata sa renuntati dvs la un drept al copilului, ca sa poarte copilul un nume al altcuiva. Oricum, nu au nicio legatura una cu alta, nu ar pierde pensia de intretinere.
nu ii mai dati sa vada copilul,mai ales ca nu exista o hotarare in acest sens.si chiar daca ar fi existat.....cum multi dintre cei care ar trebui sa plateasca pensie de intretinere minorului nu o fac si legea sau institutiile statului nu gas nicio metoda concreta de a rezolva aceasta problema...nu vad de ce dvs ar trebui sa faceti asta.da,ar fi fost corect daca nu va defaima in fata copilului si se purta ca un tata,dar atata timp cat procedeaza de aceasta maniera chiar nu are ce pierde copilul.ce sa invete de la acel tata?cum sa isi urasca mama care are grija lui zilnic?
Nu are program,dar ma gandesc sa nu ii mai dau copilul sa-l vada,desi nu asta as fi vrut pt copilas...,totusi el isi iubeste tatal.
Eu nu va pot spune ce sa faceti decizia va apartine.
Insa...ar trebui sa incercati varianta expusa de mine intrucat daca va defaimeaza nu este frumos.
Important este sa nu va mai defaimeze deoarece va afecteaza imaginea in fata copilului si acest lucru nu este in interesul minorului.
Ar trebui sa evaluati copilul ca sa vedeti cat impact au asupra lui acele vorbe. POate copilul il asculta pentru ca il iubeste, dar nu le crede... poate ca sufera ca le aude... poate ca nu le da mare importanta, nu aveti de unde sti pana nu il evalueaza un psiholog independent.
Cu acea evaluare mergeti ori in instanta, ori la Protectie. Daca mergeti singurica si faceti o hartiuta si luati numar de inregistrare... cei platiti prost si cu sute de dosare de care nu au timp ii vor acorda o atentie mica.
Imi pare rau sa va spun, insa aceasta este realitatea in toate tarile lumii, fie ele cat de dezvoltate.
Pe de alta parte, copilul va creste si va discerne tot mai bine; il puteti intreba daca ii place ce spune tatal sau de dv., daca el crede, daca e frumos cand un om X isi denigreaza rudele deci daca e ok tata, ii puteti explica faptul ca tatal sau e atat de suparat pentru despartirea dintre voi incat asa se refuleaza el, ca ii poate cere sa inceteze pentru ca tatal lui tot il va iubi si il va lua la el etc.
Explicati-i situatia, ca de schimbat nu o puteti schimba, deci mai bine il ajutati sa inteleaga asa incat sa nu sufere si nici sa nu isi insuseasca un astfel de comportament.
Cat despre vizite, daca le interziceti faceti 2 rele: si dv. si copilului. In plus, ii ta tatalui rau-vorbitor un ajutor dupa ce el cu siguranta va obtine in instanta dreptul de vizitare: "Na, vezi ce-a facut mama ta?"
Pe langa faptul ca va denigrati singura in fata copilului si ca veti pierde cu brio procesul eventual de stabilire program de vizitare si/sau chiar restabilire custodie pe Noul Cod civil, mai sufera si copilul. Rau.
Mamele care spun cu atata usurinta sa nu lasati copilul sa-si vada celalalt parinte nu cunosc cat rau le face asta copiilor, cata nesiguranta le da, cata lipsa de incredere si cat de usor ii e unui astfel de copil sa o ia pe cai gresite. Pacat!
Nu faceti asta, nu va raniti atat copilul.
Succes, reveniti si tineti-ne la curent.
Daca o mama ii face rau unui copil ca nu ii da voie "tatalui" sa-l vada, cand acesta mai mult ca sigur (in cele mai multe cazuri) suna sau se intereseaza de copil din inertie, sau lipsa de activitate, sau ca nu zica lumea ca nu o face, atunci cum se numeste cand un "tata" ii zice in fata copilului - dupa ce acesta ii spune "te iubesc tati"- ca nu il mai vrea, ca si-a gasit alta femeie cu alt copil (era baiat) si ca in cateva zile se insoara? Isi lasa femeia care a fost langa el si la bine si la rau timp de 11 ani si copilul de 5 ani, pentru alta pe care o cunoscuse de cateva zile in parc, era vaduva saraca cu un copil de 2 ani, si pe care deja o bagase in casa, si toata familia lui era de acord cu ea, ca era amarata si trebuia sa o ajute cineva sa-si creasca copilul, in timp ce pentru copilului lui nu-i dadeau bani sa ii ia o bomboana (si ce daca nu eram casatoriti, eram de 11 ani impreuna, era si nepoata lor, si din cauza lor nici macar nu stateam impreuna). De ce custodie comuna? Asta inseamna binele copilului? De ce sa depinzi de el pt gradinita sau scoala copilului, sau pt orice altceva, sa-l suni ca sa te rogi de el sa vina sa semneze si sa nu-ti raspunde sau sa aiba telefonul inchis ca este cu amanta la restaurant? Bani pt copil nu are, dar trebuie si ea saraca sa manance, ca doar nu o sa moara de foame. De cele mai multe ori bataliile pentru copii sunt facute doar din ambitie. Sunt atat de slabi si de lasi si sufera de o mandrie prosteasca si un orgoliu stupid, si nu vor sa accepte ca o mama se poate descurca (si chiar mai bine) cu un copil si fara ei (desi de cele mai multe ori sunt lipsa sau nu se implica din lene). Ii este mai bine unui copil cu un tata care vine cand are chef, nu ii aduce nimic, poate ii mai si povesteste aventurile lui si se lauda cu ce face cu ceilalti copii , si inainte de a apuca copilul sa deschida gura si sa ii povesteasca ceva, sa spuna ca este tarziu si trebuie sa plece ca are treaba? Si apoi mama trebuie sa se chinuie sa repare inimioara sfasiata, pana data viitoare cand o sa apara din nou. Unde este binele copiilor in toata nebunia asta de viata cand nimeni nu se gandeste de fapt binele lor ci doar la interesul propiu? De ce trebuie sa sufere un suflet nevinovat doar pentru ca "niste adulti" care si-au pierdut pe drum "sufletul", cred ca asa este bine, poate multi dintre ei nici nu copii, sau sunt partea care nu se implica. Intrebati copii se simt si cat sufera, inainte de a judeca o mama de ce nu vrea sa lasa "tatal" sa-si vada "copilul". Copilul meu nu vrea sa-l mai vada si nici sa mai auda de el. Cu ce o sa sufere ea daca eu ii respect dorinta si nu il mai las sa se apropie de ea? Cu lipsa suferintei pe care i-o provoaca "tatal" sau "numele" de pe certificat? De ce e gresita calea aleasa cu dragostea mamei si fara suferinta provocata de "tata", care nu ii poate da nici un exemplu bun? Cu nimic. Ar trebui facut un studiu cu cate mama sunt in aceasta situatie, si se chinuie saracele singure sa-si creasca copiii in timp ce tatii se distreaza cu noua mamica si cu noii copii, si apoi modificate legile, nu facute dupa ureche sau doar ca le fac si altii. Credeti ca tot ce am spus aici am spus cu prea mare usurinta? Este cu prea mare suferinta, a mea si a copilului si mamelor si copiilor care sunt in aceasta situatie. SI sunt foarte multi.
avocatnet.ro explicăm legislația
IngridIoana