Promitentul-vinzator este chemat in judecata de promitentul-cumparator, acesta din urma solicitind instantei sa pronunte o hotarire care sa tina loc de contract autentic de vanzare-cumparare ( in speta este vorba de un teren ). Promitentul-vinzator nu se prezinta deoarece stie ca promitentul-cumparator nu si-a indeplinit obligatia de plata. Ce decide instanta X ?
Redau mai jos considerentul sentintei instantei X :
„Actiunea se impune a fi admisa chiar in ipoteza in care pretul – oricare ar fi fost acesta – nu ar fi fost platit in intregime. In consecinta, in baza art.1295 alin.1 C.civ., instanta va „perfecta” vanzarea dintre parti, parata avand posibilitatea – in eventualitatea in care ar invoca neplata pretului in totalitate - fie sa ceara executarea silita a obligatiei de plata, fie sa solicite rezolutionea contractului de vanzare-cumparare.”
„Eu, Victor Popescu ma angajez sa inchei in forma autentica contractul de vinzare-cumparare a terenului de 10ha, identificat prin CF 1415/2 – Caracal, cu Cornelius Pastravache, pina la data de 01.04.08, daca Cornelius Pastravache imi plateste suma de 120000 de lei noi, in doua transe egale, una pina la data de 01.01.08 si a doua pina la data de 02.02.08.
Eu, Cornelius Pastravache ma angajez sa inchei in forma autentica contractul de vinzare-cumparare a terenului de 10ha, identificat prin CF 1415/2 – Caracal, cu Victor Popescu, pina la data de 01.04.08 si sa-i platesc lui Victor Popescu suma de 120000 de lei noi, in doua transe egale, una pina la data de 01.01.08 si a doua pina la data de 02.02.08, ca pret al terenului de 10ha.
Eu, Victor Popescu declar ca terenul este in proprietatea mea, mostenit fiind de la Vasile Popescu conform certificatului de mostenitor nr.147/01.01.07 eliberat de BNP Vlondina Cretulescu, este liber de sarcini, nu este arendat si nici promis spre vanzare altei persoane. Suma de 120000 lei noi reprezinta pretul stabilit de noi pentru teren.
Incheiat astazi 31.12.07, in doua exemplare originale, in prezenta martorului Alexandru Vilnius, identificat cu CI seria PH nr.787878, CNP 2890229123123. [urmeaza semnaturile partilor si a martorului]”
Cornelius Pastravache nu a platit nici un ban din cei 120000 lei si in data de 01.05.08 l-a chemat in judecata pe Victor Popescu din motivul pe care il stiti.
Datele de mai sus sunt toate fanteziste, nu? Inclusiv numele notarului care s-ar prescurta uratel si sexul martorului, nu?
Pai e cam aiurea sa ceri sa-ti plateasca un om pretul unui bun pe care nu i l-ai vandut, numai ca si conditie a vanzarii... Nu stiu cum poti prevedea intr-un contract sa achiti in avans o obligatie pe care nu ti-ai asumat-o inca!
Promisiunile sunt gratuite, vad...
Pretul se datoreaza in baza contractului de vanzare, or aici contractul nu e incheiat... Contractul nu e incheiat, pretul nu se datoreaza.
Nu vad sa fie valabila asumarea de catre o parte a unei obligatii ca va rezulta, de fapt, dintr-un contract viitor. Daca nu era trecut ca asta e, de fapt, pretul bunului...
Nu stiu, am sa ma mai gandesc, e destul de neclar contractul si e normal ca, daca o parte explica si cealalta nici nu apare judele sa fie convins de cel prezent. Oricum, am sa ma gandesc daca CP ar fi avut castig de cauza in cazul ca s-ar fi aparat cel mai diligent, ca in lipsa nu vad sa se gandeasca instanta daca si-a primit CP pretul, daca are casa curata de sarbatori, daca si-a luat concediul anul asta sau orice alte drepturi credea CP ca i se apara din oficiu.
Caci chestia asta sa nu te prezinti... e culmea... culmilor!
Mie mi s-ar parea normal ca judele sa fie convins de probele administrate in cauza, nu de prezenta partilor. De modul cum reclamantul si-a demonstrat dreptul care il cere, nu de simpla lui cerere. Iar „culmea” de a nu te prezenta mi se pare normala pentru un avocat. Pentru mine, nu. Poate pentru ca nu sunt avocat.
In privinta „prezentei” altceva nu mi se pare normal : citarea. Mie mi se pare culmea-culmilor ca aproape nimeni nu a fost gasit la domiciliu atunci cind i s-a adus citatia. Bate vintul si duce iti duce citatia la gunoi si odata cu ea si sperantele ca sistemul se ghideaza dupa dreptate. Eroare, caci nu acesta este criteriul lui.
PS : detaliile sunt, intradevar, fanteziste. Nu avea rost sa fie altfel. Iar antecontractul are doua pagini, din care in trei sferturi se arata starea juridica a terenului si identificarea partilor. Rezumatul promisiunii l-am spus de doua ori pina acum, a treia oara aici : daca PC plateste pretul terenului, atunci PV accepta incheierea actul in forma autentica
studdent, eşti sigur că măcar termenele de plată sunt reale, măcar în cronologia lor raportată la termenul de încheiere a contractului? Mie mi se pare absolut nefiresc. Adică eu, PC, mă angajez, printr-un contract sinalagmatic, să achit nu doar un avans asupra preţului stabilit, ci întreg preţul, cu două luni înainte de termenul stabilit pentru încheierea actului translativ de proprietate. Actul, aşa cum l-ai prezentat, iese din orice tipare. Sigur, pot să mă angajez să plătesc un avans, eventual cu titlu de arvună, şi să plătesc restul de preţ la încheierea actului autentic.
