Despre webinarii
Doar abonații premium au acces regulat la webinariile premium, realizate împreună cu specialiști de top, pe o multitudine de domenii - de la legislația muncii și fiscalitate până la cea de mediu sau GDPR.
Informațiile oferite de specialiști au o utilitate imediată și vin să rezolve probleme reale cu care orice companie se confruntă.
Sunt in pragul unui divort pe care nu mi-l doresc. Sunt insurat de 7 ani, fetita de 5 ani, baietel de 2 ani.
De-a lungul relatiei, am avut momente bune si rele, ca orice alt cuplu. Frumusetea acestei relatii dupa cum am spus Mai sus s-a materializat in cele doua minuni.
Probleme au fost legate Mai mult din partea mea ca sot, insa si a sotiei pe parte de lipsa de comunicare.
Cert este ca am ajuns sa insel acum vreo trei ani, o singura data, un one night stand, pe care il regret si in ziua de azi. Totul pe fondul "lipsei" de Acasa! Dupa o perioada am ajuns sa ma refugiez intr-o lume virtuala, creandu-mi prietenii si petrecand enorm timp in acel mediu bolnav, ignorand total familia.
Sotia a insistat sa merg in alta tara, la o ruda, sa ma trezesc, fiind satula de certuri, simtind ca nu Mai poate trai Asa. Eu in nebunia mea cu mediul online, am acceptat.
Cand eram acolo, sotia a aflat de escapada mea si de alte tampenii..... A fost distrusa....dar s-a focusat pe job, pe copii si in a nega absolut orice sentiment cater mine.
O perioada de 4 luni, am continuat in aproximativ acelasi ritm. Dintr-o data, in acea tara, am observat ca sotia mea a inceput sa lupte. Sa lupte pt copii, sa devina o Agripina contemporana, pastrand limitele.
Din acel moment in mine s-a produs"refresh-ul". Am inteles ca familia, copiii, ea, sunt cele Mai importante persoane in viata mea, valorile cele Mai "de sus" pentru mine.
Am inceput sa ma uit in urma si sa vad ce am facut. Am trait cu sentimente de repulsie, scarba, ura, dezamagire, cand ma uitam in urma la cum am fost.
Am renuntat la orice Altceva in afara de familie, zicandu-mi ca trebuie sa ii recastig. Incet dar sigur, mi-am facut loc in viata lor, inapoi. Am ajuns in concediu anul trecut in tomana, petrecand clipe minunate cu copiii si sotia - ea fiind foarte neincrezatoare in schimbarea mea si in tot ce spun.
Am devenit din ce in ce Mai aproape de ei, cu copiii cateva ore bune zilnic pe diferite video chaturi (6-8 ore, poate, cateodata si Mai mult), cu sotia foarte mult la telefon, ea fiind la munca. Chiar spunandu-mi ca am avut un comportament exemplar cat am fost in concediu alaturi de ei.
Am mers inapoi in acea tara straina ( avand un job acolo, in tara gasesti Mai greu, plus ca se cumulasera niste datorii ce trebuiau platite ), avand acelasi comportament, simtindu-ma in sfarsit Mai bine cu mine insumi, dupa toata "mea culpa" facuta.
In acest an, la inceput, am revenit in concediu. Relatia de Acasa a trecut la un alt nivel de comunicare, de intelegere, de afectiune, devenind si intimi dupa o lunga perioada. Copiii au fost ca de obicei minunati. Am petrecut un concediu minunat cu familia. Uram ca trebuie sa plec din nou, insa pt binele nostru, trebuia sa o fac.
Sotia mi-a comunicat si de aceasta data ca am fost minunat si ca nu are absolut nimic sa imi reproseze.
Totul a decurs normal, continuandu-mi statul pe skype sau FaceTime cu copiii chiar si cate 6-8 ore pe zi, cu sotia foarte mult telefonic, in prisma job-ului.
Totul era perfect, ne faceam planuri pt urmatoarea perioada, ce includea revenirea mea in cateva luni in sanul familiei. Persoane din anturaj spunandu-mi ca ii place ca m-am schimbat, dand de inteles ca o sa fie bine.
