Filozofie, obligatii parentale

Locuinta in sensul de domiciliul copilului, va fi la unul din parinti, copilul nu se va muta cu cortul cand la un parinte cand la altul, insa parintele la care nu va locui va avea drept de vizita fie numai la locuinta copilului , fie si la domiciliul lui ( functie de varsta copilului, de conditii, de la caz la caz).Autoritatea parinteasca se va exercita in comun, cum de fapt a fost situatia si inainte de despartirea cuplului. Erau si sunt cazuri cand taticul pleca cateva zile singur cu copiii la bunici sau intr-o excursie, apoi dupa despartirea de partenere, acest lucru nu mai e posibil pt ca dintr-o data nu mai exista incredere in celalalt, brusc devine iresponsabil, rauvoitor.. un nemernic.
Cu noua lege, tata au capatat o sansa sa aiba o relatie normala cu copiii lor, pana acum numai mamele ( in majoritatea cazurilor) decideau ce e mai bine pt copiii lor, fara sa-l includa si pe tata in aceasta ecuatie.

Nicio lege de pe lumea asta nu va face dintr-un parinte iresponsabil si egoist un parinte bun, cat nici invers.

Asa e, se pleaca insa de la prezumtia ca fiecare parinte e responsabil. Instanta trebuie sa analizeze fiecare caz in parte ( pt problema cu timpul avut la dispozitie de catre instanta nu e vina nici a legii privind autoritatea parinteasca si nici a partilor implicate )si daca sunt motive intemeiate sa decida in consecinta. Aici mai conteaza si ce probe sunt in sprijinul cererilor noastre pt ca instanta nu traieste cu noi in casa, are in fata niste hartii, mai vine cate un martor si afirma una sau alta si cam atat, se pronunta pe ce convinge in dosar.
Nu legea e aia care incurca,, cred insa ca trebuie umblat mai mult la obligatii, dupa cum ziceati, pt ca da, se cere program de vizita, de multe ori.. sa fie, insa nu se "abuzeaza" de el si nici nu exista vreo sanctiune pt ca dispare in ceata..
Sunt de acord ca trebuie sa dovedesti cumva ca meriti sa ai titlul de parinte, si sa dovedesti ca meriti sa exerciti autoritatea parinteasca fata de copil, iar asta nu ineamna doar sa vrei, ci si ce ai facut pentru copil si pana la proces, nu sa apari din neant, sa-ti aduci aminte brusc ca esti tata/mama.

Poate reusim sa intelegem ca oricat de trist e un divort pentru copil, un copil cu parinti despartiti nu e tot aia cu un copil cu cei doi parinti acasa. E trist, dar adevarul e mai bun ca ipocrizia.

Cam asta se incearca, situatia creata in jurul copilului sa nu-i dea impresia ca pt el se va schimba mare lucru.
In afara ca parintii nu mai locuiesc impreuna ( in cazurile cand locuiau, pt copil da, nu ar trebui sa se schimbe ceva. Ca nu se reuseste sau nu prea curand, iar nu inseamna ca legea e proasta

Daca veti obtine sa exercitati singura autoritatea parinteasca , iar tatal va pastra dreptul de a " veghea" si va avea si drept de vizita, veti simti vreo diferenta ?
O sa luati singura decizii privind copilul- domiciliul lui, ce scoli va urma, ce sporturi va face, in ce excursii va duceti si cam atat.

Nu pricep de ce nu intelegem ca atunci cand tatal apare din neant legea nu il premiaza cu nimic pe tata, ci permite ca acesta, daca doreste, sa premieze copilul cu o vizita. E pentru copil, nu pentru cel pierdut in neant si tine numai de parintele rezident sa explice plecarile-venirile unui astfel de tata; daca nu poate, exista ajutor de specialitate in scoli si nu numai.

