Schimbarea numelui de familie minor

Nu stiu de ce vb de situatii care nu au legatura cu acesta, mama nu a fost casatorita cu tatal, nu i-a purtat numele.
In cazul mamelor ce divorteaza, mama poate cere sa ramana cu numele dobandit in casatorie pt a avea nume comun cu copiii lor, daca va convinge instanta ca e necesar.. va ramane cu numele chiar daca sotul se opune.
.

Mama care divorțează nu are dreptul de a rămâne cu numele fostului soț pe motivul de a avea același nume cu copilul, deoarece fostul soț trebuie să-și dea acordul la aceasta.
Cu toate acestea, numele copilului nu se schimbă chiar dacă mama nu oține acordul tatălui de a-i purta pe viitor numele, nici chiar pentru motivul (oarecum justificat) ca mama și copilul să aibă același nume.

Deci, dacă În aceste condiții (în care mi s-ar părea mai normal ca mama să aibă dreptul de a schimba numele copilului conform cu numele ei purtat de ea înaintea căsătoriei), de ce s-ar admite ca mamei să i se permită să schimbe numele copilului în situația în care s-ar recăsătorii?

Mama care divorțează nu are dreptul de a rămâne cu numele fostului soț pe motivul de a avea același nume cu copilul, deoarece fostul soț trebuie să-și dea acordul la aceasta.

Dreptul il da instanta daca e cazul si fara acordul sotului.
art 383
(2) Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soţi sau de interesul superior al copilului, instanţa poate să încuviinţeze ca soţii să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înţelegeri între ei.


"( ..)numele persoanei fizice, astfel cum este reglementat şi prin prevederile art. 82 din noul Cod civil, este o componentă esenţială a dreptului general al personalităţii, care îşi găseşte fundamentul ultim în conceptul de "demnitate umană", astfel cum este acesta reglementat prin art. 1 alin. (3) din Constituţie.
(..) De asemenea, exercitarea autorităţii părinteşti asupra copilului rezultat din căsătorie, corelată cu necesitatea protejării interesului superior al minorului, care s-ar putea regăsi în situaţii stânjenitoare ca urmare a diferenţei de nume dintre acesta şi părinţii săi, de natură să-i influenţeze în mod negativ dezvoltarea morală şi socială, reprezintă motive temeinice, de natură să justifice încuviinţarea purtării de către soţi a numelui dobândit în timpul căsătoriei, şi după desfacerea acesteia.
Mai mult, Curtea constată că purtarea aceluiaşi nume de către părinte şi copilul său este de natură să contribuie la dezvoltarea armonioasă a acestuia din urmă în cadrul societăţii, fiind şi o expresie a dreptului şi îndatoririi părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor. În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu în Hotărârea din 22 februarie 1994, pronunţată în cauza Burghartz împotriva Elveţiei, paragraful 24, statuând că numele unei persoane reprezintă un mijloc de identificare personală şi de apartenenţă la o familie. "

DECIZIE nr. 96 din 28 februarie 2013
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 383 alin. (2) din Codul civil
( postata in alt forum de colega godspeed)

Nu are legatura cu supiectul, dar argumentarea se poste folosi sin cazul mamei divortate si cand e vb de schimbarea numelui copiilor minori.

Cu toate acestea, numele copilului nu se schimbă chiar dacă mama nu oține acordul tatălui de a-i purta pe viitor numele, nici chiar pentru motivul (oarecum justificat) ca mama și copilul să aibă același nume.

Ba il poti schimba tot pe cale administrativa, cu sau fara acordul tatalui ( daca refuzul sau e nejustificat ) sau copilul poate lua numele ambilor parinti reunite.



Eu chiar cred ca daca mamica din cazul nostru cere si argumenteaza corect si nici nu abandoneaza ideea de la primul " nu se poate asta, doamna", chiar va reusi.
Si daca nu reuseste acum ca-s copiii mai mici, va reusi peste niste ani si daca nu reuseste la noi, reuseste in Austria :).

:D
Mi-a scăpat 383. Partea cu „interesul superior al copilului” cu referire la păstrarea numelui de către soție după divorț e ceva nou față de vechiul cod al familiei (dacă bine rețin).

Dar oricum, e vorba doar de faptul că mama poate să-și păstreze numele, motivând prin faptul că în acest fel are același nume ca și al copilului.

De aici și până la schimbarea numelui copilului după numele unui străin cu care mama se va recăsătorii este totuși ceva cale de parcurs...

Pe cale administrativă nu prea se încadrează în cazurile de acolo, deci tot la instanță cred că se va ajunge, iar în instanță șansele cred că sunt destul de echilibrate.
Ar trebui analizat cazul ținându-se seama și de persoana și comportamentul tatălui.

Mi-e greu să cred că instanța ar aprecia că e mai „în interesul superior al copilului” ca acesta să poarte numele unei persoane străine, atâta timp cât tatăl își îndeplinește obligațiile față de el, chiar dacă este divorțat de mama lui.

Părerea mea. :)

Cazul nostru e asta, pe asta il discutam

Mentionez ca tatal copiilor nu se implica sub nicio forma la cresterea si educarea lor si nici financiar. Nu a platit niciodata pensie alimentara din 2005 si nici nu mai locuieste in Romania.

Eu am incredere si in Autoritatea tutelara care e prima care trebuie sa decida daca isi da acordul avand in vedere ca tata nu e de gasit sau nu va fi de acord cu schimbarea numelui (Daca parintii nu se inteleg cu privire la schimbarea numelui, va hotari autoritatea tutelara OG 41/2003) ca va analiza obiectiv cererea , apoi daca Autoritatea isi da acordul, cererea ajunge la presedintele consiliului judecatean sau primar dupa caz , unde iar se va analiza cererea dar din alta perspectiva.
In caz ca se poticneste undeva fie ca autoritatea nu se pronunta, fie nu e de acord sau apoi nu vor fi de acord de la primarie, se va ajunge in instanta unde iar se analizeaza.. si eu am incredere in instanta :) .