Brusc, am simtit in ultimele doua saptamani o schimbare radicala la sotia mea. Lipsa de comunicare, de interes, de vorbit, de interes fata de copii ( ea fiind o mamica total devotata copiilor, o mama perfecta pt ei ). Am incercat sa discut, mi-a comunicat sec ca a incercat sa treaca peste, ca a incercat, dar ca nu poate si ca vrea sa divortam.
Am rugat-o sa vina la mine pt un weekend sa discutam. Ceva nu era in regula. A zis ca nu si ca o sa o facem cand ajung eu la urmatorul concediu. Copiii au mers la ai mei, Iar eu am ales sa merg de urgenta in tara, fara sa ii spun.
Am descoperit ca are o relatie de 3 saptamani, si ca devenisera intimi chiar in noaptea premergatoare sosirii mele. Chiar daca ea nu a raspuns cu un da sau un nu, toate semnele si urmele erau pozitive.
In seara cand am ajuns a ales sa mearga la el. A fost socul vietii cand mi-a zis ca vrea sa riste cei 8 ani de casnicie si doi copii, pentru cele 3 saptamani de relatie. Cum ca simte ce nu a Mai simtit etc etc etc. foarte dureros.
Nu am gasit nimic sa o conving. Tot ce a ramas a fost ca vom divorta. Am rugat-o din toate punctele de vedere sa nu facem copiii sa simta ceva. Cel Putin pentru moment. Sa continuam sa traim la fel, sa le mentinem acelasi mediu. Ea mi-a zis ca nu are nevoie de nimic de la mine, doar ca vrea acea relatie si copiii in custodie comuna. I-am explicat ca pe termen lung, cei mici vor avea de suferit si ca ar if mult Mai bine pt ei sa continue viata de pana acum, cu sora mea pe post de bona de Mai bine de un an, cu Tati inca pe skype si FaceTime, cu mami la munca o zi da si una nu, pana in momentul divortului si pana cand relatia ei nu este una stabila, durabila, linistita.
Am tot insistat si a acceptat. Problema sunt copiii. Nici ea nici eu nu ne dorim ca ei sa sufere si ne dorim sa facem parte din viata lor din toate punctele de vedere. Daca un divort s-ar pronunta rapid, ea ar dori sa se mute cu el, inclusiv cu copiii. Aici vine intrebarea: eu am propus de pe acum si in situatia de fata, ca ea sa stea in aceasta casa pt ca asta e caminul copiilor. Nu ii vreau bulversati sau traumatizati. In caz de divort, eu vreau ca ei sa ramana sa locuiasca aici, cel Putin pana cand relatia ei este sigura, cand voi fi de acord cu a il introduce treptat in viata copiilor nostrii - cu toate ca ea imi vb de casatorie deja. Li se poate muta domiciliul copiilor la prietenul ei? Vreau doar ca cei mici sa fie bine si sa nu aiba probleme. Nu as vrea sa mearga acolo.
In cazul custodiei comune, orice hotarare legata de copii, este luata de comun acord, primand interesul copiilor ( scoli, cursuri etc etc ). Corect?
Pe ultima suta de metri au venit intrebarile mele, si sunt legate de copii. As aprecia niste raspunsuri rapide si pertinente.
Cu toate ca eu sper inca intr-o minune si as dori ca ea sa revina asupra deciziei. Sunt pregatit sa trec peste, o iubesc, imi iubesc copiii si stiu ca ei ar if cei Mai fericiti daca am fi o familie.
Va multumesc anticipat
PS Imi Cer Scuze pt orice greseala de ortografie,tastez de pe tableta si "predictive text" este in engleza.