Tristul adevar doamna este acela ca eu "nu voi obtine autoritate parinteasca unica" ci ca o am! Tatal, m-a lasta mereu sa am custodie unica. A plecat de cand avea copilul cateva luni, si de atunci "ma bucur" neingradit de autoritate unica. Vaccin, primul dinte, doua trei cazaturi la primii pasi, papa, tarc, olita, nu m-a deranjat nimeni. Am luat la decizii singura de n-am mai stiut de capul meu. Pensie 150 ron, m-am descurcat iarasi singura exercitandu-mi autoritatea parinteasca exclusiva cu privire la ce platesc mai repede intretinerea, electrica sau scaunelul de luat masa al bebeului, etc. Si zau ca nu m-a deranjat nimeni sa luam decizii impreuna! Cand a inteles insa ex-ul ca instantele acorda pe banda rulanta custodie comuna, si acest lucru l-ar putea folosi ca sa-mi faca viata amara, s-a hotarat ca de maine sa devina tata model.
Perfecta dreptate aveti cu privire si la sanctiuni, poate ar mai descuraja sicanele pe care uneori "fostii" le fac.
"Instanta nu traieste cu noi in casa". Si aici va dau dreptate. Doar ca instanta nu-si propune nici macar sa citeasca dosarele.(cuvintele predilecte fiind mai pe scurt, pe scurt, depuneti note scrise etc). In fata lor, copilul e un numar de dosar. Daca privim cum se desfasoara justitia anglo-saxona, sau justitia adevarata in general, din alte tari de unde copiem orbeste, cum se implica comunitatea, protectia copilului, psihologii, atunci intelegem ca aceasta lege e la fel de buna precum era si comunismul, ca filosofie de viata. Splendid pe hartie (fara someri, fara homeless-i,fara droguri etc), crima in viata reala!
Va multumesc pentru raspuns, il consider util, caci, in opinia mea, cele mai utile pct de v sunt cele contraree. Te obliga, mai ales cand le combati, sa te gandesti si la o alta perspectiva decat cea personala...si astfel iti deschizi mintea si mai inveti, unul de altul.

AVLIL a scris:

Nu pricep de ce nu intelegem ca atunci cand tatal apare din neant legea nu il premiaza cu nimic pe tata, ci permite ca acesta, daca doreste, sa premieze copilul cu o vizita. E pentru copil, nu pentru cel pierdut in neant si tine numai de parintele rezident sa explice plecarile-venirile unui astfel de tata; daca nu poate, exista ajutor de specialitate in scoli si nu numai.

Cu respect intreb: Ce va face pe dvs doamna sa credeti ca vizitele si aparitiile si disparitiile unui tata ar fi o "premiere" pentru un copil? Ce va face sa credeti ca un copil ar avea nevoie de "surprize" si lipsa de constanta, de amagire si de promisiuni netinute? Cum credeti ca ii este acelui copil, care de la prima ora se pregateste duminica "ca vine tati si mi-a spus ca mergem la inghetata" si tati nici nu vine si nici macar nu da un telefon? Asta e interesul superior al copilului? sa-i creem un sentiment de abandon cu toate accesoriile sale de rebound? Datoriile noastre sunt de a asigura "drepturile" celuilalt parinte sau de a asigura o dezvoltare emotionala echilibrata a copilului si nu in ultimul rand un model de adult? Oare copilul trebuie sa creasca cu modelul ca e ok sa vi si sa pleci cand doresti sau ca parenting-ul incumba cele mai profunde responsabilitati din lume?
Si nu in ultimul rand, ma bucur ca ati mai gasit o sarcina in seama parintelui rezident, ca nu avea destule! Iar daca nu se pricepe "sa explice" sa taiem din programul copilului engleza ca sa avem timp sa mergem si la psiholog, ca nu cumva cel care in fapt confunda "meseria" de parinte cu cea de musafir si agent turistic, sa-i fie restrictionat vreun drept. Iar psihologul cu siguranta va face minuni, si copilul va uita ca de Craciun a desfacut cadourile cu lacrimi in barba, pentru ca de acel Craciun parintele nerezident a avut altceva de facut.
Ma tem ca intelegerea acestor situatii apare doar cand sunt traite pe propria piele.
Sper sa luati measjul meu doar ca pe un alt punct de vedere, si sa nu-l stergeti doar pentru ca e altfel, caci har Domnului, suntem diferiti si asta e una din partile frumoase ale vietii.

Fac o mica remarca, sper sa nu fie stearsa;
Premiul copilului e mai mare daca "tata" mai si ameninta un pic mama sau ridica mana asupra ei.
Cu siguranta, copilul va tine minte evenimentul si va astepta cu nerabdare urmatoarea vizita!!!