Partaj rate credit achitate inainte de casatorie pentru bun propriu al celuilalt sot

In cazul acesta sotia va proba ca la acel moment aceasta era practica bancilor, fiindu-i imposibil sa achite ratele in alte conditii.

Practica bancilor a fost si este de a incasa banii de rata, fara a impune vreo modalitate de plata anume. Sotia ar fi putut foarte bine sa faca plata prin ordin de plata si ar fi avut dovada incontestabila a contributiei, dar asa....
Partea asta cu "erau iubiti, a contribuit in ideea ca va fi locuinta familiei" e doar asa de a incerca sa impresioneze, poate poate se alege cu ceva. Daca veniturile sotiei au fost superioare veniturilor sotului, de ce nu a acumparat din start apartamentul pe numele ei? Eu inclin sa cred ca nu a avut nicio contributie inainte de casatorie, dar vrea bani. Nu-i nici primi si nici ultima care procedeaza asa.

Tocmai asta face smyra79...creeaza situatii ipotetice si ncearca o "rezolvare" in functie de acestea...Or, asa cum ati spus "astazi este sotie", insa speta era in prima parte pentru o perioada in care nu avea aceasta calitate si deci, i se aplica un alt regim juridic....La fel, pentru "maine, cand nu mai este sotie" se discuta partajul bunurilor si a dorintei de a beneficia de o creanta care nu prea poate fi dovedita.....Cam asa stau lucrurile insa se emit niste ipoteze de lucru diferite si , evident ca se pot formula multe situatii juridice in functie de acestea....

AVLIL a scris:

Asa e, ar fi putut sta cu parintii, insa nu au stat si asta a contribuit la confortul familiei, iar contributia sotului a fost cu folosinta casei. Nu putem nega ca a contribuit, nu? Familia a folosit imobilul, nu?
Asa, unul din soti ar fi putut fi somer, dar n-a fost, ok? Nu ne judecam pe ce-ar fi putut sa fie, apropo de drepturi eventuale. Poate modul in care am expus interpretarea juridica a contributiei sotului nu a fost foarte corecta, m-am dus spre "ar fi platit chirie" in loc de "au folosit apartamentul".
Cat despre intentia IUBITEI ("ratele s-au achitat in considerarea faptului ca apartamentul in discutie urma sa fie locuinta familiei"), de unde reiese ca IUBITA a avut intentia sa recupereze banii? Care a fost scopul urmarit de parte? Sa aiba un profit? Sau nu?

Repet, cred ca mai bine mergeti pe practica, practica multa, insa realitatea ma tem ca nu e chiar ca practica. Poate ne ajuta dl. Patrick cu o parere in acest sens, pare un bun cunoscator al practicii.

Tocmai asta e ideea, nu ne judecam pe ce ar fi putut sa fie. Raman la parerea mea, sa soliciti obligarea sotiei la achitarea 1/2 contravaloarea chiriei tine de repararea unui prejudiciu eventual, ma indoiesc ca o astfel de solicitare ar avea succes. Consider ca in ipoteza asta nu exista niciun element care sa confere certitudine prejudiciului. Asa cum am precizat, faptul ca au locuit in apartamentul bun propriu al unuia din soti nu inseamna ca sotia nu si-a adus contributia la cheltuielile familiei.

Iubita nu a platit ratele alea cu intentia de a le recupera, n am sustinut asa ceva. Dar imbogatirea fara justa cauza nu presupune sa faci o plata cu intentia de a cere restiuirea, nu? Singura cerinta din acest punct de vedere este aceea de a nu exista un temei juridic care sa o justifice or, eu personal nu gasesc niciun astfel de temei ;) Asta in conditiile in care, asa cum am precizat de nenumarate ori, se poate dovedi foarte simplu ca nu a dorit sa faca nicio liberalitate viitorului sot.

AVLIL a scris:

Repet, cred ca mai bine mergeti pe practica, practica multa, insa realitatea ma tem ca nu e chiar ca practica. Poate ne ajuta dl. Patrick cu o parere in acest sens, pare un bun cunoscator al practicii.

După părerea mea este esențial modul în care este formulată acțiunea de către avocat și modul în care acesta își evaluează șansele având în vedere probele de care dispune și de cum prevede mișcările celeilalte părți.

Din câte am văzut se merge pe drept de creanță, reclamanta făcând proba că a contribuit la dobândirea acelui imobil al pârâtului. Este o situație similară cu cea a concubinului care investește în imobilul celui cu care locuiește.

Bineînțeles că se poate merge și pe logica prin care se consideră sumele respective ca fiind plata unei chirii, doar că asta ar fi în dezavantajul reclamantului, deci cel care pornește procesul nu prea are nici un inters să formuleze o astfel de acțiune. Mai plauzibil ar fi ca pârâtul să se apere invocând această variantă.
Nu am întâlnit varianta cu plata chiriei, dar așa cum a fost prezentată de către AVLIL poate fi admisă în măsura în care se poate proba.

Totusi cum dovedeste plata acelor rate?Ok a platit ratele dar daca statea in acel apartament cu chirie tot nu platea o suma de bani reprezentand contravaloarea chiriei?La banca daca a platit rata ea, ii da o chitanta ca in contul respectiv s-a platit suma de ...pe numele ei dar se poate interpreta in sensul ca el i-a dat banii sa plateasca acea rata ,banii provenind strict de la el ea fiind doar un deponent .Sunt banci care in momentul in care pui bani in cont,platesti ceva te intreaba daca suma respectiva e un imprumut,cadou ...Chiar daca venitul ei este net superior faptul ca el pana sa o cunoasca a platit rata mereu inseamna ca a avut de unde ,este greu de dovedit ca acei bani s-au platit si vorba cuiva pot fi considerati si cadou !Daca avea un contract de imprumut semnat la notar in care ii dadea o suma de bani iar el o returna lunar sau la o data stabilita ulterior avea mai multe sanse asa ....