Despre webinarii
Doar abonații premium au acces regulat la webinariile premium, realizate împreună cu specialiști de top, pe o multitudine de domenii - de la legislația muncii și fiscalitate până la cea de mediu sau GDPR.
Informațiile oferite de specialiști au o utilitate imediată și vin să rezolve probleme reale cu care orice companie se confruntă.
Sunt in pragul unui divort pe care nu mi-l doresc. Sunt insurat de 7 ani, fetita de 5 ani, baietel de 2 ani.
De-a lungul relatiei, am avut momente bune si rele, ca orice alt cuplu. Frumusetea acestei relatii dupa cum am spus Mai sus s-a materializat in cele doua minuni.
Probleme au fost legate Mai mult din partea mea ca sot, insa si a sotiei pe parte de lipsa de comunicare.
Cert este ca am ajuns sa insel acum vreo trei ani, o singura data, un one night stand, pe care il regret si in ziua de azi. Totul pe fondul "lipsei" de Acasa! Dupa o perioada am ajuns sa ma refugiez intr-o lume virtuala, creandu-mi prietenii si petrecand enorm timp in acel mediu bolnav, ignorand total familia.
Sotia a insistat sa merg in alta tara, la o ruda, sa ma trezesc, fiind satula de certuri, simtind ca nu Mai poate trai Asa. Eu in nebunia mea cu mediul online, am acceptat.
Cand eram acolo, sotia a aflat de escapada mea si de alte tampenii..... A fost distrusa....dar s-a focusat pe job, pe copii si in a nega absolut orice sentiment cater mine.
O perioada de 4 luni, am continuat in aproximativ acelasi ritm. Dintr-o data, in acea tara, am observat ca sotia mea a inceput sa lupte. Sa lupte pt copii, sa devina o Agripina contemporana, pastrand limitele.
Din acel moment in mine s-a produs"refresh-ul". Am inteles ca familia, copiii, ea, sunt cele Mai importante persoane in viata mea, valorile cele Mai "de sus" pentru mine.
Am inceput sa ma uit in urma si sa vad ce am facut. Am trait cu sentimente de repulsie, scarba, ura, dezamagire, cand ma uitam in urma la cum am fost.
Am renuntat la orice Altceva in afara de familie, zicandu-mi ca trebuie sa ii recastig. Incet dar sigur, mi-am facut loc in viata lor, inapoi. Am ajuns in concediu anul trecut in tomana, petrecand clipe minunate cu copiii si sotia - ea fiind foarte neincrezatoare in schimbarea mea si in tot ce spun.
Am devenit din ce in ce Mai aproape de ei, cu copiii cateva ore bune zilnic pe diferite video chaturi (6-8 ore, poate, cateodata si Mai mult), cu sotia foarte mult la telefon, ea fiind la munca. Chiar spunandu-mi ca am avut un comportament exemplar cat am fost in concediu alaturi de ei.
Am mers inapoi in acea tara straina ( avand un job acolo, in tara gasesti Mai greu, plus ca se cumulasera niste datorii ce trebuiau platite ), avand acelasi comportament, simtindu-ma in sfarsit Mai bine cu mine insumi, dupa toata "mea culpa" facuta.
In acest an, la inceput, am revenit in concediu. Relatia de Acasa a trecut la un alt nivel de comunicare, de intelegere, de afectiune, devenind si intimi dupa o lunga perioada. Copiii au fost ca de obicei minunati. Am petrecut un concediu minunat cu familia. Uram ca trebuie sa plec din nou, insa pt binele nostru, trebuia sa o fac.
Sotia mi-a comunicat si de aceasta data ca am fost minunat si ca nu are absolut nimic sa imi reproseze.
Totul a decurs normal, continuandu-mi statul pe skype sau FaceTime cu copiii chiar si cate 6-8 ore pe zi, cu sotia foarte mult telefonic, in prisma job-ului.
Totul era perfect, ne faceam planuri pt urmatoarea perioada, ce includea revenirea mea in cateva luni in sanul familiei. Persoane din anturaj spunandu-mi ca ii place ca m-am schimbat, dand de inteles ca o sa fie bine.
Brusc, am simtit in ultimele doua saptamani o schimbare radicala la sotia mea. Lipsa de comunicare, de interes, de vorbit, de interes fata de copii ( ea fiind o mamica total devotata copiilor, o mama perfecta pt ei ). Am incercat sa discut, mi-a comunicat sec ca a incercat sa treaca peste, ca a incercat, dar ca nu poate si ca vrea sa divortam.
Am rugat-o sa vina la mine pt un weekend sa discutam. Ceva nu era in regula. A zis ca nu si ca o sa o facem cand ajung eu la urmatorul concediu. Copiii au mers la ai mei, Iar eu am ales sa merg de urgenta in tara, fara sa ii spun.
Am descoperit ca are o relatie de 3 saptamani, si ca devenisera intimi chiar in noaptea premergatoare sosirii mele. Chiar daca ea nu a raspuns cu un da sau un nu, toate semnele si urmele erau pozitive.
