Despre webinarii
Doar abonații premium au acces regulat la webinariile premium, realizate împreună cu specialiști de top, pe o multitudine de domenii - de la legislația muncii și fiscalitate până la cea de mediu sau GDPR.
Informațiile oferite de specialiști au o utilitate imediată și vin să rezolve probleme reale cu care orice companie se confruntă.
Sunt in pragul unui divort pe care nu mi-l doresc. Sunt insurat de 7 ani, fetita de 5 ani, baietel de 2 ani.
De-a lungul relatiei, am avut momente bune si rele, ca orice alt cuplu. Frumusetea acestei relatii dupa cum am spus Mai sus s-a materializat in cele doua minuni.
Probleme au fost legate Mai mult din partea mea ca sot, insa si a sotiei pe parte de lipsa de comunicare.
Cert este ca am ajuns sa insel acum vreo trei ani, o singura data, un one night stand, pe care il regret si in ziua de azi. Totul pe fondul "lipsei" de Acasa! Dupa o perioada am ajuns sa ma refugiez intr-o lume virtuala, creandu-mi prietenii si petrecand enorm timp in acel mediu bolnav, ignorand total familia.
Sotia a insistat sa merg in alta tara, la o ruda, sa ma trezesc, fiind satula de certuri, simtind ca nu Mai poate trai Asa. Eu in nebunia mea cu mediul online, am acceptat.
Cand eram acolo, sotia a aflat de escapada mea si de alte tampenii..... A fost distrusa....dar s-a focusat pe job, pe copii si in a nega absolut orice sentiment cater mine.
O perioada de 4 luni, am continuat in aproximativ acelasi ritm. Dintr-o data, in acea tara, am observat ca sotia mea a inceput sa lupte. Sa lupte pt copii, sa devina o Agripina contemporana, pastrand limitele.
Din acel moment in mine s-a produs"refresh-ul". Am inteles ca familia, copiii, ea, sunt cele Mai importante persoane in viata mea, valorile cele Mai "de sus" pentru mine.
Am inceput sa ma uit in urma si sa vad ce am facut. Am trait cu sentimente de repulsie, scarba, ura, dezamagire, cand ma uitam in urma la cum am fost.
Am renuntat la orice Altceva in afara de familie, zicandu-mi ca trebuie sa ii recastig. Incet dar sigur, mi-am facut loc in viata lor, inapoi. Am ajuns in concediu anul trecut in tomana, petrecand clipe minunate cu copiii si sotia - ea fiind foarte neincrezatoare in schimbarea mea si in tot ce spun.
Am devenit din ce in ce Mai aproape de ei, cu copiii cateva ore bune zilnic pe diferite video chaturi (6-8 ore, poate, cateodata si Mai mult), cu sotia foarte mult la telefon, ea fiind la munca. Chiar spunandu-mi ca am avut un comportament exemplar cat am fost in concediu alaturi de ei.
Am mers inapoi in acea tara straina ( avand un job acolo, in tara gasesti Mai greu, plus ca se cumulasera niste datorii ce trebuiau platite ), avand acelasi comportament, simtindu-ma in sfarsit Mai bine cu mine insumi, dupa toata "mea culpa" facuta.
In acest an, la inceput, am revenit in concediu. Relatia de Acasa a trecut la un alt nivel de comunicare, de intelegere, de afectiune, devenind si intimi dupa o lunga perioada. Copiii au fost ca de obicei minunati. Am petrecut un concediu minunat cu familia. Uram ca trebuie sa plec din nou, insa pt binele nostru, trebuia sa o fac.
Sotia mi-a comunicat si de aceasta data ca am fost minunat si ca nu are absolut nimic sa imi reproseze.
Totul a decurs normal, continuandu-mi statul pe skype sau FaceTime cu copiii chiar si cate 6-8 ore pe zi, cu sotia foarte mult telefonic, in prisma job-ului.
Totul era perfect, ne faceam planuri pt urmatoarea perioada, ce includea revenirea mea in cateva luni in sanul familiei. Persoane din anturaj spunandu-mi ca ii place ca m-am schimbat, dand de inteles ca o sa fie bine.
