bunicii impostori

godspeed a scris:

Daca notarul n-ar avea nicio legatura, nu ar exista institutia raspunderii sale disciplinare, civile sau penale. El va trebui sa-si dovedeasca buna-credinta in indeplinirea sarcinilor sale conform prevederikor Legii nr.36/1995 si dispozitiilor Codului Civil.

Dimpotrivă, sarcina dovedirii relei credinţe a notarului îi revine celui care o invocă.

Pe de alta parte, conf art.70 di aceeasi lege a notarilor publici :
(1)In cererea de deschidere a procedurii succesorale vor fi mentionate datele de stare civila ale defunctului, numele, prenumele si domiciliul mostenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului, cu mentionarea valorii acestora, precum si a pasivului succesoral.

Ma indoiesc ca intr-o tara civilizata un notar nu poate obtine datele corecte de stare civila ale unui defunct cu acte de identitate si de proprietate in regula.

Acela este articolul 103 acum... ştiţi, legea a mai suferit ceva modificări şi completări de când aţi citit-o dumneavoastră şi până acum, s-a şi republicat chiar... poate ar trebui să vă documentaţi şi din altă parte, nu numai pe google...

Stimate domn notar Nicu12

Interventia Dvs. pe marginea acestui subiect trebuie sa fie, fara doar si poate, unul pertinent si autorizat; este domeniul Dvs.de activitate. Dar de-aici si pana la a lansa atacuri la persoana la adresa intervenientilor care nu au pretentia unui raspuns autorizat egaleaza cu gestul unui e.g. neurochirurg de a-si admonesta colegul generalist ca nu stie faptul ca „exista, de asemenea, receptori muscarinici presinaptici atat la nivelul sinapselor colinergice cat i la nivelul sinapselor adrenergice”, uitand ca daca el are probleme endocrinologice e.g., nu se trateaza singur printr-o lobotomie frontala ci, probabil apeleaza la un specialist.

Revenind la fondul problemei, da, intr-adevar articolul citat de mine este actualmente 103, dar continutul este acelasi. Nu toti avem acces acasa la programe specializate de legislatie actualizata, dar, scuzati-mi observatia, textul de lege neactualizat din care am citat este luat de pe site-ul OFICIAL al Uniunii Notarilor Publici din Romania ([ link extern ] .

Va inteleg tendinta de a minimaliza efectele neglijentei notarului in indeplinirea sarcinilor de serviciu, dar nicio meserie nu este scutita de eroare, si niciun practicant al vreunei meserii nu poate fi deasupra legii. Pentru cercetarea aspectelor care au dus la nefericitul deznodamant actual, eu consider ca nu avem toate datele.

Fapta bunicilor, din datele pe care le avem, poate fi incadrata penal fie la fals in declaratii si uz de fals, fie la inselaciune.
Cat despre calitatea procesuala a notarului, in jurisprudenta se intalnesc deseori formulari de genul „Potrivit art.3 din Legea nr.36/1995, a notarilor publici si a activitatii notariale, notarul public este investit sa îndeplineasca un serviciu de interes public, având statutul unei functii autonome. În urma exercitarii competentei generale, astfel cum este aceasta reglementata de dispozitiile art.10 din actul normativ mentionat, notarul public poate avea calitate procesuala pasiva numai în situatia formularii unei plângeri împotriva încheierii de respingere a cererii de autentificare a unui act juridic, nu si în situatia reglementata de art.88 din Legea nr.36/1995, constând în verificarea legalitatii si a temeiniciei certificatului de mostenitor.”
Acest lucru insa nu inseamna ca notarul nu poate raspunde disciplinar, civil sau penal, in conditiile legii, pentru activitatea sa profesionala defectuoasa, in care “este investit sa îndeplineasca un serviciu de interes public, având statutul unei functii autonome.” Sunt cazuri in care s-a dovedit coparticiparea notarului la comiterea unor infractiuni de inselaciune. Nu stiu de unde aveti certitudinea ca in acest caz particular nu poate fi vorba de asa ceva, sau de fals intelectual, respectiv abuz in serviciu. Simpla declaratie falsa a bunicilor facuta in fata notarului public nu este de natura sa serveasca la producerea consecintei juridice, in lipsa mijloacelor de proba ( martori, acte de stare civila verificate de notar, etc), in baza carora notarul public stabileste calitatea de mostenitor. Sunteti siguri ca acel notar a depus toate diligentele in acest sens?

Nu demult am aflat stupefiata, e.g., ca un anumit notar a emis un certificat de vacanta succesoral la doua luni de la data decesului defunctului, deci inainte de expirarea termenului de acceptare a succesiunii de catre cei cu vocatie succesorala, fara macar sa astepte raspunsul autoritatii publice locale privitor la identificarea posibililor succesori (care existau, bine-nteles) pe baza datelor din registrul agricol, serviciul de evidenta a populatiei, etc. Ce parere aveti de aceasta speta?

Si in incheiere, caile de reparare ale prejudiciului sunt doua, conform art. 119 din Legea nr.36/1995 RA: fie calea instantei, prin cererea de anulare a certificatului de mostenitor , fie rezolvare amiabila la notar, ambele avand ca efect eliberarea unui alt certificat de mostenitor. Daca insa se doreste si atragarea raspunderii penale a celor vinovati, se poate formula plangere penala.

Imi mentin avertizarea conform careia aceasta interventie nu are pretentia unui raspuns autorizat in materie de succesiuni. Deci "nu trage dom' Nicu12...sunt eu, Godspeed" :)