Buna ziua,am si eu cateva intrebari despre cum ar trebui sa procedez;
Am divortat acum 1 an,am castigat custodia unicului copil de 6 ani ,am plecat din apartamentul care e proprietatea amndurora(a mea si a fostului sot)dupa multe multe certuri , toate in jurul copilului.In prezent stau in chirie cu copilul meu.Intrebarea este:
Ce pot sa fac eu daca tatal atunci cand vorbeste cu copilul ii spune despre mine si familia mea tot felul de prostii,injurii,certuri de fata cu copilul,intr-un cuvant ma defaimeaza.
Pot sa ma duc la protectia copilului sa depun o plangere ?Nu e normal ce face,si ma gandesc ca il afecteaza pe copil sa auda asa ceva despre mama lui.Sau ce sa fac?
Multumesc!
Alinar 30
Va inteleg supararea; si eu consider ca acest "drept la relatia cu minorul", in foarte multe cazuri, creaza traume psihice copilului, tocmai din ambitia prosteasca de a-si arata muschii al parintelui "vizitator".
Despartirea partenerilor are la baza grave neintelegeri, diferente de caracter, educatie si cultura si este greu de crezut ca in timp, diferentele se estompeaza;aceste diferente vor fi transmise si minorului, asa ca vom vedea tot mai multi tineri asociali si certati cu legea.
In multe tari, exista legi privind hartuirea, aici, prin acest drept se legifereaza chiar acest lucru:
pe motiv de relatii cu minorul, mama, care isi asuma RESPONSABILITATEA cresterii si educarii copilului, cu sacrificiile de rigoare, este pusa in situatia de a primi insultele, amenintarile, denigrarile "taticului" care o snopea in bataie cand erau impreuna, chiar si daca respectivul uita de pensia alimentara sau este condamnat.
Fata prietenei mele era studenta la inginerie, instalatii, iar "taticul"(care avea alta familie) a convins-o ca ingineria nu-i pentru fete, a intrerupt facultatea si s-a inscris la una particulara,de jurnalism, cu bani de la "taticu", fara ca mama sa stie.Norocul a fost ca fata si-a dat seama de prostia facuta, a revenit la studiile initiale si azi e inginera la o mare firma de constructii din Paris.
Munca de ani de zile a unui parinte se poate distruge cu "relatiile cu minorul" aberant legiferate.
"Mamele care spun cu atata usurinta sa nu lasati copilul sa-si vada celalalt parinte nu cunosc cat rau le face asta copiilor, cata nesiguranta le da, cata lipsa de incredere si cat de usor ii e unui astfel de copil sa o ia pe cai gresite."
doamna avocat...sunt cazuri si cazuri.... raul pe care i-l face acel tata copilul este mult mai mare decat raul pe care il face o mama incercand tocmai sa=si protejeze copilul in fata unui astfel de parinte,care in loc sa se joace si sa aiba alte activitati impreuna cu minorul,sta sa isi piarda acele cateva zile impreuna vorbind urat mama care il educa si creste.cunosc foarte multe cazuri de copii scapati din "mana" mamelor ,tocmai din cauza unor astfel de tati,care pe langa vorbe urate au contribuit si prin bani cumparand oarecum acel copil si manevrandu-l dupa propriul plac,ajungandu-se in final la drame adevarate.
Faptul ca parintele care are "relatii cu minorul" vorbeste urat despre mama(sau tata, dupa caz) este doar un aspect, care zdruncina pur si simplu increderea unui copil in persoana adulta in general. Un copill mic, pana la 10 ani, nu poate discerne cine are dreptate in disputa dintre parinti si este victima sigura a atmosferei incarcate create de intalnirea periodica dintre acestia.
Alt aspect important este insa tulburarea liniei educatiei parintelui care-l are in grija; si este mult mai usor sa strici decat sa construiesti.
Imaginati-va copilul venind acasa de la tata si intreband inocent:"mama, ce este p--a mea" sau "p---a matii"? Sau facand circ ca nu vrei sa-i cumperi a doua inghetata, fiindca "tata imi cumpara"!!
Parintele care-l are in ingrijire impune limitari bine motivate, la care minorul are mereu alternativa: daca tu nu ma lasi, merg la tata!!(mama)Si fiti siguri ca niciodata acel tata(mama) nu va fi de acord cu celalalt!!!