Brusc, am simtit in ultimele doua saptamani o schimbare radicala la sotia mea. Lipsa de comunicare, de interes, de vorbit, de interes fata de copii ( ea fiind o mamica total devotata copiilor, o mama perfecta pt ei ). Am incercat sa discut, mi-a comunicat sec ca a incercat sa treaca peste, ca a incercat, dar ca nu poate si ca vrea sa divortam.
Am rugat-o sa vina la mine pt un weekend sa discutam. Ceva nu era in regula. A zis ca nu si ca o sa o facem cand ajung eu la urmatorul concediu. Copiii au mers la ai mei, Iar eu am ales sa merg de urgenta in tara, fara sa ii spun.
Am descoperit ca are o relatie de 3 saptamani, si ca devenisera intimi chiar in noaptea premergatoare sosirii mele. Chiar daca ea nu a raspuns cu un da sau un nu, toate semnele si urmele erau pozitive.
In seara cand am ajuns a ales sa mearga la el. A fost socul vietii cand mi-a zis ca vrea sa riste cei 8 ani de casnicie si doi copii, pentru cele 3 saptamani de relatie. Cum ca simte ce nu a Mai simtit etc etc etc. foarte dureros.
Nu am gasit nimic sa o conving. Tot ce a ramas a fost ca vom divorta. Am rugat-o din toate punctele de vedere sa nu facem copiii sa simta ceva. Cel Putin pentru moment. Sa continuam sa traim la fel, sa le mentinem acelasi mediu. Ea mi-a zis ca nu are nevoie de nimic de la mine, doar ca vrea acea relatie si copiii in custodie comuna. I-am explicat ca pe termen lung, cei mici vor avea de suferit si ca ar if mult Mai bine pt ei sa continue viata de pana acum, cu sora mea pe post de bona de Mai bine de un an, cu Tati inca pe skype si FaceTime, cu mami la munca o zi da si una nu, pana in momentul divortului si pana cand relatia ei nu este una stabila, durabila, linistita.
Am tot insistat si a acceptat. Problema sunt copiii. Nici ea nici eu nu ne dorim ca ei sa sufere si ne dorim sa facem parte din viata lor din toate punctele de vedere. Daca un divort s-ar pronunta rapid, ea ar dori sa se mute cu el, inclusiv cu copiii. Aici vine intrebarea: eu am propus de pe acum si in situatia de fata, ca ea sa stea in aceasta casa pt ca asta e caminul copiilor. Nu ii vreau bulversati sau traumatizati. In caz de divort, eu vreau ca ei sa ramana sa locuiasca aici, cel Putin pana cand relatia ei este sigura, cand voi fi de acord cu a il introduce treptat in viata copiilor nostrii - cu toate ca ea imi vb de casatorie deja. Li se poate muta domiciliul copiilor la prietenul ei? Vreau doar ca cei mici sa fie bine si sa nu aiba probleme. Nu as vrea sa mearga acolo.
In cazul custodiei comune, orice hotarare legata de copii, este luata de comun acord, primand interesul copiilor ( scoli, cursuri etc etc ). Corect?
Pe ultima suta de metri au venit intrebarile mele, si sunt legate de copii. As aprecia niste raspunsuri rapide si pertinente.
Cu toate ca eu sper inca intr-o minune si as dori ca ea sa revina asupra deciziei. Sunt pregatit sa trec peste, o iubesc, imi iubesc copiii si stiu ca ei ar if cei Mai fericiti daca am fi o familie.
Va multumesc anticipat
PS Imi Cer Scuze pt orice greseala de ortografie,tastez de pe tableta si "predictive text" este in engleza.
