drepturi asupra copilului rezultat din concubinaj

Bun. Inteleg toate punctele de vedere. La ce ii foloseste copilului un parinte dezinteresat sau un parinte agresiv fizic si verbal? Intreb si atat. Sunt atatea cazuri in care copiii au fost abuzati de parinti (de unul dintre ei sau de ambii) iar autoritatile se fac ca nu vad, desi birourile de asistenta sociala exista si pentru aceste cazuri. Si totusi, statistic, numarul copiilor abuzati nu este mare. In fapt, este ingrijorator (si salut aici si pe aceasta cale initiativa Salvati Copiii de a constientiza opinia publica cu privire la consecintele violentei asupra copiilor - violenta care incepe cu o palma si care in anumite cazuri se termina cu crime).

@blueelf08 eu sunt perfect de acord ca sunt prea multi copii abuzati. Si ca abuzurile sunt venite tocmai din partea celor care ar trebui sa-i protejeze pe copii.

Ce incerc sa aduc in fata ochilor dvs (si a multor altor parinti aflati in situatia dvs) este ca purtati un razboi care nu foloseste nimanui.
Atata timp cat nu reusiti sa va mutati atentia de la drepturile dvs sau ale tatalui catre drepturile copilului, copilul va fi in continuare victima unui abuz. Si dvs veti face parte din randurile abuzatorilor chiar daca sunteti manati de cele mai bune intentii.

Din randurile dvs anterioare reiese un razboi

implicare 0, drepturi asupra copilului 0 si garantez eu ca un copil care este ignorat de tata nu se simte prea atasat de ceea ce nu are, de fapt

Din experienta proprie, copilul ignorat de tata sufera ca un caine si orice atentie venita din partea lui (o data la 3 ani, fie ea) cantareste mai mult decat orice cadou pe care i-l face mama prezenta in fiecare zi langa el.
Vreau sa va atrag atentia ca nu puteti garanta nimic referitor la ce simte un copil. Nu puteti garanta nimic referitor la ce simte o persoana adulta si echilibrata, cu atat mai mult nu puteti garanta pentru ce simte un copil.

Un parinte agresiv fizic si verbal la noi in tara, din nefericire, este un parinte obisnuit. De la caz la caz, se pot lua tot felul de masuri: de la consilierea parintelui agresiv pana la indepartarea lui de langa copil.

Un parinte dezinteresat este doar un parinte. N-o sa insir aici ce puteti face pentru a limita efectele negative ale unui parinte dezinteresat pentru ca am mai incercat si mi s-a spus ca-s dusa cu capul. Ce pot sa va spun este ca indepartarea lui de langa copil nu-i va face nici un bine copilului.

Incep sa inteleg ca in ochii societatii, femeile atacate in instanta, chiar si dupa "n" ani, de catre fostii parteneri care nu dau semne de viata decat cand isi amintesc ei, asa, sunt numite beligerante. Asta arata ca societatea in ansamblul ei nu s-a schimbat semnificativ la capitolul judecati de valoare si prejudecati. Ar merita initiat un studiu sociologic pe aceasta tema.

Mergand mai departe, in ceea ce priveste speta mea, am intrat, am fomulat intrebari pe acest forum si am urmarit subiecte pentru a ma informa si a-mi forma o strategie de gestionare a situatiei, nicidecum pentru a blama pe cineva sau a judeca in conformitate cu propriile valori.