Nefirescul speţei pe care ai prezentat-o, precum şi faptul că nu ai indicat hotărîrea judecătorească, mă face să cred că totul e o joacă de-a "minunile justiţiei".
Pe de altă parte, nu avem la îndemînă acţiunea reclamantului, probele administrate (poate că a prezentat citaţii prin care îl soma pe PV să primească plata, poate că a prezentat o înţelegere ulterioară cu privire la amînarea termenelor de plată poate că..., poate că...).
Nu avem nici considerentele instanţei, nu avem nimic. Iar faptul că PV nu era acasă cînd a fost citat, nu înseamnă că procedura nu a fost respectată. În plus, are la îndemînă şi niscai căi de atac, pe care va avea grijă să le urmărească în aşa fel încît să nu mai fie surprins de procedura de citare.
O hotărîre judecătorească nu poate fi analizată din cîteva frînturi. Iar din din faptul că, analizînd cioburile unui proces, am fi tentaţi să credem că instanţa a aplicat greşit legea, nu putem trage concluzia fermă că instanţa chiar a greşit.
Cînd din toate cioburile vom putea să refacem oglinda întreagă, abia atunci vom putea spune: da, domnule, instanţa a luat-o pe arătură. Pînă atunci trebuie să-i acordăm prezumţia că a judecat corect.
Poate ca aveti dreptate ca e mai bine sa fii precaut si sa tot ceri informatii acolo unde titularul nu este abil sa le releve. Poate ca este bine sa presupui ca in marea majoritatea a cazurilor prezentarea realitatii este trunchiata. Chiar cred ca este o buna optiune sa ai asa o prudenta.
E adevarat ca deseori nu am fost foarte explicit. Dar nu am crezut necesar sa relev faptele care NU s-au petrecut ( PC nu a solicitat sa faca plata, PC nu a cerut o reesalonare a platilor, PC nu a facut X lucru si PV nu a facut Y lucru ; nici nu as reusi sa scriu tot ceea ce NU au facut PV si PC). Ci am scris numai ce s-a intimplat. Desi am mai facut citeva clarificari pe parcurs, cred ca s-ar deduce multe din raspunsurile dumneavoastra din prima mea postare.
Cat timp am scris ca ipoteza problemei este faptul ca PV s-a obligat conventional sa realizeze actul in forma autentica daca primeste banii, atunci nu ar fi normal sa consideram ca promisiunea in asta consta?
Am vazut totusi ca sunt nelamuriri, nelamuriri de genul : “ si daca …”. Nu am nimic impotriva sa adaugam elemente suplimentare la ipotezele problemei discutate, dar firesc ar fi fost sa gasesc si eu un raspuns la o intrebare ce mi s-a parut simpla. O mai scriu inca odata : daca intre PV si PC s-a incheiat o conventie in care primul promite ca va face la data X un act in forma autentica pentru vanzarea unui teren, daca PC ii plateste anterior datei X o suma de bani B ( problema derivata : intregul pret al terenului), iar al doilea promite ca va cumpara in data X terenul si va plati lui PV suma B, atunci PC are vreun drept asupra terenului dupa data X daca nu a platit suma B ?
In ceea ce priveste “raritatea” actului “care iese din orice tipare”, aici cred ca gresiti. Sunt destule astfel de acte. Surprinzatoare este insa atitudinea de a considera vointa partilor ca fiind discutabila. Asa cum o consacra atat legea cat si bunul simt, vointa partilor este indiscutabila pentru cazuri ce nu incalca legea si bunurile moravuri ( desi si atunci este indiscutabila, caci in atari cazuri vointa este sanctionata, nu discutata). Poate fi interpretata, dar nu pusa sub indoiala, decit in cazuri in care nu rezulta explicit. In acest caz este necesara interpetarea. Iar interpretarea ce trebuie sa releve ? Numai vointa partilor si nimic altceva.
Nu am spus ca procedura nu a fost respectata in ceea ce priveste citarea. Mi se parea ridicol ca nimeni nu se sesizeaza fata de faptul ca nici o citatie nu gaseste “adrisantul” acasa. Chiar nu intereseaza pe nimeni ? Chiar nu trebuie sa raspunde nimeni de acest lucru ?
As face un ramasag. Am mai facut unul acum citiva ani si, spre bucuria mea, am avut un mare castig ( problema sarcinii probei in cazul nerecunoasterii faptei sanctionate contraventional ), desi am sustinut o solutie diferita de “practica instantei” ( inclusiv a inaltei curti). Dar nu am scris asta ca sa ma mindresc, ci ca sa arat ca exista cazuri cind “practica uniforma a instantei” este gresita. Cum pot exista cazuri cind legile sunt gresite iar exceptiile de constitutionalitate arata ca “nu s-a schimbat nimic de natura sa modifice practica instantei”.
Care este insa ramasagul ? Nu are legatura cu speta ci cu critica mea privind procedura citarii. Consider ca va trebui sa modernizam procedura citarii ( benevol sau fortat; cel mai probabil in mod fortat) , deoarece pare ilar ca un stat din uniunea europeana sa nu fie capabil sa asigure ca orice justitiabil ajunge sa aiba cunostinta in timp util ca apare ca parte intr-un proces. Cine pune ramasag cu mine ?
avocatnet.ro explicăm legislația
themis, utilizator
sonia.maria