Povestea unui spital fantoma

In penultima postare am incercat sa va arat ca medicii respectivi nu ar trebui sa fie asa afectati de ceea ce trebuie sa faca: sa fie medici pe ambulanta. Practic, si medicii de familie sunt chemati "de urgenta” la pacientii de pe lista... Si merg cu masina personala, avand cu ei o "trusa medicla” – daca se impune chemarea unei ambulante aceasta va fi chemata si, daca medicul de familie vrea, va insoti bolnavul la spital (fie ca ambulanta a venit cu medic, fie ca nu) – in caz ca pacientul moare "pe drum” medicul de familie nu are pt ce sa raspunda, civil sau penal...

Pt a vedea un avocat actionand ca in filmele americane ar trebui sa existe si "clienti” ca cei din filmele respective – clienti care sa isi asume riscuri si sa nu cedeze santajului. Cand se va gasi clientul se va gasi si avocatul...

Mai scriu ceva... Medicii ar putea sa gaseasca de lucru, atunci cand chiar vor. Exista foarte multe sate, comune si chiar orase in care nr-ul medicilor e mic spre zero... Dar isi asuma vreun medic asemenea sarcina? Nu... sau, foarte-foarte putini... Motivatia? Cea invocata mereu e cunoscuta, deci nu are rost sa mai scriu...

Cine nu face diferenta intre a faptui ceva deliberat si a faptui ceva sub santaj? Santajul trebuie reclamat si dovedit... Cine ii impiedica pe medicii respectivi sa scrie o plangere, sa o semneze si sa o inregistreze la politie? Ce va face managerul X cu toti acei medici? Ii va concedia pe toti? Pe cine va pune in loc in acest caz?

Pt ca ati pomenit de santaj... In vremea de trista amintire a comunismului cei care au cedat santajului au ajuns informatori ai securitatii (si multi au devenit "cetateni de vaza") iar cei care au rezistat santajului si-au pierdut locul de munca dar si-au pastrat verticalitatea (avocat ajuns sa adune span in fabrica); cei care au rezistat santajului nu s-au putut inscrie la facultate si nu au putut profesa in domeniul pt care s-au pregatit sau – mai rau! – au ajuns sa lucreze pe santierele comuniste sau au ajuns dupa gratii... – si toti aveau familii (familii care daca nu s-au dezis de "dizidenti” au avut, la randul lor, de suferit).

E greu sa recunoastem ca pt a schimba ceva ce chiar trebuie schimbat – deoarece s-a dovedit ca nu e bine – e necesar sa renuntam la confortul personal, sa ne asumam riscuri.

@Gabriela: Stimata doamna, dumneavoastra ati putea renunta complet la veniturile-salariul dvs. pe o perioada de 5-6 luni, daca nu mai mult? Vorbind extrem de sincer. Puteti sta pe 0 barat, fara un leu in buzunar, eventual cu ajutorul de somaj? Pun pariu cu capul pe sina de tren ca NU. Puteti accepta un serviciu cu 6 sau 8 milioane in locul jobului sau afacerii dvs? Din nou pun pariu ca nu.

@trope-doi: cel putin amicul meu cauta, dar deocamdata nu a gasit. Ideea este ca piata este suprasaturata cu medici de familie. O solutia ar fi sa-si schimbe specialitatea, lucru pe care il va face de anul viitor. Dar asta inseamna inca 5 ani pana va primi noua patalama si va putea gasi un job pe noua specialitate.

In rest cred ca aceeasi intrebare e valabila si pentru dvs. Presupun ca veniturile unui avocat nu sunt mici, asa ca intrebarea e una cat se poate de logica. Haideti sa vadem cat de supermeni putem fi fiecare in parte. Ca e usor sa discuti despre confortul personal cand il ai.

As vrea sa aud un raspuns de genul: da, as renunta chiar daca voi ajunge sa-mi pierd casa din cauza ratelor sau daca va trebui sa intrerup scoala sau gradinita copilului din lipsa de bani. Hai sa fim sinceri. Dar sinceri. Lipsa de bani inseamna somaj, zero barat.

========================
Exista foarte multe sate, comune si chiar orase in care nr-ul medicilor e mic spre zero...
======================

Dumneavoastra profesati in comuna Dealu Spart? Hai sa intrerupem scoala copilului si sa-l mutam la Adunatii Copaceni, unde sa bata 2-3 kilometri pana la scoala. Sau hai sa ne intrerupem legaturile cu familia, cu mama bolnava, ca sa ne mutam la Petrosani sau mai stiu eu unde. Hai sa ne facem zob familia, sa rupem copilul de bunici, sa ne rupem legaturile cu prietenii ca mergem la Copaceni, Adunata sau Gherlati.

======================================
Practic, si medicii de familie sunt chemati "de urgenta” la pacientii de pe lista... Si merg cu masina personala, avand cu ei o "trusa medicla” – daca se impune chemarea unei ambulante aceasta va fi chemata si, daca medicul de familie vrea, va insoti bolnavul la spital (fie ca ambulanta a venit cu medic, fie ca nu) – in caz ca pacientul moare "pe drum” medicul de familie nu are pt ce sa raspunda, civil sau penal...
=======================================

Va multumesc ca readuceti discutia pe fagasul initial. A fi chemat nu inseamna a merge in calitate de medic urgentist. El poate veni cu masina personala sau poate patrunde intr-o ambulanta ca bagator in seama pe langa medicul urgentist de acolo. Insa singur pe ambulanta nu are voie. In plus ar fi interesant de vazut ce hartii se semneaza, cum, unde etc. Ok, cred ca ar trebui sa intrerupem discutia pentru moment. Am destule informatii care ar ajuta.