Insa, doresc, pentru mine, pentru citiorii acestui forum, sa prezint cateva spete iar mai apoi sa mi se raspunda la intrebarea: Care este interesul superior al copilului in fiecare dintre cazurile expuse?
Speta 1. - M-a cautat in urma cu cativa ani, la serviciu, un tanar care m-a rugat sa il ajut. Tanarul implinise nu cu multa vreme in urma 18 ani. Pana la acea varsta a fost institutionalizat intr-un camin privat (finantat de un ONG strain). De asemenea, tanarul se afla si in evidenta directiei de asistenta sociala. Ce s-a intamplat? X, desi avea posibilitatea de a ramane in centru si dupa majorat, a ales sa plece in alt judet pentru a-si cunoaste mama, mama care l-a abandonat la centru in urma cu multi ani. Ajuns la mama, a trebuit sa ii dea indemnizatia de care beneficia pentru ca aceasta sa isi cumpere alcool. A trait cateva luni, alaturi de fratii sai, intr-o mizerie crunta, a mancat bataie si s-a hotarat sa plece, cu regretul ca nu isi putea lua si fratii mai mici de acolo. Din fericire, a fost primit la centru. (aici vroiam sa relev faptul ca acea "mama" mai avea cativa minoi de care se ingrijea probabil la fel de bine ca de tanarul a carui situatie am prezentat-o. deci, unde e interesul minorilor?)
Speta 2 - o minora institutionalizata a fost cautata intr-o zi la scoala de mama care a abandonat-o. raspunsul minorei a fost urmatorul: "m-ai abandonat, am crescut fara tine, nu am nevoie de tine". care ar fi fost interesul minorei (avea 16 ani la acea data) sa fie luata de o mama care vreme de 16 ani s-a interesat de copila?
Speta 3 - parinti divortati, tatal cu drept la vizita ia minora, o plimba, o introduce in cercurile sale, o drogheaza - Interesul suprem al minorului asta sa fie oare?
Speta 4 - parintii se cearta, tatal este violent in limbaj si fizic, mama este batuta in fata copilului, copilul plange, tatal se repede si la copil si loveste. tatal pleaca, nu se intereseaza de copil si la un moment dat se gandeste ca ar fi buna o mica razbunare pe mama copilului, ptr ca a vazut ca femeia avea serviciu bun, castiga binisor. Asa ca o da in judecata ptr drept la vizita. Copilul nu stie decat ca exista un tata dar nu stie arata tati decat din poze. In plus, faptul ca a fost ignorat atata vreme l-a inversunat putin. Mama nu prea este de acord ca tatal sa petreaca timp cu copilul decat in prezenta ei. Cine tine si cine nu tine cont de interesul suprem al copilului?
Am multe cazuri, toate variate ca tipologie. Dar va rog, raspundeti la aceasta simpla intrebare.

Ma feresc de generalizari ca dracul de tamaie.
Insa una pe care nu ma feresc sa o fac este asta: noi, romanii, ca popor, suntem mai degraba beligeranti decat sa stam sa judecam.
Tot noi, ca societate, suntem mai degraba inclinati sa consideram copiii un accesoriu decat o persoana intreaga, cu ganduri, sentimente, pareri si drepturi.


Speta 1: in afara de a condamna verbal mama, ati sesizat protectia copilului pentru minorii aflati in grija ei?
Speta 2: faptul ca minora a declarat "m-ai abandonat, am crescut fara tine, nu am nevoie de tine" nu inseamna ca ea nu sufera din cauza absentei mamei (ba din contra) si faptul ca mama a cautat-o ar puteea fi un punct de plecare pentru construirea unei relatii. Nu cea normala dintre o mama si un copil, dar o relatie care, POATE, ii va oferi o suma de raspunsuri. Desigur lucrurile nu sunt atat de simple pentru ca nu stim nimic despre mama si nici despre fata.
Speta 3, speta 4: daca cele spuse de dvs se demonstreaza, ma indoiesc ca exista un judecator care sa ii acorde drept de vizita fara prezenta unei terte persoane

Poate mai gasim niste spete si de pe Marte, tot comparam morcovi cu pere.

Imi pare rau, dar discutia a plecat de la doi parinti dezinteresati si am ajuns la abuzuri, violuri... despre ce vorbim aici? Divagam ca sa aratam cu orice pret cata dreptate avem? Adica ducem razboiul la limita?
Sau mai bine ne luam o pauza sa ne gandim cat interes putem arata dreptului copilului la doi parinti?