bunicii impostori

Nu cred ca bunicii pot face asa ceva - merita sa fie pedepsiti penal - au facut declaratii false in fata notarului. Urmeaza calea legala - (cum te-a sfatuit notarul) si uita ca ai bunici. Decat asa mai bine lipsa!

sa nu se increada in spusele bunicilor deoarece deja au demonstrat ce fel de oameni sunt.
dreptul sau este numai al sau si nimeni nu are voie sa il priveze de el.
sa nu se lasee pacalit si sa faca cerere de anulare cat mai curand .

avocat_lascoschi@yahoo.com a scris:

Notarul nu are nicio legatura si cred ca va exista vreo proba prin care sa se poata dovedi vinovatia sa.

Trebuie sa mergeti de urgenta la avocat pentru a deschide procesul pentru anularea certificatului de mostenitor.

Daca notarul n-ar avea nicio legatura, nu ar exista institutia raspunderii sale disciplinare, civile sau penale. El va trebui sa-si dovedeasca buna-credinta in indeplinirea sarcinilor sale conform prevederikor Legii nr.36/1995 si dispozitiilor Codului Civil. Cu alte cuvinte, trebuie sa dovedeasca faptul ca a depus toate diligentele pentru identificarea tuturor succesorilor, operatiune pentru care notarul poate apela si la concursul institutiilor statului (oficii de cadastru si publicitate imobiliara,etc), iar in caz de suspiciuni sau imposibilitatea identificarii corecte a partilor, poate chiar refuza intocmirea actului notarial.Pe de alta parte, conf art.70 di aceeasi lege a notarilor publici :
(1)In cererea de deschidere a procedurii succesorale vor fi mentionate datele de stare civila ale defunctului, numele, prenumele si domiciliul mostenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului, cu mentionarea valorii acestora, precum si a pasivului succesoral.

Ma indoiesc ca intr-o tara civilizata un notar nu poate obtine datele corecte de stare civila ale unui defunct cu acte de identitate si de proprietate in regula.

In fine, notarul nu isi poate anula proriul act, poate doar corecta eventuale erori materiale, deci rezolvarea spetei se poate obtine doar in instanta, printr-o actiune pentru stabilirea calitatii de mostenitor al copilului, cat si pentru anularea implicita a certificatului de mostenitor.

Daca se poate dovedi faptul ca descendentul (copilul) a facut acte de acceptare tacita a mostenirii (locuieste acolo efectiv, a platit utilitati, impozite, etc) nici nu se pune problema prescriptia dreptului de acceptare a succesiunii (6 luni de la data decesului) care ar putea fi invocata pe cale de exceptie de bunici. In acest sens, speta din link-ul de mai jos este edificatoare:
[ link extern ]

Nu am pretentia unui raspuns autorizat in succesiuni, dar si eu sunt de parere ca pe langa castigarea dreptului legal al copilului, este bine ca si notarilor sa li se atraga atentia sa depuna toata diligentele pentru a -i responsabiliza in cazul in care "pleaca urechea" la declaratiile unora sau altora, fara a verifica informatiile prin toate caile legale.

D-le

Nu stiu ce avocat sinteti dvs d-le lasco dar notarul are obligatia legala de a se asigura de legalitatea tuturor actelor primite de la cei in cauza dar si ca acea persoana a fost sau nu a fost casatorita ,ca nu si-a schimbat numele de fata , a avut sau nu copii , certificat casatorie , deces .. etc . Deci el este perfect responsabil si nu a facut o contraventie , ci o infractiune ., sfatul dvs e de o exprimare cel putin indoielinca gen:

>>"Notarul nu are nicio legatura si cred ca va exista vreo proba prin care sa se poata dovedi vinovatia sa."<< hotariti-va ce vreti sa spuneti .

D-nului Ionut

Solutia tinarului este actiune rapida in instanta prin tutore daca este minor cu solicitarea rapida de ordonanta pentru blocarea cartii funciare a imobilului pina la rezolvarea cazului in instanta, concomitent cu plingere la politiei in acest caz dar la cum se misca politia ....

O alta solutie este angajarea directa a unui avocat cunoscut de catre tinarul in cauza (daca tutore este unul din cei incriminati ) care sa poata rezolva rapid problema . Succes

oanalumi

În primul rând, notarul nu are calitate procesuală, iar într-o eventuală acţiune în anularea certificatului de moştenitor, instanţa nici măcar nu îi va trimite citaţie.
Mai mult, notarul nu are nici interes şi nici posibilitatea de a acorda "sprijin" în instanţă, întrucât problema în cauză se află dincolo de sfera activităţii lui, intrând deja în domeniul penalului.
Dacă era greşeala sa, era cu totul altceva şi vă puteaţi îndrepta împotriva acestuia. Însă aici nu vorbim despre o eroare materială sau de procedură, ci despre un fals în declaraţii grosolan, atât al celor care au pretins a fi moştenitori, cât şi al martorilor cărora notarul le-a luat depoziţii în cadrul procedurii succesorale, şi al căror rol este acela de a suplimenta probele din dosar - mai exact, necesitatea martorilor este dată tocmai de dificultatea cunoaşterii cu exactitate, "din afară", a copiilor defuncţilor, cu excepţia persoanelor care au coabitat cu aceştia - poţi să ai în faţă actele a trei copii, dar să existe şi al patrulea, sau, ca în cazul de faţă - să se declare că nu există copii şi totuşi să existe.