In seara cand am ajuns a ales sa mearga la el. A fost socul vietii cand mi-a zis ca vrea sa riste cei 8 ani de casnicie si doi copii, pentru cele 3 saptamani de relatie. Cum ca simte ce nu a Mai simtit etc etc etc. foarte dureros.
Nu am gasit nimic sa o conving. Tot ce a ramas a fost ca vom divorta. Am rugat-o din toate punctele de vedere sa nu facem copiii sa simta ceva. Cel Putin pentru moment. Sa continuam sa traim la fel, sa le mentinem acelasi mediu. Ea mi-a zis ca nu are nevoie de nimic de la mine, doar ca vrea acea relatie si copiii in custodie comuna. I-am explicat ca pe termen lung, cei mici vor avea de suferit si ca ar if mult Mai bine pt ei sa continue viata de pana acum, cu sora mea pe post de bona de Mai bine de un an, cu Tati inca pe skype si FaceTime, cu mami la munca o zi da si una nu, pana in momentul divortului si pana cand relatia ei nu este una stabila, durabila, linistita.
Am tot insistat si a acceptat. Problema sunt copiii. Nici ea nici eu nu ne dorim ca ei sa sufere si ne dorim sa facem parte din viata lor din toate punctele de vedere. Daca un divort s-ar pronunta rapid, ea ar dori sa se mute cu el, inclusiv cu copiii. Aici vine intrebarea: eu am propus de pe acum si in situatia de fata, ca ea sa stea in aceasta casa pt ca asta e caminul copiilor. Nu ii vreau bulversati sau traumatizati. In caz de divort, eu vreau ca ei sa ramana sa locuiasca aici, cel Putin pana cand relatia ei este sigura, cand voi fi de acord cu a il introduce treptat in viata copiilor nostrii - cu toate ca ea imi vb de casatorie deja. Li se poate muta domiciliul copiilor la prietenul ei? Vreau doar ca cei mici sa fie bine si sa nu aiba probleme. Nu as vrea sa mearga acolo.
In cazul custodiei comune, orice hotarare legata de copii, este luata de comun acord, primand interesul copiilor ( scoli, cursuri etc etc ). Corect?
Pe ultima suta de metri au venit intrebarile mele, si sunt legate de copii. As aprecia niste raspunsuri rapide si pertinente.
Cu toate ca eu sper inca intr-o minune si as dori ca ea sa revina asupra deciziei. Sunt pregatit sa trec peste, o iubesc, imi iubesc copiii si stiu ca ei ar if cei Mai fericiti daca am fi o familie.
Va multumesc anticipat
PS Imi Cer Scuze pt orice greseala de ortografie,tastez de pe tableta si "predictive text" este in engleza.
A felicita pe cineva pt hotararea luata este un alt mod de a-ti exprima o parere si implicit un sfat. Deci, scopul forumului este atins si-n acest caz. In plus, poate ajuta moral pe cel aflat in dificultate. Multumesc.
Este clar si mai sus ce am spus ca ABSOLUT totul este spre binele celor mici. Pt mine cel puțin ei au întâietate si vor fi mereu pe primul loc.
Va multumesc!
Cu respect.
Important este sa puteti sa va impacati cu situatia si sa nu ramaneti dvs marcat de renuntarea dvs. Copii simt tot, si un tata martir este un exemplu foarte prost pentru ei. Un tata luptator este un exemplu mult mai bun. Insa daca veti reusi sa treceti cu adevarat peste problema ii veti invata intelepciunea si asta este mare lucru. Daca vreti o parere personala, incercati sa pastrati un ochi atent asupra viitorului tata vitreg, mai ales daca aveti fete. Fiti atent la orice schimbare de comportament al copiilor. Comunicati cu ei, fara sa-l vorbiti de rau pe respectivul, pentru ca sa fiti tot timpul la curent cu ce se va intampla. Nu inseamna ca va indemn la spionaj, dar trebuie sa stiti ca a avea grija de copii altcuiva este o sarcina foarte dificila si adesea ambigua pentru un tata vitreg. Fiti atent, ce mai. Mult noroc, si imi pare rau sa va spun, dar sa stiti ca greul deabia acum incepe. De acum incolo trebuie sa nu-i abandonati pe copiii, fiti mai mult decat oricand prezent in viata lor.
