Povestea unui spital fantoma

:giggle: Bineinteles ca aveam familie, ca doar nu m-a adus barza! Am tras dupa mine parinti, sora, neamuri, prieteni (pe toti aceia care nu s-au "dezis”). Am avut si norocul unei familii "verticale”, recunosc – chiar daca s-au plans la inceput, pt ca stiau ce inseamna (parintii mei o patisera, cand erau copii, pt ca bunicii mei nu au vrut sa cedeze santajului...). Dar nu despre anonimul care sunt e vorba aici; in plus, asumarea unui risc atunci aducea mult mai multe nenorociri decat ar aduce azi asumarea aceluiasi risc.

Nu exista o portita legala pana nu se declanseaza o procedura legala. Ce portita sa fie gasita daca nimeni nu merge cu plangerea penala la politie? Sa fie sesizat colegiul medicilor etc s.a.m.d. Toate acestea vi s-au scris, dar nu sunt acceptate deoarece exista "riscul” ca TOTI (??!!) medicii (implicati) din acea policlinica sa isi piarda locul de munca? A incercat vreunul sa se opuna legal, pt a gasi portite legale? Nici nu ar fi nevoie de "portite” daca s-ar lua taurul de coarne – sigur, se poate lasa cu vanatai... Fiecare medic in parte ar putea avea de pierdut, dar isi permite managerul sa ii piarda pe toti?
Ceva se va rezolva cand se vor hotari sa dea glas nemultumirilor, nu sa le "tzina in ei” si sa comenteze intre ei "ce greu e cu santajul” – abia atunci vor interveni legile. Nu poate fi aparat omul care nu cere ajutorul "oamenilor legii” – si nu ma refer la sfaturi cerute pe forum (pt ca toti cei care scriu aici nu pot decat sa faca trimitere la instanta sau la celelalte institutii unde pt problema discutata s-ar putea gasi o solutie). Totul depinde numai de cei direct implicati... Ce altceva poate raspunde un avocat? Nu poate merge la manager sa il atentioneze ca incalca legea... – acesta si-ar da seama ca un angajat a "ciripit”... si angajatul nu vrea sa isi asume riscul. Atunci... sa il santajeze, la randul lor, pe manager? Ar fi chiar absurd!

S-au incercat multe metode si cred ca se mai incearca. Totusi, pana la distrugerea sistemului ar trebui vazut ce se poate intampla cu cei mici, care intotdeauna trag ponoasele.

Pixelut a scris:

@Gabriela: Stimata doamna, dumneavoastra ati putea renunta complet la veniturile-salariul dvs. pe o perioada de 5-6 luni, daca nu mai mult? Vorbind extrem de sincer. Puteti sta pe 0 barat, fara un leu in buzunar, eventual cu ajutorul de somaj? Pun pariu cu capul pe sina de tren ca NU. Puteti accepta un serviciu cu 6 sau 8 milioane in locul jobului sau afacerii dvs? Din nou pun pariu ca nu.

Nu mai incercati sa puneti pariuri asa usor cand nu cunoasteti persoana, intr-o zi s-ar putea sa va treziti nevoit sa puneti capul pe sina de tren. Evident, ma refer la o zi din viata reala, nu la o discutie pe un forum.

Incep sa va compatimesc: nu credeti ca exista persoane care raman in picioare, indiferent cate lovituri primesc! Dupa cum exista albul si negrul, zilele insorite si zilele mohorate etc., asa exista si persoanele complet dezinteresate de bani si dvs., cei care credeti ca totul se invarte in jurul banilor.
Trista viata trebuie ca aveti!

In privinta afacerii mele, ea nu exista intrucat sunt functionar public si Legea nr. 161/2003 imi interzice sa detin functii sau sa desfasor activitati, remunerate sau neremunerate, in cadrul altor institutii sau in cadrul RA, SC, SA etc.
In privinta locului actual de munca, tocmai incerc sa-l schimb. In acest sens, sunt suspendata din functia publica, la cerere, pentru o perioada de 3 luni. Deci veniturile mele sunt 0 barat si am si familie.

Ati gasit virtuala sina de tren?

Aveti dreptate, imi cer scuze. M-am conformat:

[ link extern ]

Timp de trei luni voi tine capul pe sina de tren :(( Ma anuntati cand e gata, si daca-l mai am pe umeri..

Eu unul n-as face-o, cu toate ca lucrez in domeniu privat si gasesc mult mai repede un job. La stat e mai greu. Vorbind de amicul meu, probabil ca la un moment dat ar face si el acelasi lucru, desi el prefera sa gaseasca un post in care plece. Insa nu stiu daca ar face-o din principii, ci din stres. Sau din principii? Habar n-am...

Exista oameni care fac acest lucru, si care au o anumita eleganta a principiilor. Sunt de admirat, insa sunt putini. Ceea ce ma deranjeaza insa in discursul dumneavoastra este aceasta incercare voalata de a-l transforma pe amicul meu intr-un Gigi Becali avar. Probabil ca va foloseste ca argument. Nu v-ati putea sustine opinia fata de un om care trezeste simpatie, care intradevar are o problema.

Nu e vorba de un om ahtiat dupa bani si nici de unul cu zece servicii. Are un singur serviciu, unde e exploatat la maximum si de care trage cu dintii. Parerea mea e ca un om ahtiat dupa bani e diferit de unul care incearca sa-si pastreze serviciul. Stiu care e lumea ideala. Dumneavoastra aveti aceasta eleganta a principiilor, insa majoriatea nu. Si nu cred totusi ca in momentul in care ati cerut suspendarea (sau demisia?) nu ati cantarit cat de cat riscurile. Ideea e ca suntem oameni, si avem responsabilitati fata de cei pe care ii protejam, fata de familie, de copii. Nu sunt lucruri care se pot arunca din caruta intr-o clipita.

Si daca tot am folosit pe undeva un citat biblic, incerc sa adaptez inca unul pentru situatia de fata: cei care pot sa nu-i dispretuiasca pe cei care nu pot. Inteleg ca sunteti persoana calificata de a arunca prima cu piatra, dar folositi totusi o piatra mai mica.

Mai am de adaudat doar- nu ca o scuza- ca empatia , simpatia si intelegerea realitatii inconjuratoare nu converg aproape niciodata cu calea legala de urmat.Acestea raman intotdeauna,undeva in interiorul fiecaruia.Pentru a indica o cale legala,fie ca ea place sau nu place cuiva ,trebuieste ca intotdeuna,la fel ca un magistrat- judecator,sa faci abstractie de propriile sentimente.Nimeni nu judeca pe nimeni,desi in aparenta,probabil ca v-am dat acest sentiment.Expunem/exprimam puncte de vedere,doar aceasta ati dorit.Aceasta nu inseamna ca orice afirmatie care naste o eventuala intrebare,care nu are legatura cu latura juridica ,trebuie sa primeasca neaparat un raspuns multumitor pentru cel care o pune.Expunerea unei situatii in mod public,naste o diversitate de pareri.Dvs.,faceti cum va dicteaza constiinta,dar aceasta nu inseamna nici ca ati luat cea mai inteleapta decizie si nici ca vi s-a dat cel mai bun raspuns sau raspunsul dorit de dvs.Daca discutam despre lege/despre calea legala de urmat,aproape toti cu care ati discutat v-au dat cam aceleasi sfaturi.Daca discutam despre latura subiectiva a problemei,fiecare devine propriul judecator si raspunde pentru hotararile luate,cel putin in forul sau intim,dar atentie,raspunderea aceasta se poate extinde in mod nedorit si sa capete alte conotatii...chiar penale.In rest ..