Cum sa fac asta? Legile din romania sunt cum sunt. Văzând comportamentul ei de acum, am mari dubii legate de ce se va întâmpla pe viitor cu ei. Ea de la primul copil si pana cel mic a facut 6 luni, a stat acasa cu ei, la solicitarea mea, având puterea sa ii intretin. Dupa plecarea in Anglia si ea angajându-se, sora mea a fost pe post de bona, locuind la noi si având grija de cei mici. Are program o zi da, una nu. Înainte era dedicată 100% lor in zilele libere si imediat ce ajungea acasa. Acum ii trimite cu tot cu sora-bona in alt oraș sa aibă timp pt ea, zilele libere, iese cu fiica-fiind mai mare, o lasa cu cumnata si cu copiii acesteia in parc si revine dupa câteva ore, sub pretextul ca a fost la cumparaturi ( ceea ce nu se întâmpla niciodată). Nu mai ajunge de la serviciu la ora normala, vine cu 1 ora sau 2 mai tarziu. Poate daca ar fi copiii la mine i-ar da de gândit. Multă lume imi spune sa o las - vb romanului " sa se dea cu capul de sus", sa vadă greutati si probleme. Insa eu nu ma pot juca sa o las "sa se dea cu capul de sus" pt ca sunt copiii la mijloc. Imi spune ca se va ocupa cu prietenul de tot, insa vrea sa am o relație buna cu copiii si custodie comuna etc etc. Mi se par vise de îndrăgostiți cand toata lumea e roz. Ca si mie la rândul meu mi-a trebuit un soc sa imi revin, probabil si ei ii va trebui la fel. Cum sa fac sa obțin custodia având in vedere împrejurările. Pot sa cred ca având eu custodia, ar avea si ea in sfarsit o gândire cerebrala. Nicio clipa nu am stat plecat fara sa ma gândesc la ei. Nu am facut altceva decat sa imi fac "mea culpa" si sa incerc sa le arat ca sunt lângă ei. Partea financiară a fost cum a fost. Tot ce am avut am trimis acasa. Am venit in tara ori de câte ori s-a putut. Tot timpul l-am petrecut vorbind cu ei pe orice cale: telefon, skype etc. Erau zile cand stateam si câte 5-6 ore la cei mici cum se joaca in casa. Nu vreau sa ma victimizez aici. Am avut păcatele mele, recunoscute, si ma rog zi de zi sa fiu iertat. Insa nu am sa-mi bat joc de proprii copii, sau de ea. Probabil ca cea mai buna cale ar fi ca ei sa rămână cu mine si ea sa isi primească dusul rece sa se trezeasca, insa cum as putea face asta????
@mediator_comega
Eu tot sper si tot nu as vrea sa divorțez. Vreau sa cred ca mai exista o șansa. Este ultimul lucru pe care l-as dori, insa in același timp, nici nu pot sta cu mâinile in sân, gandindu-ma la copii. Si la ea de altfel. Ma doare sa o vad atat de inconstienta. Insa daca acesta este ultimul lucru sa o pot trezi, va trebui sa ma lupt sa iau custodia copiilor sa o fac sa înțeleagă ca orice se întâmpla, va avea oricând usa deschisă si ca cea mai buna viata oferită copiilor este cu noi doi lângă ei. Eu cunoscând ce era ea ca mama si soție pana acum 3 saptamâni, știu ca se poate.
Dincolo de partea trista a situatiei mie imi pare hilar ca dvs de la distanta va permiteti sa emiteti judecati despre calitatea ei de mama. Ea intarzie 1-2 ore acasa in timp ce dvs nu dati zile in sir pe acolo.
Poate e asta un dus rece si pentru dvs.
Pana sa dea ea cu capul depragul de sus, vad ca dati dvs.
Mergeti la o mediere - macar la o sedinta - poate cineva reuseste sa va prezinte amandorura situatia in care sunteti.
Mergeti la un psiholog impreuna cu mama pentru a avea o opinie pertinenta relativ la cum sa procedeze dna in legatura cu noua relatie, astfel incat sa nu afecteze copiii.
Din punctul ei de vedere nu va inseala pentru ca sunteti despartiti de ceva vreme. Poate fi o relatie pasagera, poate fi o relatie de durata. Nu stie nimeni. Daca e o relatie pasagera - copiii ar trebui tinuti departe de ea, daca e o relatie de durata - are toata viata inainte sa-l implice pe viitorul sot in viata copiiilor ei.
Mutati-va aproape de copii si asumati-va responsabilitatile de tata. Asa cum e situatia in prezent, in instanta domiciliul copiilor va fi stabilit la mama, pentru ca dvs sunteti in alta tara. In loc de lipsa totala de relatii cu copiii, e bun si skype si facetime, dar nu e ca si cum ati fi in aceeasi incapere cu ei.
Relatiile la distanta nu functioneaza, casniciile la distanta nu functioneaza, parentingul de la distanta este un dezastru.