Chiar aici, pe forum, era deunazi un caz unde minora de 16 ani isi teroriza mama, cu ajutorul tatalui, tata care refuza custodia, preferand "picatura chinezeasca" pentru "fosta", prin propriul copil.
Custodia impartita nu este decat un meci in care copilul este pe post de mingie si care pana la urma, oricat de mult am vrea sa nu se intample asta, are toate sansele sa se sparga. Daca pe parinte (tatal in general) il interesa atat de mult copilul si educatia lui, de ce nu a facut tot posibilul sa faca relatia/casnicia sa mearga, asa cum de multe ori mama se sacrifica doar pentru ca acel copil sa aiba si mama si tata (pe hartie si cand ii convine si doar ca sa arunce vina pe mama cand ceva nu merge bine, el neimplicandu-se in asi asuma raspunderea de parinte) si prefera "o noua relatie" iar pe copil de cele mai multe ori il foloseste ca arma de razbunare impotriva mamei. Si de ce? Pentru ca aceasta a indraznit, ca intr-o zi sa, sa fie satula de mojiciile lui si lipsa de responsabilitate si spune gata, stop, totul s-a terminat. Nu mai accepta umilintele pe care le-a indurat de dragul copilului. In momentul cand ai hotarat sa ai un copil si mai ales sa il accepti atunci cand vine, trebuie sa te gandesti intai ca ai responsabilitati, nu drepturi. Drepturi are copilul.
Si un copil mai mic de 10 ani poate intelege si discerne (poate nu 100%, dar 99%da) in privinta locului vrea sa creasca si unde.
Copilul meu are 5 ani si din 5 ani, adunati, nu a vazut-o 2. Au fost momente cand a trecut pe langa mine si copil (la 20 cm) si a intors capul ca si cum nu am fi fost acolo. Nu l-a interesat daca are copilul ce sa manance, sa imbrace, sa incalte (raspunsul lui-lasa draga ca te descurci tu ca esti fata isteata), dar in timpul asta din munca lui familia lui si-a luat masina, pamant (120 mii euro), mobila (70 mil), calculator (40 mil), nunta pentru sora lui, casa cu mobila, masina, etc, si lui pt copil nu ii dadea de o bomboana. Pe numele lui nu se facea nimic ca nu cumva sa ajunga la mine sau la copil averea lor. Cand ii cerea copilul cate ceva ii spunea: nu am masina, nu am bani, nu am timp, nu pot, nu ma lasa mama (era sclav la mama si sora lui; una are taraba in piata iar alta are aprozar si mag de pescuit; fraierul isi rupea carca si doamnele luau banii). Dar nu l-a deranjat niciodata chestia asta, mama prima intotdeauna, pentru ca ii dadea un sandvis pe zi, un pachet de tigari si bautura. Copilul nu ii dadea decat dragoste, imbratisari si sarutari. Ori asta nu poate compensa nici tigara si nici carciuma cu prietenii. Copilul a crescut numai din banii mei si ai familiei mele. Pe langa mancare, haine, incaltaminte, jucarii, intretinere, vacante in strainatate, gradinita si ce mai este, ia lectii de canto, cor, stie engleza, spaniola, scrie, socoteste,o sa mearga si la pian si poate pictura,etc. La toate astea nu a contribuit cu un leu, pentru ca nu avea. Asta ar fi trebuit sa spun si eu la cei care trebuiau platiti, sa mai astepte pana la calendele grecesti cand o sa aiba tatal ei bani (avea mereu, dar nu pt ea). Cand ii era foame, trebuia sa-i spun sa mai astepte, sa nu-i mai chioraie matisoarele, pana in ziua in care tatal ei o sa aiba bani si pt ea sa ii ia de mancare. Are camera ei, are casa plina de jucarii, are calculatorul ei. Desi are doar 5 ani, are viata ei.
