Sunt curios sa aflu care este parerea voastra. Ce fel de carti mai citesc romanii? Am ramas shocat de afluenta publicului in librariile din occident. Acolo, sunt momente cand familia merge sa cumpere carti.
La noi, am observat ca se cumpara doar cartile pentru examenul de soferi, cartile de specialitate (care sunt obligatorii pentru anumite examene). S-a cumparat si Codul lui DaVinci.
In rest, doar ziare, reviste si televizor. De ce oare? Sa ne fi plictisit de hartia unor manuscrise? Sa ne doara ochii pe toti?
In copilarie imi placea sa citesc cartile care aveau multe poze colorate. Pe-atunci cartile pentru copii erau la fel de scumpe ca azi pentru o familie care se strangea de la mancare si haine ca sa-si cumpere cu banii de la C.A.R. un frigider sau mobila sau un covor. Dar mie imi cumparau cartile mele, plus ca mai aveam si cartile din copilaria parintilor mei.
In adolescenta eram inscrisa la biblioteca de cartier de unde inprumutam carti. Era un obicei al timpului. Inca nu "se purta moda bibliotecilor personale". Noi aveam in casa un mic raft pe care sedeau cateva carti, cumparate cine-stie cu ce prilej. Ei bine, imi lipsea atunci exact o educatie metodica a felului cum si ce trebuie sa citesc. Parintii mei, la acea vreme, erau preocupati, in ce ma priveste, sa am rezultate bune la scoala, profesoara de romana nu ne povestea despre carti decat ce trebuia sa ne spuna si in rest...la sfarsitul anului ne dadea o lista de carti de citit in vacanta despre care nu ne mai intreba la inceputul anului scolar urmator. Bibliotecara ma lasa sa ma plimb printre rafturi sa-mi aleg ce carti voiam si apoi peste ale mele imi mai punea si alta carte obligatoriu de dat (n-am inteles nici pana acum de ce facea asta). Ma duceam acasa, rasfoiam cartile imprumutate si le duceam inapoi necitite in intregime. Nimeni nu se simtea dator sau poate nu stia sa-mi inculce placerea de a citi si poate si.....rabdarea.
In tinerete a existat un om, foarte insemnat in viata mea, care mi-a pus cartea in mana si mi-a povestit inainte despre ea, care ma forta sa citesc cateva pagini in fiecare zi (aveam serviciu, copil, trebuia sa fac menajul obisnuit dintr-o familie obisnuita, mai aveam si TV) si la sfarsit sa comentam cartea. E adevarat ca imi pusese in mana numai carti de valoare si foarte accesibile. Incet-incet am inceput sa-mi cumpar carti de la standul de carti de la serviciu. Plata o faceam la salariu. Si asa, incet-incet am constatat ca imi trebuie o biblioteca ca sa-mi pun multimea de carti pe care le cumparasem. Cartile le citeam pe toate din scoarta-n scoarta. Unde? In troleibuz. De cum ma suiam in el ocheam un loc pe scaun si o ora cat mergeam cu el pana cand trebuia sa cobor citeam. Zi de zi. Asa am devenit dependenta de citit.
Mai tarziu, cand televizorul devenise un obiect de mobilier, ca nu mai aveam ce sa vad la el, citeam si acasa, seara, inainte de culcare. Citeam si in metrou (acum mergeam cu metroul). Si nu eram singura. Multi calatori sedeau pe scaun si deschideau o carte.
Dupa revolutie am inlocuit cartile cu ziarele timpului. Pasionanta perioada!!!! Ziarul inlocuia cartea, realitatea inlocuise fictiunea. Televiziunea era stapana atotputernica peste creierele noastre pe cale de a fi spalate.
................
Si asa m-am trezit ca ani de zile nu mai deschisesem o carte. Imi lipsea si rabdarea si interesul de a citi ceva care nu era real, atat de implicata in ce se petrecea in jurul meu eram.
.................
Ce pot sa spun este ca sunt genul de om care nu retine titluri, citate, sau chiar care nu-si aminteste despre ce era vorba intr-o carte. Multe din titlurile vazute in mai multe postari le-am citit la o anumita vreme.
Cu ce am ramas din multitudinea de carti citite de-a lungul vietii este atitudinea fata de ce datorez oamenilor, fata de munca, fata de o problema sociala sau politica, am ramas cu mentalitatea de a fi intr-un anumit fel.
......................
Acum am ajuns la vremea cand am si timp si bani si chiar bunavointa de a ma intoarce la iubirea mea de altadata - cartea - de care am uitat, implicata fiind in vrajmasia vremurilor traite in ultimii 20 ani.
..................
Constat ca e foarte greu sa am rabdare sa citesc, desi n-am mare lucru de facut peste zi. Dar macar sunt constienta de asta si vreau sa cred ca imi voi redobandi rabdarea, carti si bani, spre multumirea mea, am.
.............
Conchid prin a spune ca oamenii nu sunt vinovati ca nu citesc, ei nu au avut norocul sa intalneasca de-a lungul vietii lor un om care sa le puna cartea in mana si sa-i instruiasca sa citeasca o carte. De la parinti n-avem ce sa cerem, dar de la scoala pe care o subventionam cu totii, de la televiziunea nationala, la fel, putem pretinde sa ne invete copiii sa citeasca.
Ce am scris aici este omagiu adus unui om care m-a invatat sa iubesc cartea, sa desprind din ea mentalitatea de a fi....om disparut fizic.
Apreciez aplauzele Dv. :)
As vrea sa adaug un lucru pe care nu l-am spus si continua ceea ce am scris mai sus.
Am incercat sa-mi indrum propriul meu copil, care din pacate dovedise multi ani incapatanarea de a nu vrea sa-si arunce ochii pe un text scris, am reusit pana la urma, intr-un context necreat de mine, sa-i pun in mana aceleasi carti care-mi fusesera si mie puse in mana, sa-i povesteasc despre ele.......
Copilul meu, care acum este om cu familie, e dependent de carte, desi a trecut prin apriga si amarnica vreme a calculatorului si internetului, fiind si un profesionist inrait al lor....si totusi citeste.
Cartea i-a imbogatit vocabularul, astfel ca, de la maxim 50 cuvinte pe care le rostea frecvent, sa poata duce o conversatie coerenta, fara ticuri verbale, si-a corectat scrierea care, surprinzator ca a luat bacalaureatul, nu tinea cont de nicio regula ortografica, incat acum ma corecteaza el pe mine :), si-a modelat gandirea astfel incat sa accepte ca nu toata lumea are noroc si ca norocul in viata este acela care te ajuta sa nu te cufunzi in abis, nu acela care te inalta ...... acolo zbori singur, cu propriile aripi.
Mai citesc. destul de putin ce-i drept, fata de perioada cand eram eleva si studenta. Nu ca nu as avea timp, desi uneori chiar nu am, dar parca nu ma mai atrage, gasesc prea putine carti bune, cele care erau bune le-am citit mai demult. Acum cand intru intr-o librarie si vad tot felul de carti de ghicit, de "cum sa facem...", de titluri atragatoare si poze sexy - nu intotdeauna - pentru carti de vacanta, usoare, sau cand vad inca in librarii Sandra Brown :))) chiar? se mai citeste asa ceva?!?!? #-o:)) ma apuca durerea de cap. bun, exista gusturi si gusturi, dar rareori dau de cate o carte buna pe care nu o stiam si simt ca trebuie sa o cumpar.
avocatnet.ro explicăm legislația
elga50, moderator
Blu37, utilizator
Avocat Alexandru Gheorghe 
ioana.achim 
Admin