Stabiliti-va prioritatile - repede.
Plecarea mea nu a fost una dorita. Credeți ca mie imi convine situația? In momentul plecării amandoi eram fara job-uri, descurcandu-ne cu ce aveam strâns si cu ajutor din partea familiilor. Nu vreau sa le estimez cantitativ ca nu are relevantă. Relația nostra era pe un drum bun, ca drept dovada toate cele întâmplate in ultimul timp, pana la ivirea relatiei sotiei. Din punctul ei de vedere, cum Spuneti Dvs , nu insala, insa noi am trăit in ultimul timp ca o familie si ca sot soție si ca părinți. Având relații foarte bune, de orice natura, inclusiv intime. Nu va imaginati ca nu am fost un tata bun si ar teebui sa ma responsabilizez. Muncesc strict pt ei, relația mea cu copiii fiind foarte buna. Ma implic in absolut orice legat de ei, ceea ce ar face orice mama, de la gatit, spălat, hrănit, suport Emotional, afectiune etc. Intr-adevăr relația ei este la început si nimeni nu poate STI ce va fi. Cert este ca nu am plecat abandonandu-i. Am plecat pt a le putea oferi un trai bun. Iar discuțiile erau ba sa ne mutam acolo, ba sa revin in tara sa lucrez aici. Împreuna ca o familie. Asta imi si doresc ca pana relația ei nu este sigura sa nu fie implicați cei mici. Cu toate ca aștept o minune si sa aibă încrederea si puterea sa încercam sa reparam toate astea.
Va intreb, ce sa fac acum? Sa ramân acasa fara job pana cine stie cand?
Știu foarte bine problemele expuse de Dvs, asa cum am spus , nu a fost doar hotărârea mea sa fiu acolo. Am vrut de f multe ori sa renunț si sa vin sa fiu aproape de ei, insa sotia m-a ajutat sa trec peste si sa continui pentru binele nostru, al familiei.
Refuza sa mearga la psiholog, refuza orice discuție.
Am spus, o iubesc si as face orice sa fim inapoi o familie, insa nu o pot si nu vreau sa o forțez cu nimic. Insa nici copiii sa nu fie afectați. Ea daca ar divorța ieri, s-ar muta cu copiii la prieten, alaltăieri! Dvs credeți ca cei mici nu ar fi afectați? Iar domiciliul copiilor ar fi stabilit la mama, unde??? La prieten? Cred ca glumiti!
Nu, nu glumesc. Daca are conditii la prieten (si probabil are) domiciliul copiilor s-ar stabili acolo. Care e alternativa? Ei au continuitate alaturi de mama si cu tatal vb la telefon. Nu cred ca realizati in ce situatie va aflati.
Hotararea sa plecati din tara a fost si a dvs - n-ati fost deportat. N-o mai dati incoace si incolo. Priviti lucrurile in fata asa cum sunt ele. Nu spun ca n-a fost utila dpdv financiar, nu spun ca a fost o solutie proasta, nu spun ca as fi avut o solutie mai buna. N-am nici o idee despre situatia dvs particulara. Spun ca plasati responsabilitatea exclusiv in bratele doamnei (dupa cum, probabil, dna plaseaza responsabilitatea exclusiv in bratele dvs). Si responsabilitatea pentru o relatie este la amandoi partenerii.
Dvs credeti ca cei mici nu sunt afectati de faptul ca sunteti in alta tara?
Daca puteti demonstra ceva impotriva prietenului dnei atunci, poate, aveti o sansa sa obtineti locuinta copiilor la dvs. Dar nu stiti nimic despre el, faceti presupuneri si cu presupunerile respective nu veti obtine nimic in instanta.
Spuneti ca refuza sa mearga la psihlog. Sunteti in tara? Ati stabilit o sedinta de consiliere si nu a venit?
Realitatea cruda este ca vi s-a destramat familia. Din vina dvs si a sotiei dvs. Nu acum, de 3 saptamani de cand are sotia o relatie. Acum doar vedeti efectele.
Nu asteptati o minune. N-o sa se intample. Faceti un plan despre cum sa le fie ceva mai usor copiilor.
avocatnet.ro explicăm legislația
Sadness, utilizator
skynet4