In conditiile in care eu sunt in tara, de ce s-ar stabili domiciliul acolo? Cum am spus si sotiei, eu continui sa plătesc rata apartamentului ca si pana acum, ajut la toate cheltuielile, ma ocup de orice au nevoie copiii si asa mai departe. Doar sa locuiască aici, sa nu ii debusoleze, pana cand relația ei va avea o durabilitate, liniște, siguranța etc, nu am de ce sa zic NU. Mi se pare absolut normal ca in acel moment, treptat sa fie introdus in viata copiilor mei. Nu fac presupuneri la adresa lui, din punctul meu de vedere, si o zic chiar daca doare, sotia mea vreau sa fie fericita, daca asa va fi pt ea fericirea, accept. Cu toate ca știu ca as putea face mai multe! Nu plasez vina asupra ei. Imi asum mare parte din vina. Tot ce spun este ca vreau sa fie cat de cat sigura de relația ei, si dupa aceea sa discutam. Vb aia, dragoste cu sila nu se poate. Probabil ca in timp daca asa vor rămâne lucrurile, imi va trece si mie, insa vreau sa ma fac inteles: pe mine ma interesează ca cei mici sa fie bine. Daca ea va rămâne hotărâtă pe a continua relația ei, vom continua sa fim părinți si cel puțin amici, pt cei mici. Ne vom lovi oricum unul de celălalt.
Legat de consiliere, știu foarte bine ca nu va veni. Sunt in tara de ceva timp. Am sa incerc sa gasesc un consilier si sa fac o programare. Cert este ca nu cred ca va da curs invitatiei.
Poate sunt eu mult prea credul. Insa nu ma voi opune binelui copiilor niciodată. Cum ati spus, vina ne aparține in egala măsura..
Vreau doar ca aia mici sa simtă cat mai puțin. Probabil daca ce spuneti Dvs se va adeveri, nu imi va rămâne decat sa imi vad de copiii mei cat mai bine posibil. Ca vor fi aici sau cu ea. Sau împreuna cu mine si cu ea....
Sincer, din punctul meu de vedere, NICIODATÃ! Prefer sa stea cu ea, decat sa imi despart copiii! Cei mici macar sa stea împreuna daca nu vor mai locui cu ambii părinți! Gresesc?
Dvs cat si toata lumea aici porneste de la premiza ca amantul vrea sa ramana cu sotia dvs. Dar pe el l-a intrebat cineva ce vrea? Stiti cine e el? Cati ani are, de unde e, unde locuieste? Poate locuieste cu mama :)) Eu va propun sa aflati cine e EL si sa gasiti pe cineva care sa vorbeasca cu el. NU spun ca cineva sa il agreseze in vreun fel, nu dau astfel de sfaturi. Dar poate ca ar fi posibil sa i se deschida ochii: stie el la ceea ce viseaza sotia dvs? Poate el habar nu are ca ea vrea casatorie, mutat cu copii la el etc. Pe un barbat il cam sperie hotararile astea repezite ale femeilor mai ales daca au si copii. Barbatul asta chiar vrea sa-si asume responsabilitatea a doi copii straini? Raspunsul poate fi nu. Cu alte cuvinte speriati-l si poate va pleca, sotia ramanand sa se intoarca la dvs. Sau el nu va pleca imediat, dar o va lasa mai moale cu relatia. Evindent, faceti asta fara sa stie sotia, daca se poate. Succes.
Din ce spune sotia, prietenul se arunca si el in astfel de afirmatii, ca va avea grija de copii ca de ai lui, si ca va face parte din viata lor. Sa dea Domnu sa fie asa! Pt ca va dați seama ca ma gândesc sa fie un om bun, onest si.... De ce nu, sa ii ofere fostei sotii ceea ce eu nu am putut. Am sa transpun hotărârea mea aici, dupa ce am avut discuții si cu persoane abilitate:
Voi continua sa imi plătesc tot ce am platit si pana acum, indiferent de cum va fi, sperând ca si sotia mea sa se țină de cuvânt si ca va aștepta o perioada sa il introducă in viata copiilor mei. Dupa o perioada vom merge si la notar sa semnam divortul, in vara, custodie comuna. Dupa aceea alegerea ii aparține daca vrea sa se mute cu copiii la el sau nu. Pt ei trei casa asta oricând va fi un cămin cald. Eu imi voi vedea de copii mai departe si voi fi in permanenta lângă ei. In vara am sa imi caut si un job in tara, cu ajutorul lui Dumnezeu voi găsi si voi fi foarte aproape de ei. Ca vrea sa fie singura cu el si cu săptămânile sau lunile, copiii vor fi fericiti cu mine, fara discuții.
Va multumesc pt tot.
Sper sa fi luat hotărârea corecta!
avocatnet.ro explicăm legislația
Sadness, utilizator
skynet4