Filozofie, obligatii parentale

Question

Discuție deschisă în Dreptul familiei sau probleme juridice de familie

Filozofie, obligatii parentale

Utilizator 01:50, 28 Septembrie 2012

1. Legea prevede, ca parintele care are in intretinere minorul, sa incurajeze relatia acestuia cu celalalt parinte. In cazul in care acest parinte a fost mintit, inselat, sau este si a fost victima a violentei domestice in relatia sa cu celalalt parinte, este normal, moral, dezirabil sa incurajeze relatia minorului cu un asemenea om, chiar daca este parintele biologic ? Si cum sa o faca "din suflet'?
In mod normal instinctul de aparare, te face sa te indepartezi de ceea ce este rau. Stiu si ca nu suntem perfecti, insa sunt intr-adevar cazuri grave de inselaciune, violenta, alcool...

Legea prevede si ca exista obligatia parintelui care are in ingrijire minorul de a-l apara de orice abuz, sau posibil abuz....ori, cum sa previi asa ceva, cand inainte de toate trebuie sa incurajezi relatia minorului chiar si cu fosti infractori.

2. Obligatia parintelui custodian de a incuraja relatia copilului cu celalalt parinte exista...insa unde se specifica obligatia parintelui necustodian de a se purta civilizat si frumos cu parintele custodian, de a nu-l hartui si trimite inutil prin tribunale fara a comunica, sau a-l reclama de nenumarate ori pentru a strange probe....etc. ? Evident ca binele copilului depinde de multumirea si fericirea parintelui care ii este mereu in preajma. Parinte hartuit = copil nefericit .

3. Este normal ca unui parinte care a cerut un program de vizita si nu l-a respectat decat foarte sporadic, sa i se dea bonus un program de vizita mai larg, atunci cand acesta cere, doar pentru ca in momentul respectiv arata interes ?

62 mesaje

4537 vizualizări

15 participanți

Cel mai recent răspuns: , utilizator 11:47, 14 Octombrie 2012

Vezi răspuns

Răspunsuri moderate (1)

Pagina 10

Pagina 12

Alte discuții în legătură

Minori care nu vor sa mearga cu tata! In urma divortului, tatal are dreptul la doua saptamani sa ia copiii minori, etc! Copiii (8 si 10 ani), nu vor sa mearga! Asta si datorita comportamentului ... (vezi toată discuția)

Program de vizita pentru copil de 5 luni Buna seara, as dori sa ma ajutati cu un rapsuns la intrebarea urmatoare:cat are dreptul, tatal unui copil de 5 luni, de a-l vizita in conditiile in care i ... (vezi toată discuția)

Ce se întâmplă când unul din minori nu vrea sa se întoarcă la mamă? Bună ziua. Dupa 3 ani de la divorț și de la părăsirea domiciliului conjugal cu cei 2 copii minori, mama încearcă prin instanta reducerea programului de ... (vezi toată discuția)

stefan42 Utilizator · Answer 1 · 2012-10-11 17:45:39

Asa e ,fiecare cu parerea lui si cu ceea ce simte. Sunt multe cazuri si multe se scriu si se vor mai scrie. Dar nu poti fura dreptul nimanui de a fi mama sau tata fie si dupa multi ani si multe cautari. Dar nici de a lua copiii de langa un parinte , ca asa crezi tu ca e bine, ca nu mai poti respira acelasi aer, ca saliva nu mai are acelasi gust ca la inceput, ca gropitele din obraz s-au facut mai mici, cu toate ca acel parinte si-a facut datoria lui. Dar asta e viata cu "bucurii si surprize" la care mai contribuim si noi cu voie sau fara. Ce durere mai mare e sa-ti astepti copiii sa vina la tine in ziua stabilita si sa te trezesti cu-n telefon sau fara sa spuna ca au alta treaba si ca nu pot veni, ca s-a trezit celalalt sa le dea de lucru sau sa-ti spuna ca nu vin nici cu politia. Ca si cum pana acum , tu ca parinte, nu ti-ai fi facut datoria si acum plecand de langa tine, se simt in libertate , au curajul sa-ti suna in fata tot ce nu le-a convenit, ca au avut asteptari mai mari, ca noptile nedormite, emotiile traite sub cladirea scolii si multe altele au fost in van. Dar totul face parte din viata si inca nu am ajuns la capat!

