drepturi asupra copilului rezultat din concubinaj

AVLIL, aveti dreptate in masura in care familia s-a dezmembrat in conditii normale. In situatia in care insa tatal copilului uita de jumatatea sa de ADN si isi aminteste ca si-a lasat niste gene undeva in lumea asta doar dupa ce copilul a crescut un pic (fara ca el sa aibe vreo contributie fizica, materiala, morla, spirituala sau de orice alta natura in cresterea copilului) si doar atunci cand ii vin rudele de care ii este rusine si intreaba de copil iar el vrea sa le arate ce tata bun este, imi pare rau dar eu consider ca este just ca tatalui sa i se dea ceea ce ofera. Adica, implicare 0, drepturi asupra copilului 0 si garantez eu ca un copil care este ignorat de tata nu se simte prea atasat de ceea ce nu are, de fapt. Este usor a vorbim din legi si tratate cand nu suntem noi in cauza, sa dam verdicte idilice. Sincer, o mama care nu stie cum si cat sa se dea peste cap ca sa ii ofere copilului tot ce este mai bun nu ar trebui pusa pe picior de egalitate cu un individ care in acte este tata, dar in viata reala este "nimeni" (pentru ca nu il intereseaza sa fie altfel, decat in momente exceptionale ce tin de reuniunile de familie).

Am si eu un mare of cu subiectele astea cu cu tonul pe care se poarta (stiu ca probabil n-o sa mai pot comenta la acest subiect dupa acest mesaj, dar daca macar 1 persoana citeste si intelege ce vreau sa spun, tot n-am spus degeaba).
Vad si la @ancasimo25 si la @blueelf08 si la multi alti utilizatori acelasi tipar "drepturi asupra copilului".
Nu are nimeni drepturi asupra copilului.
Copilul are dreptul de a avea si mama si tata.
Copilul are dreptul sa fie protejat.
Copilul are dreptul la intimitate, are dreptul la educatie, samd.
Copilul are tot felul de drepturi.

Astea sunt situatiile normale.

mirebire, ai pus punctul pe I. Corect, copilul are drepturi! Dar, in situatia in care unul dintre parinti nu i le respecta, atunci, nu inteleg de ce acel parinte trebuie sa fie rasplatit cu drepturi. Poate ca intrebarile sau topicurile sunt formulate intr-un fel dar continutul acestora se refera la anumite spete care lamuresc situatia de fapt. Vis-a-vis de observatia ca nu vei mai putea comenta poate din cauza unor reactii virulente, personal, consider o mare prostie sa ingradesti cuiva dreptul la libera expresie (sau sa arunci injurii pe un forum pe care activezi pentru ca se discuta subiecte de interes pentru tine, ca persoana), atata vreme cat aceasta nu aduce atingere demnitatii umane.

aveti dreptate ca fiecare copil are drepturi dar,atunci cand timp de 2 luni nu poti sa vezi copilul find amenintati ca vezi tu ce patesti daca te duci adica esti amenintat te gandesti ca nu sunt sanse pe cale amiabila sa ajungi la o intelegere si te informezi pe cale legala ce ai putea face,intradevar copii au cel mai mult de suferit aici,un copil ce creste fara un parinte sufera toata viata,dar este important sa nu uitam ca acei copii au sentimente si nu pot fii tratati ca niste obiecte de la unu la altu,eu sunt casatorita am o fetita si voi face tot ce pot ca ea sa creasca in familia unita fara sa fie nevoie sa fie inpartita de noi ca parinti sa nu ajunga ca un obiect pe care doi parinti il inpart. Fiecare copil are dreptul si nevoie de o familie unita si de multa dragoste

blueelf08 a scris:

Sincer, o mama care nu stie cum si cat sa se dea peste cap ca sa ii ofere copilului tot ce este mai bun nu ar trebui pusa pe picior de egalitate cu un individ care in acte este tata, dar in viata reala este "nimeni" (pentru ca nu il intereseaza sa fie altfel, decat in momente exceptionale ce tin de reuniunile de familie).

Sincer, puneti problema dv. si a tatalui, nu a copilului. Pe el il pierdeti pe drum, inrte lupte si orgolii.
Repet: este despre copil, despre ce e mai bine pentru el, despre dreptul de a nu trai in ura, despre acceptare, despre dreptul la informare...
Sunt parinti care stau impreuna cu copilul si tot atat de putin se implica. Si nu-i luam copilului parintele de langa el ca sa-l pedepsim ca are un tata sau o mama dezinteresate. Ca el n-a gresit cu nimic, saracul.
Asa incat nu ne intereseaza cu cine se simte comparat un paritne sau celalalt, ne intereseaza minorul. Asa cum zicea si mirebire.