LuchianSeb a scris:
Si in lege mai scrie si ca actul autentic este prezumat a fi valabil pana la inscrierea in fals. Deci nu e chiar imbatabil insa e pe aproape... :tease:
:)
Nu contestă nimeni înscrisul... ;) E bine să facem distincția între „act” ca
negotium și „act” ca
instrumentum - în speță e vorba de act ca
negotium.
Deci, nu era vorba de recunoașterea sau nerecunoașterea înscrisului respectiv...
Subiectul era cu totul altul și anume prevederile art 1091 alin. 4, conform cărora
„pâna la dovada contrara, înstrainarea cu titlu oneros catre un descendent ori un ascendent privilegiat sau catre sotul supravietuitor este prezumata a fi donatie daca înstrainarea s-a facut cu rezerva uzufructului, uzului ori abitatiei sau în schimbul întretinerii pe viata ori a unei rente viagere. Prezumtia opereaza numai în favoarea descendentilor, ascendentilor privilegiati si a sotului supravietuitor ai defunctului, daca acestia nu au consimtit la înstrainare”.
Înscrisul respectiv este perfect valabil, doar că acesta este prezumat legal și relativ a fi o donație și nu o vânzare. Fiind vorba de o prezumție relativă partea interesată poate pur și simplu să atace actul respectiv considerândul ca fiind o donație care-i încalcă rezerva succesorală. Sarcina probei fiind astfel răsturnată, rămâne ca pârâtul să facă dovada că acel act este o vânzare (ceea ce este practic imposibil atâta timp cât nu s-a plătit prețul).
@LuchianSeb:
După cum îți spuneam și cu alte ocazii, ar fi în folosul celor care au nevoie de o informație corectă și cât mai aproape de realitate să citești mai atent speța dată și să nu încerci cu orice preț să dovedești că ai dreptate indiferent dacă ceea ce postezi are sau nu legătură cu ceea ce se cere. E păcat să încurcăm oamenii doar de dragul a posta ceva chiar dacă nu are nici o legătură cu realitatea.