Pe scurt:
Divortata de 2 ani, cu 2 minori in intretinere, carora ex sot refuza sa le plateasca pensia alimentara. E drept, nu are niciun venit oficial, dar nici nu cauta sa obtina vreunul...oficial...Daca se intelege...
A plecat de la firma unde lucra imediat dupa pronuntarea divortului...Cat timp a fost in somaj, si anume 9 luni, i s-a tras automat suma ptr pensia alimentara...Iar de 7 luni, de cand i s-a terminat somajul, nu a mai dat niciun leu copiilor nostri.
Eu nu m-a grabit cu procesul, deoarece am sperat ca i se va trezi pana la uram constiinta de tata..In plus, am fost descurajata de tot felul de cazuri asemanatoare, cand procesul ptr pensia alimentara s-a dovedit a fi inutil si fara niciun rezultat favorabil...Respectivele persoane.... mame.....s-au ales doar cu stres, nervi, timp pierdut, frustrari din cauza legilor ambigue in sensul asta..si bineinteles , bani dati avocatului ptr respectivul proces...
Tin sa precizez ca fostului sot, ,din actuala relatia, i s-au mai nascut alti doi copii....
Asadar, va rog un raspuns cat se poate de realist si obiectiv: sa incep un proces ptr pensia copiilor mei?...Sau s-o las balta ptr ca ma voi lupt degeaba cu morile de vant?...
1.dupa parerea mea ar trebui sa formultai o actiune pentru pensie alimentara...macar sa aveti o hotarare judecatoreasca in sensul acesta.. pe urma ,faceti plangere penala pentru neplata pensiei alimentare ...si , in timp, mi-e greu sa cred ca nu veti avea ce executa.
2.nu va faceti griji in privinta unui proces privind custodia comuna. nici o instanta nu va da castig de cauza in sensul ca sa-l scuteasca de pensie alimentara, cat timp minorele locuiesc cu dvs.
3 in rest, colega AVLIL are dreptate, nici un avocat nu va poate garanta 100% succesul( pentru simplu fapt ca are o obligatie de diligenta , nu de rezultat), mai ales ca problema dvs este de executare , nu de castigarea actiunii...ori , asta nu depinde de avocat ci, de un executor judecatoresc, eventual.
Precizez ca fetita cea mare merge la el cam o data la 2 -3 saptamani, in weekend...De fapt e singura interactiune cu tatal ei si cu fratiorii (de 1 an jumatate, si respectiv de 3 luni)...desi, sentinta prevede altceva, alt program de vizita...In fine...
In schimb, cea mica nu are decat 2 ani si 9 luni...Aproape ca nici nu-l prea cunoaste....Si nici el pe ea....E prea mica sa o las...Avea doar 3 luni de cand tatal ei a dat bir cu fugitii...Si, dupa cum v-am zis, implicarea lui in viata fiicelor sale a fost zero...Cu toate astea a cerut-o si pe ea de vreo 2 ori si n-am fost de acord...
Va multumesc inca o data , d-na avocat.
Prompta si cu raspunsurile dintre cel mai pertinente....ca intotdeauna. :)
Fata cea mica e cam mare pentru o prima vizita. E mai greu acum, sa se desparta de dv., decat era pe la 8-10 luni.
Abia dupa un an apare mai pregnant constientizarea faptului ca mama nu mai e aici. Atunci insa e mai usor sa ii explicati de ce si cum plecati etc.
Dupa 2 ani, 2,5 ani lucrurile devin mai dificile in conditiile in care copilul a stat numai cu dv. Plansul la gradi, dimineata, cand pleaca la bunici etc. apare numai atunci cand copilul e dependent de o persoana si simte un sentiment accentuat de parasire in fiecare zi cand plecati la munca, de exemplu.
Oricum, este mai usor sa primiti pensie cand lasati domnului o oarecare libertate in a-si vedea copiii. Are si acum 2 copii mici, ce i se poate intampla, realist vorbind?
Ca va este dv. mult mai usor sa o stiti langa dv., asta e sigur.
Pe de alta parte si tatalui poate ca ii e greu sa inteleaga de ce trebuie sa isi indeplineasca intocmai topate obligatiile dar el sa nu primeasca acelasi tratament. Aici pur si simplu ii lasati loc de scuze ca nu plateste. Plus ca e mai bine pentru copii sa-l cunoasca de cat mai mici.
Cat despre ce inseamna custodia, ar trebui sa va sfatuiti cu tatal la fiecare inceput de an la gradi, la scoala, la lectiile de engleza, la inot etc.