Chiar nu imi doream sa mai scriu aici si sa par o victima pt ca nu sunt. Am păcatele mele asemenea. Ceea ce ati zis ma îngrijorează cel mai tare. Da fetița mea are 5 ani, băiatul un an jumătate. Ma îngrozește atitudinea sotiei si calitatea ei de mama. In ultima luna nu vede nimic altceva decat iubitul. Doare sa spun ca nu mai are grija pe care o avea fata de copii. I-am spus despre hotărârea mea, in schimb ea are impresia ca am planuri malefice, sa o discrediteze ca mama denaturata ca sa ii iau copiii. In conditiile in care eu am spus clar planul. I-am explicat de ce am sa divorțez in vara - in primul rând știu ca daca as face-o in mai, in momentul cand am plecat de la notar, va lua copiii sa ii prezinte mai departe. Nu ma interesează asta, decat din punctul de vedere al copiilor, la acel moment, mai, relația lor nefiind coaptă cat de cat. Tot ce i-am cerut a fost sa fie cerebrala, sa se gândească la cei mici, iar cand va fi sigura de relația ei si aceasta va avea o durabilitate si siguranța, nu am de ce sa ma opun. Nu înțelege ca nu ma opun relatiei, ma opun in implicarea copiilor. Iar ea are la acest moment o luna de relație. Tot ce face este sa ajungă tarziu acasa in zilele cand este la serviciu, pe cel mic il găsește dormind. Spune ca pleacă o ora, revine peste 2-3 ore, zâmbind malefic, sunanad ca o răzbunare. Ce ma deranjează este ca eu trebuie sa o acopar in fata copiilor si sa ii mint ca mami va veni curând. Prin atitudinea ei nu a facut altceva decat sa ma ajute sa trec mai usor peste socul relatiei ei si sa imi linistesc eu dragostea pt ea. Spunându-mi ca este îndrăgostită, si ca isi dorește relația aia, i-am zis foarte bine. Vrei sa te vezi cu el, fa-o in timpul zilei, pt ca seara, copiii sunt Obosiți, irascibili, au nevoie de tine înainte de culcare. Pe timpul zilei imi va fi mai usor sa te acopar. Eu sau sora mea care sta cu copiii. Bineinteles ca da din cap ca DA, Zâmbește, si pleacă si întârzie, sau pleacă exact seara. De la mama care isi suna copiii de 4-5 ori pe zi in cele 12 ore de munca, plus cele aproape 3 ore pe drumul dus-intors munca-casa, a ajuns sa sune o data dimineata, sau deloc. De la grija ce Alimentație au copiii, la vezi si tu ce le dai. Sta in casa cu cei mici "ca pe ghimpi", cu telefonul si texte permanente, având momente de irascibilitate si cu ei.
Va rog stimabililor sa ma credeți ca nu ma martirizez si nici nu am nimic împotriva ei sau a relatiei ei. Ma îngrozește ca vorbește doar "copilul indragostit" din ea. Nimic mai mult. Ceea ce ne afectează copiii. Toate discuțiile se rezuma cu ea la a se enerva, de a imi spune ca nu am sa ii iau niciodată copiii EI. Doamne dar sunt copiii NOSTRI, iar eu nu sunt atat de încuiat la minte sa imi iau copiii de lângă mama, sau sa o denigrez vreodată in fata copiilor nostri. Pt ei ea este mama lor, mama perfecta. Sa înțeleagă toata lumea ca nu ma victimizez, nu am nimic contra ei si relatiei ei, vreau doar sa imi știu copiii bine si sanatosi.
PS. Am sa incerc sa ma întâlnesc cu prietenul ei, sa ii explic lui, din câte am inteles a ieșit dintr-un divort de foarte puțin timp, un copil la el, unul la soție. Vreau sa ii explic hotărârea mea si sa o ajute pe ea sa vadă lucrurile prin prisma copiilor si nu dintr-a ei. Poate el va înțelege si o va ajuta.
Sunt foarte constient ca in momentul in care se va muta cu copiii la el, vor exista probleme, pt ca imi cunosc fiica, fiind mai răsfățată, iar el automat ca va trage pt fiul lui si nu pentru ai mei. Sper sa găsească ei soluții bune sa nu imi rănească in vreun fel copiii, ca din acel moment, daca acum consider ca el nu are nicio vina, am sa o iau personal împotriva lui si a fostei sotii, pe baza copiilor.
Timpul le va rezolva pe toate intr-un fel sau in altul.
E indragostita, e firesc.. insa cand va sta cu el in casa si va ingriji un alt copil cu gandul ca ai ei sunt acasa tanjind dupa ea, poate nu ii va mai fi atat de bine. Sau, in cazul ca vor locui impreuna si el ii va face observatii pt faptele copiilor EI, iar o va simti in inima. Usor, usor.. astea fac ca relatia de iubire sa ramana o amintire :).
Exista si varianta ca ei sa se inteleaga, sa se iubeasca, sa se respecte.. si daca exista lucruri bune intre ei, automat si copiilor le va fi bine. Chiar daca cei mici se vor mai certa intre ei, cu intelepciune si delicatete pot fi depasite anumite momente.
Am sa incerc sa ma întâlnesc cu prietenul ei, sa ii explic lui,
Nu faceti asta, nu e cazul inca.
De asemenea, nu vad o idee buna sa o cicaliti cu ce are de facut.. nici nu va asculta, nici nu va intelege, dvs va enervati pt ca va inchipuiti ca o face ca sa va supere, situatia ramane aceeasi in ce priveste pe copii, numai ca relatia dintre dvs se tensioneaza, se deterioreaza.
Faceti dvs ca tata ce aveti dvs de facut si cam atat deocamdata, pana lucrurile se vor aseza intr-un fel sau altul..
avocatnet.ro explicăm legislația
Sadness, utilizator
skynet4