drepturile copilului dupa succesiune

Nu-mi permit să am un argument mai bun (cel puțin față de cel cu „mașina” :D ), dar oricum voi cita un argument al doctrinei consacrate pe vechiul cod civil.

Astfel, conform opiniei majoritare a civiliștilor, un act de dispoziție încheiat de minor nu poate fi atacat pentru leziune, deoarece pentru aceste acte minorul (peste 16 ani) este obligatoriu asistat de reprezentantul legal sau tutore, iar actul este obligatoriu încuviințat de instanță.
Deci dacă avem și asistarea reprezentantului și încuviințarea instanței, nu mai poate fi vorba de leziune, iar dacă nu avem îndeplinite aceste condiții actul este anulabil pentru lipsa capacității de exercițiu care este o sancțiune mai puternică decât cea pentru leziune.

Singura categorie de acte pe care minorul o poate încheia de unul singur și poate fi „lezat” în drepturile sale sunt actele de administrare.

După cum bine se știe actul de opțiune succsorală este un act unilateral de dispoziție (fără nici o legătură cu actele particulare de dispoziție dar care privite în ansamblu sunt de fapt de administrare a unui patrimoniu).

Vezi în acest sens F. Deak, L Pop., G. Boroi, etc.

Bineînțeles că pe NCC lucrurile stau puțin altfel, avându-se în vedere faptul că leziunea poate fi invocată și de major.

Ok. Recunosc ca am gresit putin, m-am grabit sa dau un raspuns din minte fara sa mai verific. Sunt de acord cu parerea civilistilor :D Insa doresc sa fac o rectificare la ce ati afirmat (consider ca este doar partial corect), daca tot am citit definitia leziunii. ,,leziunea=din punct de vedere al dreptului civil, ca viciu de consimtamant consta in disproportia vadita de valoare intre doua prestatii, fiind deci prejudiciul incercat de catre o parte a actului juridic in chiar momentul perfectarii actului.'' Rezulta asadar ca leziunea se aplica doar in cazul actelor bilaterale (,,disproportia vadita de valoare intre doua prestatii'' ), nefiind specificat nicaierii ca nu pot fi atacate si actele de dispozitie incheiate de minor. Imi cer scuze pentru greseala anterioara! ...de asemenea, cred ca acceptarea mostenirii este singurul act unilateral pe care poate sa-l faca minorul. Cu privire la renuntare nu mai sunt sigur.

LuchianSeb a scris:

Rezulta asadar ca leziunea se aplica doar in cazul actelor bilaterale (,,disproportia vadita de valoare intre doua prestatii'' ), nefiind specificat nicaierii ca nu pot fi atacate si actele de dispozitie incheiate de minor.

Vezi art. 25 din Decretul 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei:

„Art. 25
De la data intrarii in vigoare a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, aplicarea dispozitiilor legale referitoare la actiunea in anulare pentru leziune se restrange la minorii care, avand varsta de patrusprezece ani impliniti, incheie singuri, fara incuviintarea parintilor sau a tutorelui, acte juridice pentru a caror validitate nu se cere si incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare, daca aceste acte le pricinuiesc vreo vatamare.
Actele juridice, ce se incheie de minorii care nu au implinit varsta de patrusprezece ani, sunt anulabile pentru incapacitate, chiar daca nu este leziune.
Minorii care nu au implinit varsta de patrusprezece ani nu raspund pentru fapta lor ilicita decat daca se dovedeste ca au lucrat cu discernamint.”

Referitor la renunțarea minorului la moștenire și eu am avut dubii (având în vedere mai ales restricția privitoare la donații), dar se pare că avându-se în vedere faptul că se iau măsurie de protecție necesară (asistarea de către reprezentant și incuviințarea instanței) aceste acte pot fi efectuate.

Din art.25 ,, ...Actele juridice, ce se incheie de minorii care nu au implinit varsta de patrusprezece ani, sunt anulabile pentru incapacitate, chiar daca nu este leziune.'' ...se refera la actele incheiate de minorul sub 14 ani.
Facand o paranteza, ca un exercitiu v-asi sugera sa va ganditi: - In cazul in care un minor de 16 ani vinde o minge de fotbal, incheind astfel un contract de vanzare cumparare consensual, daca pretul platit pe minge este de 1 leu iar valoarea reala a mingii este de 1000 lei, cum considerati ca poate fi atacat un astfel de act? Va reamintesc faptul ca forma solemna a unui contract se poate referii si la necesitatea incuvintarii autoritatii tutelare. Contractul de vanzare cumparare este un act consensual, forma solemna fiind exceptia ! :) Astept un raspuns. :)

In ceea cel priveste pe Emanuel, eu cred ca fusese vorba si de existenta unui testament. Am mai scris.

Actul de dispoziție făcut de un minor nu are legătură cu forma autentică.
Regula actelor de vânzare-cumpărare este că acestea se încheie consensual și doar prin excepție în forma autentică.
Deci, indiferent de forma lor actul de vânzare cumpărare al minorului trebuie să fie asistat de reprezentantul legal și încuviințat de către instanță.

Nu confundați actele de dispoziție a unor bunuri de valoare (de ex. o minge de 1000 lei) cu actele de dispoziție curente de valoare mică (de exemplu își cumpără singur bomboane).

Deci vânzarea unei mingi de 1000 lei cu doar un leu, va fi anulabilă dacă nu este încuviințată de instanță (anulabilă dar nu nulă), indiferent dacă acea vânzare este doar consensuală.
Bineînțeles toată discuția are rost dacă bunul este proprietatea exclusivă a minorului (ceea ce de regulă este mai rar).

PS:

De unde ați dedus că e vorba de un testament. După părerea mea autorul postării nu prea știe despre ce este vorba. Ce înseamnă că a renunțat la 1/2 din tot? Renunțarea nu poate fi decât totală. Iar pe de altă parte cota lui oricum nu era de 1/2 din tot. Deci el deocamdată nu prea știe ce problemă are. Nu poți da soluții cât de cât corecte dacă nici măcar cel care pune problema nu știe dspre ce este vorba.