Partaj rate credit achitate inainte de casatorie pentru bun propriu al celuilalt sot

Nu am spus nimic de partaj ci de o acțiune în pretenții a celui care a plătit sume de bani pentru achiziționarea acelui bun de către celălalt viitor soț.
Am spus că se va putea face dovada creanței prin orice mijloc de probă avându-se în vedere relațiile dintre cei doi.
Cu privire la prescripție, aceasta a fost suspendată pe durata căsătoriei, deci se va calcula durata prescripție doar pentru perioada de dinaninte de căsătorie și ce de după desfacerea căsătoriei.

Colega samyra79!!!! Care cheltuieli, frate?! Nu le mai denumi dupa ureche! Ea nu a facut nici o cheltuiala dpovedita, ci este doar o simpla relatare a ei...Daca nu poate dovedi ca a platit personal o suma, atunci poate sa isi ia la revedere de la bani....Nu exista temei juridic pentru o actiune de genul asta, sansele fiind "zero".Sa se multumeasca doar cu ceea ce poate proba, intrucat altfel va face cheltuieli mai mari decat sunt necesare cauzei....

Patrick_ a scris:

Nu am spus nimic de partaj ci de o acțiune în pretenții a celui care a plătit sume de bani pentru achiziționarea acelui bun de către celălalt viitor soț.
Am spus că se va putea face dovada creanței prin orice mijloc de probă avându-se în vedere relațiile dintre cei doi.

Alooo, de unde ai scos creanta, frate? Stii ce inseamna "creanta"? Presupune o datorie anterioara platii...Care este izvorul creantei dinainte de casatorie lui A cu B?De unde are A da datorie la B care a contractat un imprumut inainte sa se casatoreasca cu A? Si de unde rezulta temeiul unei actiuni in "pretentii"? Multi asculta muzica dar putini o inteleg...Multi stiu sa citeasca , dar putini stiu sa analizeze si sa interpreteze correct ceea ce citesc.

" Cu privire la prescripție, aceasta a fost suspendată pe durata căsătoriei, deci se va calcula durata prescripție doar pentru perioada de dinaninte de căsătorie și ce de după desfacerea căsătoriei."

Nici aici nu ai nimerit-o, intrucat nu este vorba despre un imprumut acordat viitorului sot pe baza unui contract de imprumut in forma autentica, ci este o plata de tip "cadou, dar manual" de consumatie, fara sa fie consemnata intr-un inscris, deci nedovedibila....

polloctav a scris:

Nici aici nu ai nimerit-o, intrucat nu este vorba despre un imprumut acordat viitorului sot pe baza unui contract de imprumut in forma autentica, ci este o plata de tip "cadou, dar manual" de consumatie, fara sa fie consemnata intr-un inscris, deci nedovedibila....

Depinde de intenția pe care a avut-o cea sau cel care a făcut acele plăți.
Deocamdată în dreptul român, chiar și sub NCC, contează intenția subiectivă a celui care încheie un act juridic și nu neapărat ceea ce rezultă obiectiv din modul de executare a unor prestații.
Nu aveți de unde să știți dacă a fost vorba despre un cadou sau despre un împrumut.

Dacă partea va dovedi că intenția ei a fost să achiziționeze acel imobil pentru a fi folosit ca domiciliu comun al soților, instanța va admite că avem un drept de creanță.

Aveți dreptate, mulți știu să citească, dar puțini înțeleg.
Problema e că D-vostră adăugați la speță și faceți presupuneri fără să vă întemeiați pe nimic. De unde știți că partea a vrut să facă un cadou plătind acele sume?

În calitate de avocat ar trebui să fiți mai rezervat și să trageți mai puține concluzii pripite... ;)

Nu adaug nimic la speta, ci analizez pe baza datelor puse la dispozitie avand in vedere dispozitiile legale in vigoare...Astfel, d-ta ai presupus ca exista o anumita situatie juridical, fara sa tii cont de conditiile contractului de imprumut si de modul in care sa face dovada in cazul imrumutului...Legea civila prevede ca "daca nu exista contract de imprumut in forma scrisa, atunci "conventia" nescrisa se interpreteaza in favoarea celui care se obliga"...Este de la sine inteles ca proba se face cu "chitanta liberatorie", care nu exista in acest caz.In concluzie, situatia juridica este urmatoarea: fie suma nu a fost data deloc, fie a fost data ca "dar". ..Nu uitati ca si partea adversa va face aparari din care va rezulta ca fie nu a primit bani cu titlu de imprumut, fie nu a primit deloc, fie ca I-a restituit...In ce priveste presupunerile, d-ta esti singurul care le face, mergand pana la despicarea firului in 16, la vointa partilor, etc....Or, cas a ajungi la analiza vointei partilor, trebuie sa existe intai un contract si probe admisibile, ca sa il poti dovedi, ceea ce in speta data nu exista....
In ce priveste sfatul dat, de a fi mai rezervat, va informez ca un avocet bun nu trebuie sa fie "rezervat" , ci trebuie sa isi informeze correct clientul cu privire la toate aspectele cazului sau, mai ales cand acestea il pot face pe client doar sa efectueze cheltuieli fara sa aiba castig de cauza.....Astfel, clientul poate hotari in deplina cunsotinta de cauza, daca va urma o cale sau alta si va decide ce cheltuiala isi poate permite si ce sanse va avea sa o recupereze....De aceea facusem referirea la faptul ca unii stiu sa citeasca dar atat, insa se vede ca d-ta nu ai inteles talcul acestei ziceri.....