Pasivitatea,abandonul,cedarea in fata tentatiilor de orice fel si uneori,cu orice risc,acceptarea santajului si creerea unui mediu propice pentru a fi santajati sunt racile mai vechi ale societatii noastre.Intrebarea vine de la sine:de ce si ce interes aveti sa iesiti din randul acestei multimi inerte si uneori imberbe ?
Nici unul dintre sfaturile date pana acum pentru dvs.nu este bun sau aveti completari de ordin filosofic sau existential.
OK !
Am si eu o intrebare,care da nastere la mai multe raspunsuri:
Dvs.,cum ati raspunde la intrebarile si problemele puse de dvs ?#-o
:

De ce ma provocati? Nu ati nimerit omul potrivit pt aceasta provocare...
Raspunsul este DA. Si nu este numai pt viitor. Am facut asta o data, o pot face si a doua oara – pt ca am "principii exacerbate” si nu cedez pt nimic daca stiu ca am dreptate, daca apar un pricncipiu in care cred cu tarie.
Azi roata s-a intors si am recastigat ceea ce am pierdut candva – ceea ce nu pot afirma despre cei care au cedat santajului. Am recastigat material deoarece verticalitatea, respectul de sine nu le-am pierdut si nu le voi pierde vreodata... Nimeni nu ne poate lua demnitatea, daca nu i-o dam noi.
N-am cautat si nu am dorit experientele de care am avut parte, insa stiu ce inseamna foamea, stiu ce inseamna durerea, stiu ce insemana suferinta. Fie ca prietenul dv sa nu afle niciodata ce inseamna toate acestea!

"Libertatea nu e un drept, e asumarea unui risc". (Denis de Rougemont)

@trope_doi: Imi cer scuze, dar mi s-a parut o intrebare legitima. Si mai ar mai trebui sa-mi cer scuze pentru ca nu am formulat-o bine. O reformulez: dumneavoastra da, dar ati periclita si situatia familiei? Cand ati facut acest lucru pentru a va pastra verticalitatea erati singur sau mai aveati si persoane care depindeau de dumneavoastra?

Singur si eu am sarit in gol fara plasa. Si nu doar pentru verticalitate, ci si pentru fun. E drept ca eram singur. Si eram si mai tanar.

Eu cred ca putem vorbi de sfinti, de dizidenti, de oameni care in perioada comunista si-au riscat viata. Hai s-o luam de la Voda Brancoveanu, care a asistat la decapitarea propriilor copii. Dar astea sunt exceptii oriunde in lume. Haideti sa discutam despre normalitate, despre cum e alcatuita lumea, nu despre cum visam noi ca ar trebui sa fie.

@r.gabi: ============================
Dvs.,cum ati raspunde la intrebarile si problemele puse de dvs ?
===================================

Ce sfaturi? Parasirea locului de munca nu intra in discutie. Schimbarea locului de munca da, si multi incearca. Din cate stiu unii s-au si transferat. Daramarea sistemului s-a incercat, cu presa, sindicat, tam-tam. Nu ramane decat principiul scapa cine poate. Insa nu asta era intrabrea mea.

Intentia cu care am pornit topicul era bazata pe faptul ca un avocat bun cunoaste acele portite legale prin care poate ajuta un client. In cazul acesta era vorba de un sfat, nu de o sentinta. Discutia a alunecat insa pe latura morala. Filozofica n-as zice, sau cel putin nu vad unde. Mi se pare chiar materialista. Ce as face eu in cazul lor? As accepta santajul. Am si acceptat unul, insa nu incalcam legea. Imi sacrificam insa timpul si ceva din demnitate. Cam acelasi lucru fac si ei.

Si hai sa fim seriosi, la cate servicii nu spui: da, sefu, asa e, ai dreptate. Cati angajati nu sunt obligati sa suporte un imbecil? Si sa nu credeti ca e doar o problema romaneasca. Va dau mii de exemple din intreaga lume, unde angajati de pretutindeni suporta tot felul de imbecilitati, de teama de a nu-si pierde locul de munca.

N-am inteles insa intrebarea cu multimea inerta si imberba. Ei sunt multimea? In acest caz nu fac parte din ei, nici macar nu lucrez in acelasi domeniu, ma ocup de computere. Eu unul am incercat sa fac un serviciu unui prieten, gen: stiu eu un site unde putem afla niste raspunsuri. La care amicul mi-a spus: iti pierzi vremea, nu se poate rezolva nimic.

In rest polemizez pentru ca asa mi-e firea. Sincer sa fiu nici nu credeam ca discutia se va intinde atat de mult. Banuiesc ca in curand va urma si punctul de incheiere.

V-am dat un raspuns. Acum il astept pe-al dumneavoastra.