Filozofie, obligatii parentale

pai tot eu sunt si biologicul. necustodian nu inseamna nebiologic. la mine e vba de un divort cu 2 minori. simplu! :D

Eu cand spun (in cazul meu) "tata biologic", ma refer strict la faptul ca inafara faptului ca a "contribuit" la procreere, in rest nu se comporta si nu are atitudinea unui tata care constientizeaza ca are un copil cu nevoi si necesitati. El nu are nici o grija legata de copil, nu-l suna (desi i-am cumparat personal copilului un mobil pentru a inlesni apropierea dintre ei), nu-l cauta, nu-l intreba ce face la gradinita, daca ii place sau nu, daca are o problema sau nu, nu l-a dus niciodata la vreunul din cursurile la care a participat (inot, pictura, engleza, taekwando), nemaivorbind ca nu a platiti nici unul din cursuri, etc.
La asta ma refer, este strict "tata biologic", fara alte obligatii asumate.
Am colegi care sunt divortati, sunt parinti care nu au obtinut custodia, dar pentru care copiii ramasi cu mamele inseamna totul pentru ei. Au ramas prezenti in viata copiilor, participa la sedinte, ii duc la cursuri, merg cu ei la vizitele medicale, etc.
Asta este diferenta pe care o vad eu :)

Nu pot sa va dau solutii concrete la o situatie necunoscuta; manifestarile unui copil alienat parental sunt diverse, fiecare caz e aparte si trebuie tratat ca atare.
In unele e nevoie de schimbari ale statutului juridic al exercitarii autoritatii parintesti, in altele nu. Spuneti ca e sever, dar eu nu am habar ce anume inseamna asta; pot exista tendinte sinucigase, de lipsa de incredere in persoana proprie, de refuz al autoritatii, habar nu am ce se intampla in cazul dv.
Incercati consiliere psihologica dv.

Evaluarea mamei, mai ales psihiatric, nu va fi facuta, nici nu vad temei; poate psihologic, dar au trecut ani, puteati in urma recomandarilor celor de la serviciul de abuzuri si refuzul mamei de a se conforma sa introduceti o actiune...

Cu cat trece timpul, cu atat mai greu de reparat va fi pentru copil.

shomo a scris:

multumesc dar..am trecut prin asta deja, acum 2 ani. Atunci mama, in ciuda cererii si recomandarii de la SASANTEC arefuzat consilierea psiho pe motiv ca minorele sunt deja ..stresate si vizitele la psiho le-ar stresa si mai mult (!!!). si..a ramas asa.

in fapt egalitatea intre tata si mamam este , din pacate in cele mai multe caszuri pur teoretica atat in fata instantelor cat si in fata autoritatilor mamele au sanse mult mai mari sa fie crezute deoarece exisat o prezumtie cutumiara de maternitate....
de aceea nu trebuie sa va mire ca in cazul unui abuz reclamat de mama s-a intervenit , iar in cazul dvs, ca tat nu.
din nefericire mai este mult pana cand mentalitatile sa fie in consens cu legea...cu toate ca ar trenui sa fie invers. din pacate desi ne-am aliniat legislativ la cerintele UE, precti, legea se aplica tot pe principii arhaice....mai este mult pana la sansele unui proces echitabil in asemenea cauze

veste buna este, ca , din ce in ce, mai ales dupa aplicarea NCC am sesizat o accelerale a procesului de adaptare a mentalitatii instantelor ....insa tot nu s-a ajuns , in opinia mea nici maar la 50-50% intre instante echilistante si celelalte.
ce va pot spune este ca, desi cu foarte mare efort ( adica unde o mama in aceeasi situatie face o plangere , un tata trebuie sa faca 5 inclusiv plangeri la toate forurile superioare si superiorii superiorilor) veti reusi sa va faeti dreptate.

am mai discutat acest subiect cand multi colegi prezumau ( de buna credinta de altfel) ca prin includerea exercitatrii autoritaii perintesti in comun se va rezolva problema discriminarii...

din nou din pacate am avut dreptate ca, in practica intalnim si acum motivari de hotarari de genul:


„Autoritatea părintească comună - care constituie regula în materie, conform art.503 şi art.397 Cciv. - a fost instituit. de legiuitor în scopul promovării şi protejării unei bune dezvoltări a copilului, prin luarea în comun a deciziilor importante, cum sunt cele referitoare la educaţie, la tratament medical, la reşedinţa minorului, la administrarea bunurilor sale etc., () astfel de modalitate a realizării responsabilităţii parentale constituind un element de normalitate în cadrul relaţiilor dintre părinţi şi copii. Un element esenţial insă pentru ca autoritatea părintească comună să poată fi exercitată cu eficienţă este ca: părinţii să aibă atât voinţa, cât şi capacitatea de a coopera în interesul copilului. In caz contrar, orice decizie ce ar trebui luată de părinţi cu privire la situaţia copilului nu ar constitui decât surse de noi stări conflictuae între ei, cu consecinţe negative asupra copilului. In consecinta, apreciind ca in cauza este clar ca parintii nu se inteleg si nu pot exercitat in comun autoritatea parintesca, autoritatea perintesaca va fi exercitata exclusiv de catre mama”


( citat din Hotarearea Judecatorie Sector 5 Bucuresti obiectul dosarului fiind tocmai solictarea de exercitatrea autoritatii parintesti in comun)

prin urmare, din cate puteti vedea ....negru pe alb, instanta, cel putin cea de mai sus apreciaza , in 2012 ca exercitatrea autoritatii parintesti in comun se face doar daca partile se inteleg.....prin urmare nu cand ajung in instanta in contradictoriu...

Chiar si in tarile nordice, unde aceasta "autoritate parinteasca comuna" se practica de 13-14 ani, in situatiile conflictuale grave se acorda autoritate parinteasca unica sau se ia minorul si se da in plasament.
Cu tot respectul pe care-l port stimatilor domni si doamne avocat de pe acest forum, eu nu-mi explic ce beneficiu are acel copil ai carui parinti se judeca azi la ce scoala sa inscrie copilul :O
Nu sunt povesti, este trista realitate...