Martonze Utilizator · Answer 2 · 2012-10-11 19:23:04

Stefan, daca ai copii mari, dorul de tata trebuie sa fie spontan, nu impus de oarece hotarare judecatoreasca. Pe un copil de azi,mai mare de 10 ani, nu-l poate opri nici mama, nici Politia de a-si indeplini dorintele.
Trebuie sa gandesti pozitiv si sa-ti rememorezi copilaria si adolescenta: nu ai fost certat niciodata cu parintii? Nu ai vrut niciodata sa fii independent, sa nu ti se impuna ce sa faci?
La aceasta varsta, copiii sanatosi au preocupari comune cu prietenii, simt aerul de independenta, vad in parinti "batranii". Daca ai vorbi cu mama copiilor, ai vedea ca si ea se framanta ca se rup copiii de ea.
Asa-i viata, copiii ne parasesc precum pasarile cuibul.

proastasatului Utilizator · Answer 3 · 2012-10-11 20:01:19

stefan42 a scris:

Asa e ,fiecare cu parerea lui si cu ceea ce simte. Sunt multe cazuri si multe se scriu si se vor mai scrie. Dar nu poti fura dreptul nimanui de a fi mama sau tata fie si dupa multi ani si multe cautari. Dar nici de a lua copiii de langa un parinte , ca asa crezi tu ca e bine, ca nu mai poti respira acelasi aer, ca saliva nu mai are acelasi gust ca la inceput, ca gropitele din obraz s-au facut mai mici, cu toate ca acel parinte si-a facut datoria lui. Dar asta e viata cu "bucurii si surprize" la care mai contribuim si noi cu voie sau fara. Ce durere mai mare e sa-ti astepti copiii sa vina la tine in ziua stabilita si sa te trezesti cu-n telefon sau fara sa spuna ca au alta treaba si ca nu pot veni, ca s-a trezit celalalt sa le dea de lucru sau sa-ti spuna ca nu vin nici cu politia. Ca si cum pana acum , tu ca parinte, nu ti-ai fi facut datoria si acum plecand de langa tine, se simt in libertate , au curajul sa-ti suna in fata tot ce nu le-a convenit, ca au avut asteptari mai mari, ca noptile nedormite, emotiile traite sub cladirea scolii si multe altele au fost in van. Dar totul face parte din viata si inca nu am ajuns la capat!

Ma doare sufletul citind ce ai scris Stefan. O spun absolut sincer. Stiu ca exista si astfel de tati. Cinste tie! iar copiii tai vor intelege si vor simti cat de repede posibil, mai repede decat crezi. In fapt nu e nimic in van, ceva acolo se construieste, piatra peste piatra, iar lacrimile...crede-ma ca "se contorizeaza" undeva si buna ta credinta, prestatia ta de tata bun vor fi rasplatite, caci cum bine spui, nu am ajuns inca la capat!
Cam asta imi spun si eu, cand ma rog cerandu-i tatalui perfect (in cazul meu) un singur lucru: sa vina sa isi vada copilul cat de des vrea, sa stea cat de mult vrea, sa-mi dea in continuare mizeria de 150 ron, DOAR sa nu ia copilul de langa mine cat e atat de mic. Si nu vrea, doar pentru ca stie ca asta ma face sa sufar!

ContSters249161 Utilizator · Answer 4 · 2012-10-11 20:42:26

nu am inteles prea bine daca Stefan42 in afara de a plange..sfashietor, face ceva concret. Daca nu face, il informez ca nostalgiile de genul iterat nu ajuta la absolut nimic decat, eventual, la prabusirea lui intr-o adanca depresie, lucru care-l va face si mai nedorit de catre proprii copii.
[ link extern ]

Desi acolo zice ca e...incurabila, daca e un parinte care isi iubeste "activ" copiii, e dator sa lupte ptr ei. Macar printr-o informare suficienta ar putea sa le dea cu adevarat accesul la un liber arbitru.

stefan42 Utilizator · Answer 5 · 2012-10-12 14:31:00

Multumesc tuturor pt incurajari, oricum cred ca totul merge spre bine. Cat despre depresie, cu ajutorul lui D-zeu, nu am suferit si nici nu am de gand sa o fac, chiar de dorul de ei ma face putin vulnerabil, increderea pe care o am ma face pe zi ce trece mai puternic. Usor, usor, cu pasii pe care un copil ii invata, astept clipa ce va veni.