Personal, va recomand oricum sa faceti acest lucru fara vreo hotarare; astfel ii aratati ca ignorati propriile sentimente pentru binele copiilor si se va simti, IN TIMP, incurajat sa faca la fel.
Macar va simti inutil sa mai mearga prin instante sa va ceara ceea ce deja faceti. Iar chiar daca merge, oricum sunteti pregatita pentru a imparti cu el autoritatea parinteasca daca deja o exersati inainte.
Este si un mod a va proteja pe dv., dar estesi mult mai bine pentru copii.
Da...Simt nevoia sa lamuresc niste aspecte...Nu cred ca m-am facut inteleasa...
Asadar:
1.- El insusi a cerut in instanta la divort s-o ia pe cea mica dupa ce aceasta implineste 4 ani...In plus, niciodata nu mi-a cerut-o pana acum...dar NICIODATA...Nici la 8 luni, nici la 10 luni, nici la 1 an sau 2...Doar acum!...Desi, in sentinta scrie, ma repet, doar dupa 4 ani.
2. - Cea mica a fost alaptata pana tarziu..deci, la 8-10 luni oricum mi-ar fi fost imposibil s-o dau...(Si nici el nu ar fi luat-o pe atunci)...Imposibil si ptr mine, si ptr ea...Asta pe langa alte cele...Daca aveti copii sigur intelegeti ce vreau sa zic...
3.. - Eu niciodata nu i-am interzis sa vina sa vada fetele...Din pacate n-a venit!...(Chiar mi-as fi dorit s-o faca, si ptr ele, dar si ptr mine...m-ar fi ajutat enorm!) desi, a existat un program de vizita....culmea! cerut tot de el! Program care exista si acum... si pe care evident, nu l-a respectat nicio clipa.....Adica, nu doar luand copiii acasa la el putea sa refaca sau ca construiasca frumos si armonios o relatie tata-fiica...Avea timp din belsug sa interactioneze si cu cea mica....asa cum, din nou, el insusi a cerut-o in instanta: marti si joi , de la 17-20., iar sambata de la 11-14...Credeti ca a fost vreodata in tot acest timp, din propria initiativa, sa stea cu ele, sa se joace cu ele, sa povesteasca cu ele, sa se apropie de ele...sa le descopere?...Nici vorba!..Sau macar sa le duca in parc!...Si pe mine m-ar fi ajutat, in felul asta puteam sa-mi vad si eu linistita de alte cele...Dar nu, nu s-a intamplat asta nici macar o data!
4. - Fetita cea mica e extrem de apriga , neastamparata...Trebuie supravegheata in continuu...Cum vede poarta deschisa (la sat, la parintii mei de ex.), cum o ia la goana , pe sosea, dupa gaini, rate, printre masini...Eu nu o scap din priviri nicio clipa...Ori el mai are si 2 copii mult mai mici de care trebuie sa vada...El niciodata n-a vazut-o "in actiune"....Iar cand am ridicat problema asta, stiti ce mi-a spus?..."Lasa, ca va fi si Maria cu ea!"..adica fetita noastra cea mare"...Va dati seama ce m-a linistit cu asta...
Dar toate astea sunt straine ptr el!... Mie nu mi-e groaza atat ptr faptul ca cea mica va plange dupa mine...ptr ca e mult mai curajoasa si independenta, in ciuda faptului ca m-a avut numai pe mine alaturi...ci ptr celalalt aspect extrem de delicat pe care tocmai l-am pomenit...
Cat despre ultima parte a mesajului dvs, d-na avocat AVILL...va marturisesc ca nu l-am prea inteles...
Tot ce pot sa spun e ca eu, de cand cu "problema" asta a noastra, am actionat numai ptr ele, si nicidecum in defavoarea lor...Am lasat-o pe cea mare sa mearga la el in afara programului si mult peste programul stabilit de instanta...Asta ptr ca a vrut ea...Si nu e numai asta...
Si va mai dau un exemplu...apropo de custodia comuna... In momentul in care l-am intrebat daca e de acord s-o dam pe cea mare la balet, mi-a raspuns cu toata gura DA!...insa... nu-mi promite ca ma va putea ajuta cu taxa respectiva, nici macar cu dusul si adusul fetei de la balet...Sau, cand i-am zis ca mi se pare ok s-o dau pe Maria la sectia germana, nici macar nu m-a bagat in seama...Asa ca am oprit subiectul...
Si atunci...va intreb inca o data...totusi, ce presupune custodia comuna?
avocatnet.ro explicăm legislația
Antoanela Geaman, Avocat
ADANNA 
marius_fodor