copil care doreste sa-si cunoasca tatal

u.b.i.k. a scris:

Am promovat o cerere prin care am solicitat instantei ca in temeiul disp. art. 14 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului sa-l oblige pe tatal Ioanei ca, o data in fiecare luna, o jumatate de ora, sa se deplaseze la domiciliul Ioanei pentru ca cei doi sa inceapa sa se cunoasca.

Vorbiți de o obligație de a face dispusă în sarcina tatălui, care dacă nu se conformează ar trebui să fie amendat...

Pornind de la acestea, încercam să văd unde este distincția între executarea silită a unei hotărâri prin care se dispune un program de vizitare în cele două situații posibile:
1. tatăl dorește să se aibă legături cu minorul în limita programul de vizită împotriva voinței mamei - situație în care hotărârea se execută silit cu ajutorul executorului judecătoresc, și
2. tatăl nu dorește să aibă legături cu minorul conform programului de vizită stabilit - situație în care hotărârea nu s-ar putea executa silit fiind, așa cum ați spus, o obligație de a face, debitorului putându-i-se aplica doar, ca măsură de constrângere, o amendă pt fiecare zi de neexecutare.

De ce ar trebui să se facă distincția asta? Adică de ce atunci când tatăl vrea să-și vadă copilul poate merge la domiciliul acestuia cu executorul, dar când copilul vrea să-și vadă tatăl, acesta ar fi doar amendat?

Cred că D-l Lacoschi are dreptate. minorul va putea merge cu executorul acasă la tată în baza unei hot executorii, dar tatăl nu va putea fi adus cu executorul acasă la minor.

Deci, după părerea mea cererea D-voastră va fi admisă eventual în parte, deoarece instanța va stabili altă modalitate prin care dreptul minorului să fie respectat și nu neapărat aceea prin care tatăl să fie obligat să-i facă vizite lunare minorei.

În afară de aceste discuții și controverse strict juridice, situația reală este totuși una deosebit de tristă. Ce relații personale se mai pot dezvolta între un tată și fiica sa de 10 ani când cei doi se întâlnesc (indiferent unde) obligați de o hotărâre judecătorească?

Depinde de consilierea psihologica paralela, daca exista, daca nu... de persoanele din jurul celor doi protagonisti. Se pot dezvolta relatii bune sau deloc.

Cat despre diferenta, ea nu exista decat raportat la modul cum este cerut programul in instanta. Daca tatal cere un program de desfasurare a relatiilor personale cu minorul la domiciliul acestuia din urma, minorul poate solicita acelasi lucru iar cele doua hotarari se pot executa la fel.
Daca parintele cere ca minorul sa il viziteze la domiciliul lui se va proceda la fel ca la obligatia parintelui de a face...
Nu se solicita in instanta sa fie minorul cel care vine la parinte avand in vedere tocmai protectia diferita pe care statul o ofera minorilor, insa lucrurile ar sta la fel.
E o diferenta de cum pui problema juridic.

AVLIL a scris:

Depinde de consilierea psihologica paralela, daca exista, daca nu... de persoanele din jurul celor doi protagonisti. Se pot dezvolta relatii bune sau deloc.

Da, si eu cred ca este un element fundamental in "ecuatie".

Consider ca instanta nu poate delibera si aduce o decizie corecta, fara a cunoaste atitudinea tatalui, manifestata procedural. In cazul unei opozitii manifeste a tatalui, o hotarare executabila silit ar fi clar in detrimentul interesului copilului.
Instanta ar trebui mai degraba sa dispuna masuri active, menite sa ingaduie altor institutii ale statului care vegheaza asupra drepturilor copilului sa intervina pentru a „grada presiunea pe care autoritățile o pun asupra persoanei alienatoare pentru ca aceasta să se conformeze hotărârii instanței.” (standard CEDO) . Conform acelorasi standarde CEDO „executarea silită nu este o prima măsură indicată deoarece ar putea dăuna interesului superior al copilului” si sunt considerate masuri adecvate masurile de genul: „implicarea serviciilor sociale (SPAS); sprijinul unui psiholog ...; crearea condițiilor necesare pentru ca minorii să dezvolte relații personale cu părintele de care a fost despărțit într-un mediu prietenos; ordonarea unei expertize care să aibă ca obiect posibilitatea stabilirea de contact între copil și părintele său; organizarea unor întâlniri care au ca scop concilierea și implicarea celor interesați în proceduri de terapie familială; medierea; etc.”.
Realizez ca anumite proceduri indicate par utopice pe fondul realitatilor concrete din Romania, dar nu sunt imposibil de realizat...

