Partaj rate credit achitate inainte de casatorie pentru bun propriu al celuilalt sot

Revenind la ce ma intereseaza, de ce nu ar putea merge pe actio de in rem verso cu privire la ce a achitat inainte de casatorie? Evident, in conditiile in care are inscrisuri doveditoare, chitante, foi de varsamant. Cred ca e respectat si principiul subsidiaritatii, o alta actiune nu mi se pare ca ar avea sorti de izbanda. Intre parti nu exista niciun contract de imprumut, sa fie contract de imprumut trebuie sa ai intentia de a incheia un astfel de act. Ori e la mintea cocosului, sotia nu a achitat nicio rata cu intentia de a imprumuta ceva, a efectuat o plata in ideea ca in fond vor locui impreuna in apartamentul respectiv. Daca nu ar avea inscrisuri doveditoare si mie mi se pare putin probabil sa aiba castig de cauza, cu toate ca, atat inainte de casatorie cat si dupa, ar exista o imposibilitate morala de a preconstitui un inscris.

In ceea ce priveste ratele achitate dupa incheierea casatoriei, am ajuns la concluzia ca din moment ce acestea au fost achitate din veniturile salariale ale sotilor - considerate bunuri comune (indiferent cine a facut efectiv plata), consider ca sotia are un drept de creanta de 1/2 cu privire la tot ce s-a platit pana in acest moment. desigur, sotul poate sa faca dovada ca in realitate contributia sotia a fost alta si pe cale de consecinta sa fie tinut la restituirea unei sume intr-un cuantum mai redus. Pareri?

PS daca cineva considera ca a inteles prea bine ,,muzica'', nu vad ce mai cauta pe forum.

Intai ca moderator: va rog nu va jigniti. Fiecare are opinia sa juridica, mai mult sau mai putin intemeiata. Ne putem bate in argumente juridice, dar nu aruncam cu rosii.

La obiect:
2 iubiti, el are rata la apartamentul propriu, ea merge la banca sa ii plateasca rata. La banca semnezi? Semnezi. Daca scrie IUBITUL si semnatura e IUBITA, asta inseamna ca ea a platit in numele si pentru el? Inseamna. Exista inscris? Exista. Exista un raport intre cei doi, contractual? Adica o intelegere in baza careia IUBITA s-a dus la banca pentru IUBIT? Exista pana la dovada contrara (de ex. incearca si IUBUTUL sa plateasca, caz in care se vede treaba ca el nu cunostea intentia ei).
In concluzie: avem inscris, avem o plata a IUBITEI pentru IUBITUL, intrebarea e: cu ce titlu a platit acei banuti?
Daca atunci cand iese domnisoara din banca o intreaba cineva: pentru banii astia tu intelegi sa stai in casa cu drept egal cu IUBITUL sau intelegi ca de banii astia ai facut un cadou si cand va certati ramai cu buzele umflate, ce credeti ca raspunde? Ca nu-i trebuie nimic niciodata? Ca e din adancul corasonului ein de IUBITA?
Nu, va spune ca se iubesc, impart viata impreuna si datoria lui e si a ei. Prin urmare ii da bani, isi saraceste patrimoniul, il imbogateste pe-al lui, numai in baza relatiei de iubire; adica sa aiba un domiciliu comun.
Sau ea platea rata si el urma sa plateasca apoi concediul din banii lui... sau... sau... in functie de veniturile celor doi, intentie, evolutia relatiei se poate dovedi imbogatirea fara justa cauza, fie ca e imprumut nerambursat sau nu. Totusi, cum spunea Patrick, depinde care parte dovedeste intentia pe care a avut-o la incheierea actului.

Ce nu pricep eu e de unde se stie cum se va apara partea adversa?... asta-i o dilema.

Intentia sotiei de a contribui la plata ratelor in ideea ca vor locui impreuna in respectivul apartament se dovedeste cu martori. Putin probabil ca sotul sa probeze contrariul.

Exista si alte variante; de exemplu, sotii isi datoreaza intretinere, concubinii nu. Sotul poate sustine ca a fost modalitatea in care s-au inteles ca ea sa isi achite intretinerea proprie. :D
Ca si-a cumparat cu ratele alea dreptul de a sta acolo nu va avantajeaza neaparat, depinde de pozitia partii adverse, ar putea interpreta plata chirie.

Nu mai scrieti "sotia" pentru momentul anterior casatoriei, intrucat deja aveti in vedere alte raporturi juridice si de aici deduceti gresit ca ar putea primi bani inapoi de la IUBIT....Corect a scris colega AVLIL si a denumit partile litigante....La primirea banilor nu exista nici un inscris care sa ateste ca este imprumut si nu dar manual...La fel, eu nu am vazut nici o banca sa scrie in nota de debitare sau in actul pe care il intocmeste cu ocazia platii unei rate, in ce calitate a platit o alta persoana in numele debitorului obligatiei.Restul sunt doar ipoteze imaginate si nu au nimic cu realitatea juridical si legala....Instanta se uita dupa acte autentice sau probele cu martori, care atunci cand este vorba despre bani nu prea sunt admisibile....In timpul casatoriei banii au fost dati din veniturile comunce ale familiei deci nu se imparte nimic la doi, pentru ca daca ai separa ventiruile te-ai afla in alt regim juridic si nu in cel al comunitatii matrimoniale, ceea ce este iarasi inadmisibil....astea sunt doar cateva din problemele pe care le creeaza in plus clientului .....