Daca notarul nu ia nici o masura, se va presupune ca a stiut de existenta fiului decedatei si cu buna stiinta a comis fals in acte.

În ce sistem de drept s-ar întâmpla asta?! Poate în cadrul unei eventuale anchete, ca indiciu pentru procurori, pentru a orienta ancheta într-o anumită direcţie, însă cu siguranţă instanţa de judecată nu va merge pe un asemenea raţionament incompatibil cu principiile de drept.

godspeed a scris:

Daca notarul n-ar avea nicio legatura, nu ar exista institutia raspunderii sale disciplinare, civile sau penale. El va trebui sa-si dovedeasca buna-credinta in indeplinirea sarcinilor sale conform prevederikor Legii nr.36/1995 si dispozitiilor Codului Civil.

Dimpotrivă, sarcina dovedirii relei credinţe a notarului îi revine celui care o invocă.

Pe de alta parte, conf art.70 di aceeasi lege a notarilor publici :
(1)In cererea de deschidere a procedurii succesorale vor fi mentionate datele de stare civila ale defunctului, numele, prenumele si domiciliul mostenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului, cu mentionarea valorii acestora, precum si a pasivului succesoral.

Ma indoiesc ca intr-o tara civilizata un notar nu poate obtine datele corecte de stare civila ale unui defunct cu acte de identitate si de proprietate in regula.

Acela este articolul 103 acum... ştiţi, legea a mai suferit ceva modificări şi completări de când aţi citit-o dumneavoastră şi până acum, s-a şi republicat chiar... poate ar trebui să vă documentaţi şi din altă parte, nu numai pe google... şi după cum vă puteţi da seama, logic, din prevederile articolului, datele respective trebuie completate în cerere chiar de petenţi, adică de către cei care solicită deschiderea procedurii succesorale, şi nu de notar, că doar nu îşi face notarul cerere lui însuşi.
Apoi, aş dori să ştiu în ce ţară puteţi verifica dumneavoastră cu exactitate câţi copii a avut defunctul şi care sunt aceştia. Mai ales în cazul copiilor nedeclaraţi sau nerecunoscuţi (da, în ţara noastră civilizată există şi astfel de situaţii).

Revenind la problema domnului ionutnou, soluţiile care se întrevăd sunt cele pe care le-aţi intuit deja: cea "paşnică", anume încheierea unui act translativ de proprietate (de exemplu, vânzare), şi cea... mai puţin paşnică - anularea certificatului de moştenitor în instanţă.

Vă recomand cea de-a doua variantă, oricât de costisitoare ar fi, ca timp, ca bani şi eventual ca nervi, întrucât prima variantă are următoarele dezavantaje, mult mai grave decât cel exemplificat anterior prin programe tip "Prima Casă"/ANL:

1) actul pe care l-aţi încheia cu falşii cumpărători, prin care aţi dobândi proprietatea, nu ar fi un act real (dumneavoastră nu doriţi să cumpăraţi sau să primiţi prin donaţie, ci doriţi să beneficiaţi de un drept care vi se cuvenea ca moştenitor) şi ca atare, vă asumaţi nişte riscuri, mai ales în situaţia în care aţi merge pe varianta unei donaţii;
2) în situaţia în care acest act (de vânzare-cumpărare, de exemplu) este desfiinţat, din diverse motive, atunci problema, în loc să fie simplificată, s-ar complica mai mult;
3) prin faptul că nu aţi participat la dezbaterea succesorală, dumneavoastră nu aţi dobândit niciodată calitatea de moştenitor al defunctului, deci, din punct de vedere legal, nu sunteţi moştenitorul său;
4) dacă se va ivi nevoia suplimentării succesiunii cu privire la alte bunuri, dumneavoastră nu veţi participa;
5) nu veţi putea beneficia de niciun drept pe care statul l-ar putea acorda moştenitorilor defunctului, întrucât nu puteţi face dovada calităţii de moştenitor (luaţi ca exemplu prevederile legii 18/1991).

PS: îmi cer scuze faţă de ceilalţi colegi pentru faptul că răspunsul meu repetă o parte dintre ideile enunţate de aceştia mai devreme; răspunsul a fost scris peste zi şi postat acum, şi este mai greu de editat fără a denatura contextul.