Cum ar fi, in cazul in care ar exista custodie comuna, sa iei un copil care are tot, si sa il duci intr-o casa din care a fost data afara, in care s-a spus clar "la mine in casa nu are ce sa caute copil", nu s-ar face nici o amenajare speciala pentru ea, nu este nimeni acasa toata ziua, ar dormi la piata sub taraba sau in magazie cum doarme taica-su si daca ai noroc te mai trezesti si cu un sobolan la nas, ar manca tot acolo probabil un sandvis sau o pizza sau poate ce a ramas de ieri, ar sta printre gunoaie, purici caini si alte animale, s-ar spala la cismea ca sa nu consume apa acasa, ar iesi la plimbare probabil iarna cand nu sunt la piata si nici atunci ca ar fi ger si zapada afara, si poate ar munci si ea ca sa castige un ban ca doar trebuie sa-si scoata cheltuielile pe care le fac cu ea. DUpa care, copilul ar reveni la ea acasa unde poate mai vine si cu vreo boala pt care ar trebui sa platesc eu tratamentul (a fost copilul bolnav si s-a rugat 10 min de el plangand la telefon sa vina la ea si el i-a raspuns "nu pot ca nu am timp"; era cu prospatura probabil si copilul ei si nu putea sa ii necajeasca, dar copilul lui putea sa sufere; pana nu m-am luat de el nu a venit, copilul plangea si se ruga si el tot ii repeta "nu"), ca nu ii mai convine la mine ca tr sa mearga la muzica, si mai stiu eu ce alte idei, ca la "tatal" ei era libera sa faca ce vrea si nu facea nimic. Ca ni
Ar fi normal, doar pentru ca este "tata" si are "drepturi" sa-si bata joc de un suflet a carei singura aparare este mama lui?
Acum fata nu vrea sa il mai vada si sa auda de el. Este capabila sa judece cine a facut totul pentru ea si face sacrificii si cine nu. CIne merita dragostea ei si cine nu. Daca el nu a fost in stare sa aprecieze minunea pe care o are acasa si pentru care altii isi dau viata ca sa o aiba (sunt atatia oameni care isi doresc cu disperare copil si nu pot sa-l aiba) atunci de ce ar trebui sa oblig eu copilul sa aiba legaturi cu el doar pentru ca este "tatal biologic" sau "numele din certificat" si atat? Daca nu a trecut nimeni prin ce am trecut noi si nu a simtit nimeni suferinta noastra si mai ales a copilului, de ce ar avea dreptul sa oblige copilul sa aiba relatii cu un om care asa cum a ranit-o de atatea ori inainte o va face si in continuare? (si aici ma refer la cei care fac legile).
Custodie comuna ca sa ce, sa ii plimbe de la unul la altul (columbeanu) sau sa ii ascunda din loc in loc doar ca sa nu aiba mama leg cu ei si pt ca tatal are bani si isi permite (truica). Unde este binele acelor copii la fel ca si al copiilor nostri?
Nu este ura, este intradevar multa suparare, dar este crudul adevar si realitatea traita de cele mai multe dintre noi. Eu personal nu as vrea nimic, decat sa fiu lasata in pace sa am grija de copilul meu pe care mi l-am dorit din tot sufletul si pt care ii multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu, iar el din partea mea sa isi faca si harem daca il tine Daca nu este in stare sau nu poate sau nu vrea sa dea, atunci nici sa nu ia. Pentru ca ia de la un suflet nevinovat caruia nu i-a dat nimic, nici macar viata. Daca era dupa el, nu exista.
Scuze de lungimea povestii, dar cred ca in situatia mea sunt multe mame si nu mi se pare corect ca nu se face nimic in apararea lor si a copiilor. Nu am nimic cu barbatii (am cunoscut tati care si-au crescut copiii in locul mamelor ca ele aveau probleme) si i-am respectat pentru asta. Poate ar trebui sa ne strangem noi toate si sa facem ceva.
Parintele care il denigreaza pe celalalt fata de copil si in scopul de a-l indeparta de celalat parinte de copil nu procedeaza deloc in interesul suprem al minorului.
Situatia ar trebui rezolvata prin forta, ca sa spun, asa intrucat altfel nu cred ca va intelege.
Daca ii va interzice sa il vada acesta ar putea intelege ca a gresit.
Este un rau necesar care trebuie facut macar un timp, nu neaparat indelungat.
Daca parintele are incapacitatea de a intelege ca nu actioneaza corect nici dupa o astfel de situatia inseamna ca, pur si simplu nu poate intelege sau pune mai presus razbunarea decat interesul real al propriului copil.
Si daca exista riscul de a-i face rau propriului copil, celalat parinte trebuie sa actioneze asa cum poate, se poate spune ca ar fi vorba chiar de un drept si o obligatie parinteasca...
avocatnet.ro explicăm legislația
ContSters218056, utilizator
IngridIoana