bucurescu a scris:
Deci dvs. cum interpretati, daca v-as spune ca propietara imobilului era atunci o femeie in varsta, bolnava si sub tratamen de radioterapie si citostatic???
Eu aş interpreta astfel: faptul că proprietara era un om în vîrstă, bolnavă şi sub tratament radioterapeutic şi citostatic nu are nicio relevanţă în cauză.
Suportarea de către locator a cheltuiellor pentru reparaţiile care nu cad în sarcina sa fiind interzisă de lege, orice înţelegere cu privire la plata unor astfel de sume este nulă.
Dacă plata acestor sume nu este o obligaţie impusă prin contract, aşa cum susţineţi, atunci nu există nici mijloacele de constrîngere pentru obligarea locatorului. Ea nu-şi găseşte obligaţia corelativă printre obligaţiile asumate de locator, deci este o obligaţie fără cauză, nulă din punct de vedere al codului civil.
Dacă este impusă prin contract este nulă potrivit celor de mai sus.
Dacă aţi fi dorit să cuprindeţi o astfel de clauză în contract în aşa fel încît ea să nu contravină textului imperativ al legii, atunci cauza obligaţiei trebuia explicitată, în aşa fel încît să rezulte cu claritate că ea se constituie într-o excepţie care nu contravine literei şi spiritului legii (de exemplu, prin aceea că o parte a chiriei stabilite se va achita de către locatar prin echivalent, adică prin realizarea canalizării). Altfel, singura concluzie care poate fi trasă din cuprinsul contractului este că obligaţia se referă la îndeplinirea de către locatar, pe costul şi socoteala sa şi suplimentar faţă de chiria convenită, a unor obligaţii pe care legea le impune în sarcina locatorului.
Obligaţia fiind lovită de nulitate absolută, ea nu poate fi realizată cu sprijinul instanţei. Nu puteţi cere justiţiei să oblige locatarul la ceva ce legea stabileşte a fi obligaţie nulă.
Revenim la acelaşi lucru: redactarea unor clauze fără cunoaşterea normelor legale care reglementează materia.
Liviu S.Bordaş