Iata cum se transpun aceste indicatii si in jurisprudenta interna, e.g. :

Dosar nr. 2393/214/2010 / JUDECATORIA COSTESTI / SENTINTA CIVILA Nr. 37/2011

“În opinia instantei, este evident ca acest program poate fi pus în aplicarea în totalitate numai în conditiile în care minorul este receptiv si cooperant , dreptul astfel recunoscut reclamantei fiind subordonat vointei copilului si disponibilitatii sale de a colabora cu mama în cadrul acestui program.
Este lesne de înteles ca o eventuala recurgere a reclamantei la exercitiul fortei coercitive a statului printr-o punere în executare silita a hotarârii judecatoresti de încuviintare a legaturilor personale cu minorul T V C determinata de opozitia acestuia de a merge în domiciliul sau chiar si în conditiile în care aceasta opozitie nu ar fi expresia propriei manifestari de vointa ci ar fi indusa minorului de tata sau alte persoane apropiate lui se dovedeste o solutie inoportuna cu implicatii asupra psihiculului sensibil al unui copil de vârsta minorului T V C.”

Imi permit si eu o umila intrebare, stimata Godspeed:
In speta supusa dezbaterii, cine este , din citatul de mai jos, persoana alienatoare?

presiunea pe care autoritățile o pun asupra persoanei alienatoare

Tatal? Eu cred ca nu, din moment ce si-a refuzat din start paternitatea, instrainare exista daca a existat "relatie", daca s-a intersectat vreodata cu viata minorei;
Mama? Nu se pune problema, dansa chiar insista pe "infiriparea relatiilor"
Fetita? Exclusa din start.

Vedeti dumneavoastra, cat de relative sunt legile si cum se judeca discriminatoriu "interesul major al copilului"?!
Daca acest "tata" ar cere azi "autoritate parinteasca comuna", program de relatii cu minora,
cu week-enduri si vacante, instanta i-ar acorda cu voiosie, chiar daca fetita s-ar opune cu vehementa;
Mai mult, mama ar fi obligata sa beneficieze de:

masuri adecvate masurile de genul: „implicarea serviciilor sociale (SPAS); sprijinul unui psiholog ...; crearea condițiilor necesare pentru ca minorii să dezvolte relații personale cu părintele de care a fost despărțit într-un mediu prietenos; ordonarea unei expertize care să aibă ca obiect posibilitatea stabilirea de contact între copil și părintele său; organizarea unor întâlniri care au ca scop concilierea și implicarea celor interesați în proceduri de terapie familială; medierea; etc.”

fiindca opozitia minorului este neaparat, asa cum s-a aratat in primul citat, cauzat de parintele la care minorul locuieste, adica "parintele alienator", dupa conceptia celor neimplicati. Parintele rezident este obligat sa suporte si eventualele corectii fizice aplicate de solicitant, fiindca, nu-i asa:?
"Un partener rau poate fi un parinte bun"

Si da, este dovedit ca executarea silita a minorilor are deznodamant nefericit, poate transforma un copil normal intr-unul cu probleme psihice.

Decizia aratata este una nefericita pentru ca programul de vizitare nu se judeca in contradictoriu cu copilul, prin urmare indiferent cate de fericita sau nu ar fi o executare silita a acestor legaturi, ea nu se poate face impotriva minorului.
Juridic nu exista aceasta solutie, asa incat nu mai conteaza cat e de oportuna. Ma asteptam ca o instanta sa stie atata amarat de lucru...